PRAGUL LACTAT - INDICATOR DE APRECIERE A CAPACITATII DE ANDURANTA

Cornelia BOTA

Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti

ACCEPTIUNI ALE TERMENULUI

· Dupa Wasserman si M. Ilroy prag anaerob sau prag lactat (anaerobic threshold sau lactate threshold – LT).

· Dupa Costill si Wilmore denumite prag ventilator ce coincide cu momentul cresterii lactatului sanguin in eforturi de intensitate progresiva.

· Dupa Renato Manno – zona de tranzitie aerob-anaeroba.

· Keul si Mader – prag aerob – anaerob.

· Farrell Wilmore, Coyle – momentul la care incepe acumularea de lactat sanguin (onset of blood lactate accumulation – OBLH) defineste arbitrar, ca fiind intensitatea efortului corespunzatoare unei lactacidemii de 4 mmol/l 

· Noi consideram ca denumirea de prag aerob – anaerob sau prag lactat este cea mai concludenta, ea semnificand perioada foarte scurta de timp cand lactatul creste de la 2 la 4 mmol/l.

DEFINITIE SI CONTINUT

Pragul lactat sau pragul aerob – anaerob desemneaza trecerea de la producerea de energie pe cale exclusiv aeroba, la o energogeneza in care intervin in egala masura si mecanismele anaerobe lactice.

 Acesta actioneaza prin intensificarea progresiva a activitatii anaerobe (zona de tranzitie aerob–anaeroba) nedorita.

 Asa cum reiese din grafic, cand viteza de inot depaseste 1,4 m/s, concentratia lactatului creste rapid, acest punct de inflexiune al curbei reprezinta pragul aerob corespunzator valorii de 2 mmol/l lactat. In continuare, lactatul creste si cand atinge 4 mmol/l , acesta semnifica instalarea pragului anaerob.

 Exista controverse in ceea ce priveste relatia care poate exista intre acest prag si contributia metabolismului anaerob si aceasta datorita faptului ca muschii sunt capabili sa produca lactat cu mult inainte pragului; probabil o parte din acesta este eliminat prin mecanismele specifice de eliminare – metabolizare a lactatului.

 Mai mult chiar, valoarea lactatului corespunzator punctului de inflexiune a curbei nu este unanim acceptata. De aceea, se admite ca pragul lactat este intre 2-4 mmol/l. Acest fapt a condus la gasirea unui alt punct de referinta - pragul acumularii de lactat (onset of blood lactate acumulation – OBLA) si corespunde unei lactocidemii de 4 mmol/l.

 Se considera ca pragurile lactice pot constitui un bun indicator de apreciere a potentialului de anduranta al sportivului, dar acesta trebuie corelat cu VO2 max si cu procentajul din VO2 max la care apare pragul.

 Astfel, un prag lactic care apare la o solicitare de 80% din VO2 max, demonstreaza o mai buna toleranta la efortul aerob decat cand acesta apare la 60% VO2 max.

 De regula, la subiectii neantrenati pragul lactat corespunde la 50-60% din VO2 max, in timp ce la sportivii de rezistenta de inalt nivel poate aparea la 70-80% din VO2 max.

 Capacitatea unui sportiv de a realiza un efort intens, fara acumulare de lactat sau pragul lactic sa apara cat mai tarziu posibil este un mare avantaj, deoarece se cunosc efectele lactacidemiei crescute in instalarea oboselii si in afectarea contractilitatii musculare.

 Antrenamentul aerob conduce la cresterea nivelului pragului lactic (grafic nr. 2), in sensul ca sportivul realizeaza un efort mai intens la un procentaj mai mare din VO2 max, fara ca lactatul sa creasca peste valorile de repaus.

  Aceasta crestere a pragului lactic (de fapt intarziere a aparitiei) in instalarea starii de antrenament este rezultatul mai multor factori:

• - o mai buna eliminare a lactatului produs in muschi;
• - o concentratie mai crescuta a enzimelor oxidative musculare;
• - o solicitare preferentiala a mecanismelor oxidative.
• Aceste mecanisme de fapt se imbunatatesc in procesul de antrenament si se traduc printr-o productie mai scazuta de lactat pentru acelasi nivel de efort.

 DETERMINARE

q Metoda directa

• q Metode indirecte
• - Determinarea pragului ventilator
• In timpul efortului de intensitate progresiva ventilatia creste proportional cu intensitatea. La un moment dat, aceasta creste intr-o maniera disproportionala necesarului de oxigen. Nivelul de la care cinetica respiratorie se modifica reprezinta pragul ventilator; cum pragul ventilator in marea majoritate a cazurilor coincide cu aparitia lactatului in sange, acest moment este acceptat ca fiind pragul lactat.

