CONTRIBUTII PRIVIND SELECTIA SI ANTRENAMENTUL JUCATORULUI "LIBERO" IN VOLLEYBALL

Octavian BAC, Mariana SZABO, Paul SZABO

Universitatea din Oradea

1."Libero", un post numai pentru aparare

Seria de incercari, facute de F.I.V.B., in vederea reducerii decalajului dintre atac si aparare, unele vizand chiar reguli care pareau "batute-n cuie" pentru totdeauna ( trei lovituri intr-un teren sau lovirea mingii cu orice parte a corpului mai sus de centura, de exemplu), este departe de a fi incheiata, nu de altceva, dar rezultatele scontate se dovedesc, pe zi ce trece, un tel tot mai greu de atins.

Lovirea mingii cu orice parte a corpului, deci si cu piciorul (1994), dupa ce, initial, lovirea a fost acceptata doar pana la nivelul genunchilor (1992), aprecierea primei lovituri in mod diferit fata de celelalte doua care ii urmeaza, largirea zonei de serviciu, acceptarea serviciului care atinge fileul ca serviciu corect, sunt numai cateva dintre aceste incercari, unele dintre ele starnind, pe deasupra, fie ilaritate (lovirea mingii cu piciorul!), fie nervozitate (atingerea fileului din serviciu), iar decalajul amintit, nici vorba sa se fi redus, ceea ce conduce, in continuare, la incheierea sistematica a unui ciclu de joc la nivelul finalizarii fazei I-a si, implicit, la un spectacol mai putin agreat. 

 In aceste conditii, F.I.V.B., a gasit de cuviinta ca, pentru intarirea apararii, este nevoie de o noua masura, ajungandu-se, astfel, la infiintarea unui nou post in sistemul de joc al unei echipe, care sa actioneze strict numai in aparare, iar specializarea jucatorilor pe acest post sa conduca la o pregatire net superioara a acestora.

Spre deosebire de alte masuri ale F.I.V.B., luate cu acelasi scop, de intarire a apararii, aceasta ultima masura a "prins" foarte repede la majoritatea antrenorilor, fiecare dintre acestia gasind, peste noapte, cate un jucator pe care sa-l specializeze pe acest post (unii dintre acesti jucatori isi "pusesera adidasii-n cui").

2. Particularitati ale selectiei jucatorului "libero"

Cu riscul de a ne repeta, mentionam ca postul de "libero" s-a infiintat in vederea intaririi apararii, jucatorii selectionati si specializati pe acest post iesind in evidenta prin nivelul superior al calitatilor de aparator (mai putin cele ce tin de blocaj, ca prima actiune de aparare, si foarte importanta, a fazei a II-a), iar acestea ar fi urmatoarele:

• o mare mobilitate in teren;
• viteza de reactie si de deplasare foarte bune;
• precizie foarte mare si constanta la preluarea din serviciu si din atac;
• un deosebit simt de anticipare;
• un foarte bun plasament;
• un foarte bun joc acrobatic.

In afara calitatilor amintite, doua probleme apar in selectia jucatorului "libero", si ele nu sunt lipsite de importanta, dimpotriva, iar acestea sunt:

• in ce moment al evolutiei unui jucator oarecare se realizeaza selectia pentru postul de "libero";
• acceptarea sau nu de catre jucatorul selectionat sa joace pe acest post.

Legat de prima problema, trebuie sa mentionam ca in momentul de fata, fara nici o exceptie, la toate echipele, jucatorii "libero" au aparut…peste noapte, prin reorientarea unor jucatori care au jucat…o viata pe alte posturi, si nici nu se putea altfel, avand in vedere timpul foarte scurt, care s-a scurs de la legalizarea acestui post.

 Nu inseamna, insa, ca la unele echipe de juniori antrenorii nu au trecut ,deja, la gasirea unor astfel de jucatori, inca de la selectia primara. Intrebarea este daca e bine sau nu, avand in vedere ca prospectarea evolutiei unui jucator este destul de relativa, iar posibilitatile de trecere pe alt post a unui "libero" format in timp, sunt aproape nule. Facem aceasta afirmatie tinand cont ca el porneste cu un "handicap" din start, care se accentueaza odata cu trecerea timpului, handicap legat de posibilitatile lui ulterioare de a evolua in atac si la blocaj, bineinteles daca isi schimba postul, iar eventuala pregatirie multilaterala a lui, in decursul timpului, ni se pare o pierdere de timp, timp care ar putea fi folosit, si chiar asa se procedeaza, in vederea perfectionarii mai accentuate a specializarii lui.

