GENU VALGUM – STUDIU ANATOMIC SI IMPLICATII IN ACTIVITATEA SPORTIVA DE PERFORMANTA

   Alexandru BUZESCU

Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti

 In mod normal axul anatomic al femurului si al tibiei formeaza intre ele un unghi de 170-175 grade, deschis spre extern. Acest unghi este definit in mod clasic "valgismul fiziologic al genunchiului".

 Valori mai mici de acest unghi intra in sfera patologicului, caracterizand situatia de "genu valgum", cu alte cuvinte, genu valgum reprezinta o diformitate a genunchiului data de o accentuare mai mult sau mai putin importanta a valgismului fiziologic.

 In copilarie si in perioada adolescentei, osul la nivelul cartilajelor de conjugare si in vecinatatea lor, deci la nivel metafizar, se afla intr-o stare de mare plasticitate, putand fi comprimat relativ usor.

 Diformitatea in valg a genunchiului in perioada cresterii apare in urma dezvoltarii asimetrice a cartilajului de crestere, fie la nivelul metafizei distale femurale, fie la nivelul metafizei proximale tibiale. Aceasta crestere asimetrica a cartilajului de conjugare se explica prin legea WOLFF-DELPECH (cresterea presiunii asupra unui cartilaj de conjugare determina o intarziere a activitatii osteogenice) si prin legea DESSEL-HAGEN (cresterea presiunii asupra unui cartilaj de crestere isi incetineste propria dezvoltare iar in zona anatomica opusa, unde presiunea este scazuta, o accelereaza). Ambele legi explica de ce apare aceasta diformitate destul de frecventa in copilarie si adolescenta si de ce are tendinta sa se agraveze odata cu inaintarea in varsta.

 Pe langa aceste cauze strict mecanice, aparitia acestei diformitati in valg a genunchiului este data si de un anumit grad de porozitate si maleabilitate osoasa datorata unor stari patologice ca: rahitism, disfunctii endocrine ale hipofizei, gonadelor, tiroidei, osteomielita cronica, osteomalacia, discondroplazia OLLIER, boala lui Ombrédonne, etc.

 Exista mai multe forme de diformitate in valg a genunchiului:

 - genu valgum infantil de origine rahitica;

 - genu valgum infantil idiopatic;

 - genu valgum al adolescentilor;

 - genu valgum al adultilor.

 Genu valgum infantil de origine rahitica apare la copiii de 1-3 ani bolnavi de rahitism florid. De obicei este bilateral si se asociaza cu celelalte semne clasice ale rahitismului. Aceasta forma tinde sa se agraveze in timp.

 Genu valgum infantil idiopatic, deci care apare fara o cauza decelabila, reprezinta o forma ce evolueaza in timp catre autocorectie. Valori de 15 grade de valgism al genunchiului intra in domeniul normalului pana la o varsta ce nu depaseste 10 ani.

 Genu valgum al adolescentilor se observa la o varsta cuprinsa intre 13 ani si 17 ani, mai frecvent la subiectii de sex masculin, longilini, cu membrele inferioare subtiri, cu hipotonie musculara, cu laxitate ligamentara generalizata, uneori cu aspect general de sindrom adipozo-genital.

 Alteori aceasta forma de genu valgum poate sa apara ca o complicatie a unei fracturi epifizare (femurala sau tibiala) care implica si cartilajul de crestere. Consolidarea unui asemenea tip de fractura poate determina osificarea precoce a partii externe a cartilajului de crestere, oprirea din functie a acesteia in timp ce partea interna a cartilajului de crestere isi continua activitatea osteogenica, care duce la aparitia deformarii in valg a genunchiului.

 O alta cauza posibila a aparitiei acestui tip de genu valgum este dezlipirea epifizara posttraumatica fie femurala distala, fie tibiala proximala.

 Ultima forma de genu valgum este forma adultului. Ea apare fie ca o complicatie tardiva ale formelor de mai sus amintite, tratate in mod neadecvat sau neglijate, fie ca o complicatie a fracturilor localizate la nivel epifizar femural distal sau epifizar tibial proximal, consolidate in pozitie vicioasa.

 Antrenorii care fac selectia viitorilor sportivi de mare performanta sau aceia care urmaresc pregatirea acestor sportivi, trebuie sa cunoasca si sa recunoasca forma de genu valgum a copiilor si adolescentilor, forma cu care se pot intalni mai frecvent, tinand seama de specificul actual al sportului de performanta si anume varsta foarte mica la care incep sa se realizeze rezultatele record.

 Plecand de la aceasta idee, vom descrie ceva mai amanuntit, din punct de vedere anatomic, forma de genu valgum al adolescentilor. Aceasta este o diformitate mai ales femurala, fiind interesat cartilajul de crestere de la nivelul epifizei femurale distale. Partea mediala a cartilajului de crestere si a metafizei femurale distale sunt crescute in inaltime (partea mai putin supusa incarcarii), in timp ce partea laterala a cartilajului de crestere si a metafizei femurale distale sunt mai putin inalte (partea supusa unei hiperincarcari).

 Diafiza femurala prezinta foarte frecvent curburi. Acestea pot sa fie antero-posterioare sau laterale cu convexitatea interna.

 Aceste curburi determina coborarea condilului intern. Frecvent condilul femural intern este largit in sens transversal. Foseta intercondiliana are o profunzime scazuta, iar condilul femural extern este mai mic, modificari ce favorizeaza aparitia luxatiei rotuliene. Pe langa aceste modificari osoase apar si diferite modificari de parti moi la nivelul articulatiei genunchiului. Astfel apare o laxitate capsulara, o hipertensionare a ligamentului colateral intern si a capsulei articulare interne, o laxitate a ligamentului colateral extern si a capsulei externe, o hiperpresiune condiliana externa pe meniscul extern si hemiplatoul tibial extern cu frecvente leziuni meniscale pe fond degenerativ.