• - Testul Conconi
• Acesta consta in identificarea punctului de ruptura a relatiei lineare care exista intre cresterea incarcaturii de lucru (solicitare, viteza de deplasare) si cresterea frecventei cardiace.

Testul Conconi se aplica nu numai in alergari, dar si in alte sporturi si probe ca: ski fond, inot, vaslit, ciclism etc.

MODALITATI DE VALORIFICARE

a) Pentru dezvoltarea andurantei aerobe (intensitate inframaximala) se cunosc trei zone de intensitate crescatoare:

- intensitate inferioara sau egala pragului aerob.

Ea corespunde unei productii de lactat inferioara valorii de 2 mmol/l si la un procentaj de 60-65% din puterea maxima aeroba, respectiv din VO2 max.

Energia furnizata, exclusiv pe cale aeroba cu lipide ca substrat predominant. Frecventa cardiaca inferioara procentajului de 75-85% din Fc max. in functie de nivelul de antrenament. Efortul poate continua mai multe ore; ea corespunde in terminologia sportiva andurantei fundamentale.

- intensitate situata intre pragul aerob si anaerob

Ea corespunde unei productii de lactat sangvin de 2-4 mmoli/l si la 80-95% din PMA.

Energia este esential furnizata pe cale aeroba pe seama glicogenului ca substrat predominant.

Frecventa cardiaca se situeaza intre 75-95% din Fc max. Acest sector de intensitate permite sustinerea efortului de la 30 min. la 2 ore. In terminologia sportiva aceasta zona de intensitate este denumita anduranta activa sau anduranta rapida.

- intensitate situata intre pragul anaerobic si PMA

Corespunde unei productii de lactat superioara valorii de 4 mmol/l si unui procentaj de 95% din PMA.

Energia este furnizata exclusiv de glicogen, dar in parte si pe cale anaeroba.

Frecventa cardiaca este foarte apropiata de Fc max.

Scaderea nivelului glicogenului in fibre musculare II a / intermediare sau oxidativ-glicolitice nu va permite sustinerea efortului apropiat de PMA mai mult de 30-40 min.; in terminologia sportiva, acest sector de intensitate corespunde andurantei maximale aerobe.

b) Deoarece se stie ca acumularea de acid lactic conduce rapid la epuizare, in procesul de pregatire se mareste intarzierea acestei acumulari si deci posibilitatea sustinerii efortului un timp mai indelungat fara producere de acid lactic.

In practica acest lucru se realizeaza chiar fara cresterea consumului sau maxim de oxigen (VO2 max), dar sportivul devine capabil sa-si exploateze un procentaj mai crescut din VO2 max o perioada mai lunga de timp.

Intarzierea aparitiei pragului lactic sau cresterea capacitatii de a-l suporta fara costuri suplimentare reprezinta unul din obiectivele pregatirii fizice in majoritatea probelor de anduranta.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

[1] Bota, C., Ergofiziologia, Bucuresti, Ed. Globus, 2000.

[2] Conconi, F., Borsetto, C., La soglia anaerobica nello sci di fondo, SDS rivista di cultura sportiva nr. 1, 1983.

[3] Faina, M., Sardella, F., La soglia anaerobica, SDS rivista di cultura sportiva, nr. 5, 1986.

[4] Hoolski, J.O., Biochemical adaptation in aerobic exercise, Exercise and sport science review, 1973.

[5] Manno, R., Les bases de l'entrainement sportif.

[6] Wilmore, J.K, Costill, D., Introduction a la physiologie du sport et de l'exercise, Bruxelles, 1998.

ABSTRACT

THE AEROBIC – ANAEROBIC (LACTIC) THRESHOLD – A CLUE FOR ASSESSING THE ENDURANCE CAPACITY

 The lactic threshold is particularly interesting in applying it in athletic training. This concept designs the outset of blood lactate accumulation, which starts happening at a certain effort intensity. It is well known that this lactic threshold tells a lot about the endurance potential of an athlete, in connection to the maximum O₂ consumption and the VO₂ max percentage that allows the threshold to appear. Among the methods of assessment, we recall the direct method by which they determine the lactic kinetics within effort. The indirect methods are the ventilation threshold and the Conconi test. The practical application of this concept is identifying three zones of progressive intensity, which lead to improving the aerobic endurance.