 In ce priveste obtinerea acceptului din partea unui jucator capabil sa evolueze pe postul de "libero", noi credem ca nu este usor pentru un antrenor sa-l convinga sa accepte sa se specializeze pe acest post, deoarece niciun jucator nu renunta usor la satisfactiile pe care le produc finalizarile din atac. In acelasi timp, un astfel de jucator risca sa intre intr-un "con de umbra" al succesului, stiind ca, mai intotdeauna, spectatorii si mass media ii ridica in slavi pe cei care se remarca in finalizarea unei faze de joc si mult mai putin pe cei care salveaza in aparare minge dupa minge, chiar daca unele sunt deosebit de spectaculoase.

Parerea noastra este ca, introducerea acestui post inca de la nivelul juniorilor constitue o greseala, dar acest lucru nu inseamna ca nu pot exista si unele exceptii, mai ales atunci cand un jucator deosebit de indemanatic si posesor al unor aptitudini de care am amintit, dar cu perspective reduse de crestere in inaltime, care ar putea sa devina un "libero" foarte bun.

Pe de alta parte, infiintarea postului de "libero" constitue un mijloc de mentinere in activitate a unor jucatori de talie redusa, care pana mai ieri erau "eliminati" prematur din activitatea competitionala, jocul lor pe acest nou post contribuind vizibil la cresterea valorica a ansamblului specific unei echipe de volei.

Din cele de mai sus se poate trage concluzia ca exista doua modalitati de selectie a jucatorilor pe postul de "libero", si acestea sunt:

 selectia si cresterea unor jucatori inca de la nivelul incepatorilor, cu riscurile pe care le-am amintit;

 reorientarea unor jucatori gata formati pentru alte posturi, dar care au ajuns sa nu mai dea randamentul cunoscut pe postul care s-a consacrat, si care indeplinesc, la nivel superior, calitatile amintite pentru postul de "libero".

Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionam ca principala sarcina a unui jucator de pe postul de "libero" este preluarea, fie din serviciu, fie din atac si din blocaj, randamentul jucatorului respectiv la aceasta actiune trebuind sa fie, de fiecare data cel mai mare si in permanenta crestere.

3. Particularitati ale antrenamentului jucatorului "libero"

Daca gasirea unui jucator care sa corespunda cerintelor postului de "libero" n-a constituit o problema majora, odata cu trecerea la pregatirea specializata si individualizata a acestuia au aparut si dificultatile pentru antrenori, ei actionand pe un teren "necunoscut", aparitia unor materiale bibliografice fiind destul de saracacioasa, cel putin in limba romana.

In aceste conditii, a fost nevoie ca antrenorii sa-si puna mintea la contributie, mai putin in ce priveste gasirea unor mijloace, dar, sigur, mai mult in directia inscrierii jucatorului "libero" in cadrul acestor mijloace.

Desigur, in principal pregatirea jucatorului "libero" trebuie sa se desfasoare in cea mai mare parte individualizata, dar, de cele mai multe ori, exercitiile utilizate in antrenamentele cu intreg efectivul ii cuprind pe toti jucatorii, deci si pe jucatorul "libero".

In astfel de situatii, insa, este nevoie ca acestui jucator sa i se dea sarcini specifice, repetate in numar mare, lucru care este valabil, in compensatie, si pentru tragatorii pe care el ii schimba, in joc, in linia II a.

Noi am asemuit situatiile de acest gen cu antrenamentul diferentiat al portarilor de la fotbal si handbal, desi, parca, la acest nivel, nu exista atatea interdictii, acestia avand chiar posibilitatea sa finalizeze.

Desfasurarea antrenamentelor, la o echipa de volei care are in componenta un jucator "libero", implica, deci, cateva aspecte nu lipsite de importanta, iar acestea se gasesc la nivelul fiecarui factor al antrenamentului.

Din punct de vedere al pregatirii fizice, in antrenarea jucatorului "libero" se va insista mai putin pe exercitiiile de dezvoltare a detentei, in special la nivelul membrelor inferioare, pe exercitii de forta la nivelul membrelor superioare, pe exercitii de dezvoltare a rezistentei, in schimb, se va insista in mod deosebit asupra dezvoltarii vitezei de orice fel si asupra unor exercitii acrobatice de mare dificultate. Toate acestea au in vedere faptul ca regulamentul ii interzice jucatorului "libero" sa efectueze blocaj si lovitura de atac, si prin urmare acesta nu va efectua sarituri, decit poate unele salturi, urmate, eventual, de dezechilibrare si plonjon in vederea salvarii unei mingi, iar in ce priveste rezistenta, desele schimbari pe care le face si timpul petrecut in afara terenului il ajuta pe "libero"sa-si refaca fortele pentru o noua intrare in teren.