 Uneori in articulatia genunchiului se gaseste un revarsat (hidartroza) care provoaca in timp o accentuare a laxitatii capsulo-ligamentare. Apare in timp si o hipotrofie secundara a cvadricepsului precum si o scurtare moderata a bicepsului femural si a tensorului fasciei lata.

 Daca aceasta forma (genunchiul valg al adolescentului) nu este tratata in mod adecvat, la adulti, genunchiul devine un genunchi valg inveterat cu fenomene artrozice la nivelul hemiplatoului tibial extern, asociat cu deviatia in valg a piciorului (de compensatie) precum si cu fenomene artrozice la nivelul articulatiei tibio-astragaliene, subastragaliene si mediotarsiene. Bazinul devine asimetric prin micsorarea diametrului transversal si apare o scolioza de compensatie.

 Sigur ca toate aceste modificari importante apar numai in cazul formelor de genu valgum inveterat. In mod normal este dificil sa se ajunga la astfel de modificari deoarece diagnosticul clinic al acestei diformitati este banal si numai necunoasterea bolii sau neatentia pot sa determine omiterea diagnosticului. Semnul caracteristic este unghiul deschis catre extern, facut de axul coapsei si acela al gambei. In forma bilaterala genunchii apar deformati in " X " cu fata mediala in contact. In clinicile de ortopedie, examenul clinic este completat si de un examen radiografic. In aceste cazuri se efectueaza o teleradiografie (Rx al membrului inferior in intregime si cu sprijin pe el) care permite masurarea unghiului de valgism si deci unghiul de corectie necesar.

 Am considerat necesar sa trecem in revista aceste date anatomice, biomecanice si diagnostice ale diformitatii in valg a genunchiului vrand sa atragem atentia antrenorilor, cadrelor de specialitate, profesorilor de sport, care se ocupa de selectia si pregatirea sportivilor de performanta, ca este bine sa recunoasca acest tip de patologie.

 Dupa cum s-a aratat, diagnosticul este simplu, diformitatea se poate recunoaste la prima vedere, tratamentul acestei afectiuni (daca ea este observata la timp) este cel mai frecvent ortopedic si mult mai rar chirurgical, dar daca este neglijata pot aparea multiple modificari atat la nivelul genunchiului, cat si la nivelul altor segmente osoase supra si subiacente.

 Implicatiile unei patologii de acest gen in activitatea sportiva pot fi neglijabile sau grave in functie de tipul de activitate sportiva pe care o efectueaza subiectul luat in discutie si bineinteles in functie de gravitatea valgismului.

 Astfel, in cazul unui individ care face sport "de intretinere" existenta unui genu valgum nu are urmari deosebite. Cu alte cuvinte, o diformitate in valg a genunchiului, daca nu este foarte mare, nu impiedica un individ sa aiba o activitate sportiva normala, fara pretentii in obtinerea unor performante.

 Cu totul alta este situatia in cazul sportivilor de performanta, mai ales cand este vorba de sporturile in care trenul inferior este foarte solicitat (fotbal, atletism, baschet, haltere, tenis de camp...). In aceste cazuri, din cauza solicitarilor enorme si continue la care sunt supusi genunchii, diformitatea tinde sa se accentueze. Aceasta accentuare a valgismului duce la aparitia modificarilor anatomice deja mentionate, modificari care tulbura profund functionalitatea si biomecanica genunchiului afectat. Este de la sine inteles ca in aceste cazuri activitatea sportiva de mare performanta este compromisa.

 Concluzia care se desprinde deci din acest material este ca, diformitatea in valg a genunchiului reprezinta o boala care trebuie cunoscuta si recunoscuta de cadrele de specialitate care lucreaza in sportul de performanta, atat in selectia viitorilor sportivi de performanta, cat si in pregatirea lor. Daca un om este impiedicat de aceasta afectiune, sa practice o activitate sportiva obisnuita, in schimb sportivul de performanta a carui rezultate sunt legate de buna functionalitate a membrelor inferioare, poate fi stopat in domeniul sau de aceasta afectiune.

 Cum diagnosticul clinic al genunchiului valg este simplu si la indemana oricui, rezulta ca atitudinea corecta a antrenorilor sau selectionerilor este aceea de a observa cat mai rapid existenta acestei afectiuni si de a supune sportivul in cauza unui control ortopedic de specialitate in urma caruia medicul sa decida tratamentul necesar.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Buzescu A., Scurtu L., Alexandru E., Anatomia omului – aparatul locomotor –27, 1999.

[2] Buzescu A., Scurtu L., Anatomie si biomecanica, Bucuresti, Ed. A.N.E.F.S., 1999.

[3] Buzescu A., Anatomia omului, Ed. Alexandru 27, 2001.

[4] Buzescu A., Ghid de biomecanica a omului, Ed. Alexandru 27, 2000.

ABSTRACT

GENU VALGUM - ANATOMICAL STUDY AND IMPLICATIONS IN HIGH PERFORMANCE SPORT ACTIVITY

 The anatomical axis of femur and tibia usually makes up an angle of 170-175 degrees, open to the outside. This angle is classically defined as "the physiological valgum of the knee". Inferior values of this angle belong to the pathological sphere, to put it differently, genu valgum is a knee deformity caused by a more or less important accentuation of the physiological valgum. During the childhood and the adolescence, the bone is, at the level of the conjugation cartilages or close to them, in a state of big plasticity and can be rather easily compressed.

.