In ce priveste factorul pregatirii tehnico-tactice, acesta, pe langa blocaj si lovitura de atac, nu va contine nici serviciu, dar in cadrul acestui factor, ori de cate ori se va ivi prilejul intr-un exercitiu, jucatorul "libero" va fi introdus acolo unde se efectueaza preluare, fie ca este vorba de preluare din serviciu, din atac sau din blocaj.

 O particularitate tactica a jocului practicat de "libero" este specializarea pe o anumita zona din linia II a, unde el va primi un spatiu de "manevra" mult mai mare decat al celorlalti jucatori. Pana in acest moment zona specializata pentru jucatorul "libero"a fost fixata, la marea majoritate a echipelor, in centrul liniei a II a (zona 6), dar tot atat de adevarat este ca toate aceste echipe utilizeaza sistemul de aparare cu C2 retras, cu sau fara dublarea blocajului. La Campionatele Europene, recent incheiate, de la Ostrava s-au vazut echipe care au specializat "libero-ul" pe zona 5, pentru a da posibilitate unor atacanti, care ataca in linia a II-a, sa faca acest lucru si din zona 6, iar la alte echipe, acest jucator este specializat pe ambele aceste zone.

 In ce priveste jucatorii pe care ii schimba libero-ul, aproape fara exceptie acestia sunt jucatorii de centru, si asa si trebuie sa fie, deoarece travaliul la care sunt supusi acesti jucatori, prin multitudinea de sarituri pe care le fac in linia I-a, ii indica a fi cei mai nimeriti pentru "scoaterea" lor temporara din teren, pe timpul a "doua rotatii si jumatate", cat se gasesc in linia a II-a (considerand ca la o rotatie raman in teren pe serviciul propriu).

 Legat de acest fapt, trebuie sa remarcam faptul ca, desi inventarea postului de "libero" a urmarit intarirea apararii si reducerea dezechilibrului dintre atac si aparare (aprecierea acestei masuri fiind unanima), refacerea alternativa a tragatorilor de centru ii fac pe acestia mult mai eficienti dupa ce reintra in linia a-I-a, iar dezechilibrul amintit se pastreaza, sau se reduce cu mult mai putin decat s-a scontat, ca sa nu mai vorbim de accentuarea specializarii si perfectionarii lor pentru jocul din aceasta linie.

 In privinta factorului psihic, jucatorul "libero" trebuie sa fie un foarte bun mobilizator al coechipierilor, mai ales in faza de aparare, iar calitatile lui intelectuale (rapiditatea gandirii, inteligenta), si antrenamentul ca atare, trebuie sa-i formeze un simt de anticipare deosebit, pentru a gasi foarte rapid cele mai bune solutii de plasament, atat ale lui cat si ale coechipierilor apropiati.

 Nu ne-am propus ca in aceasta lucrare sa aducem si cateva mijloace specifice pregatirii jucatorului "libero", dar nu inseamna ca acest lucru nu ne preocupa si, probabil, ele vor constitui subiectul unei lucrari din viitorul apropiat.

 Ne-am propus, insa, in final, sa facem o…propunere, in sensul gasirii posibilitatii ca jucatorul "libero" sa fie mentinut permanent in teren, iar pentru acest lucru va fi nevoie sa se treaca la "voleiul in 7", rotatia fiind facuta numai de ceilalti jucatori.

BIBLIOGRAFIE

[1] Bac, O., Volleyball, Editura Universitatii din Oradea, 1999.

[2] Regulamentul jocului de volei, Bucuresti, F.R.V., 2000.

[3] Zimmermann, B., Changes And Potential Possibilities With The Introduction Of Liberos In Men's World Class Volleyball, The Coach, numarul 1, martie, 1999.

ABSTRACT

CONTRIBUTIONS TO SELECTION AND TRAINING OF THE "LIBERO" PLAYER IN VOLLEYBALL

The introduction of a libero, a "specialized defensive player" is one of the series of innovations categorized in the current official rules of the International Volleyball Association existing for over 100 years. From the vast number of alterations, above all in the 1990s, the libero belongs without a doubt together with the new scoring system to the most important changes in the history rules of volleyball game. This work presents some aspects regarding the selection and training of the"libero" player in order to raise the efficiency of the team into the game.