POSTULATE IN FAVOAREA EDUCATIEI FIZICE

Carmen ISAC

Universitatea de Nord, Baia Mare

„Existenta umana are o valoare in sine si ca ea trebuie sa duca la implinirea totala a fiintei. Conditia acestei impliniri este dezvoltarea optima a capacitatilor fizice, intelectuale si sociale ale grupurilor si indivizilor in cadrul interactiunilor societatii" (Vivotic).

Individul trebuie pregatit cat mai bine cu putinta pentru sarcinile care il asteapta in cadrul profesiei, familiei, timpului liber si in societate, tocmai pentru a fi capabil sa le asume in deplina responsabilitate si cu eficienta.

Sportul nu este integrat culturii noastre si in multe privinte, el ramane „o lume aparte". De exemplu, societatile sportive isi concentreaza activitatea asupra aspectului „recreere" (loisir).

Cat despre educatia fizica scolara, situatia ei nu este nici acum inteleasa pe deplin. Protagonistii ei incearca prin toate mijloacele sa o faca mai bine acceptata, dar argumentele pe care le utilizeaza in acest scop, nu fac decat sa deprecieze rolul sportului reducandu-l adesea la acela de simplu agent in serviciul altor valori-de exemplu compensarea efectelor sedentarismului, ameliorarea tinutei formarea unui spirit sanatos de concurenta, incurajarea camaderiei etc.

Ne-am obisnuit sa ne apreciem activitatile in functie de utilitatea lor.

Utilitatea educatiei fizice prezinta doua fatete distincte:

1. – poate viza randamentul obtinerea de rezultate concrete (de exemplu-un castig in planul sanatatii, al consideratiei, al banilor).

2. – poate fi axata mai curand pe „faptul trait", tinzand sa procure senzatii, emotii, experiente.

Ne putem intreba daca societatea noastra nu supraestimeaza primul aspect, finalitatile concrete. Care este, atunci rolul sportului si implicit al sportului scolar in cadrul societatii noastre?

Instruirea sportiva nu este decat unul din factorii educatiei generale. Unele persoane (si unele tari) practica mai mult sport si recreare fizica decat altele. Aceasta depinde de urmatorii factori:

– VARSTA – participarea la activitatile sportive scade odata cu inaintarea in varsta. Doar aproximativ 33% dintre persoanele de 70 de ani, practica o forma de activitate fizica (care poate include si mersul pe jos). Aproape 80% dintre tineri de pana la 16 ani fac exercitii fizice.

– TIPUL –de activitate se schimba odata cu varsta. Gimnastica si rugby-ul nu mai sunt adecvate pentru o persoana de 70 ani, dar mersul pe jos, inotul, sunt.

– SEXUL – mai putine femei, decat barbati desfasoara o activitate fizica – 57% femei comparativ cu 72% barbati.

– EDUCATIA – daca scoala are o catedra de educatie fizica si sport bine organizata, iar elevii apreciaza activitatile sportive scolare, este posibil ca ei sa practice sportul in continuare.

– TRADITIE SI CULTURA – aceasta afecteaza inca participarea si orientarea spre o anumita activitate. De exemplu:

– unele culturi dezaproba participarea femeilor la recreere fizica, in public sau in grupuri mixte.

– unele natiuni au traditii puternice intr-un anumit sport – de exemplu cricket in Indiile de Vest si baseball in SUA.

– FAMILIA – este mai probabil ca un tanar sa participe la activitatile sportive, daca cineva din familie il incurajeaza. Majoritatea tinerilor depind financiar de parinti in achizitionarea echipamentului sau pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare la un eveniment sportiv.

– PRESIUNEA ANTURAJULUI – anturajul reprezinta grupul de oameni la care o persoana este asociata, cu acelasi nivel cultural, aceleasi interese si varste apropiate. Daca cei din anturajul unei persoane desfasoara o activitate fizica este probabil ca si ea sa se implice.

– STAREA ECONOMICA – unele activitati (ex. practicarea tenisului de camp, karate, hipism etc.) sunt foarte costisitoare. Nu oricine le poate practica, sunt orase, regiuni sau tari care nu dispun de banii necesari construirii bazelor sportive.

– POLITICA – gradul de participare depinde si de oamenii politici.

De exemplu: – guvernul poate decide:

– obligativitatea educatiei fizice in scoli.

– sa ofere bani pentru bazele sportive.

Ambele au un impact mare asupra participarii la activitatile sportive.

– ACCESUL – o persoana va fi cu atat mai tentata sa frecventeze o baza sportiva cu cat aceasta se afla mai aproape. Daca cea mai apropiata baza sportiva este la km distanta sau chiar in afara tarii, participarea devine dificila.

– INFIRMITATEA – ea limiteaza alegerea unei activitati fizice.Cu toate acestea, multe sporturi incurajeaza persoanele infirme, iar centrele sportive moderne sunt dotate cu rampe pentru scaune cu rotile si cu vestiare, speciale.

– MEDIUL SI CLIMA – pentru o persoana care locuieste la malul marii sau al unui lac, practicarea wind-surfing-ului sau a canotajului este mai usoara. Daca traieste intr-o zona rece, ii va fi mai usor sa faca schi.

– PRESA – ea joaca un rol important in popularizarea sportului si a exercitiilor de intretinere a conditiei fizice.

Prin prezentarea unei activitati ca interesanta, la moda sau distractiva, ea va incuraja persoanele sa o practice, mai putem aminti aici ca si sporturile se demodeaza: tenisul la perete, popicele etc., nu mai sunt atat de populare ca in anii '80.

Daca elevii agreeaza activitatea sportiva desfasurata in scoala, este foarte posibil sa o continue mai tarziu. De aceea, Guvernul, Ministerul Sportului si organismele guvernamentale care se ocupa de sport, ar trebui sa promoveze mai mult sportul in scoala.

In SUA, de exemplu, aceste principii au fost introduse in politica de sanatate publica, in recenta recomandare a Colegiului American de Medicina (ACSM) a Centrelor de Control si Prevenire a Bolilor (CDC) si a Consiliului Presedentiei pentru Activitate Fizica si Sport (PCFS-1993) privind dezvoltarea activitatilor fizice cu efecte asupra sanatatii prevede:

„Fiecare american de varsta adulta trebuie sa cumuleze cel putin 30 de minute de activitate fizica de intensitate moderata in majoritatea zilelor saptamanii. Se recomanda, de asemenea, participarea regulata la activitatile fizice care dezvolta si mentin forta musculara si flexibilitatea articulatiilor.

Datele din investigatiile la scara nationala ca si din studii epidemiologice si clinice, arata ca incidenta traumatismelor acute si cele datorate suprasolicitarii, precum si complicatiile cardiace si de alta natura este redusa daca activitatea fizica este practicata conform recomandarilor.

Ca atare, activitatea fizica avand drept scop fundamental intarirea sanatatii prezinta siguranta, riscul creste, daca exercitiul este neregulat sau executat cu o intensitate, frecventa sau durata care depaseste cu mult obisnuinta individului in cauza.

Riscul tuturor accidentelor si complicatiilor creste, de asemenea, atunci cand exercitiul este efectuat cu o viteza mare, cand solicita o forta sau o indemanare considerabila si cand exista risc substantial de impact sau contact corporal. De aceea, incidenta ridicata a accidentelor si a complicatiilor in unele sporturi limiteaza serios promovarea lor ca forme de activitate fizica menite sa intareasca sanatatea.

Trebuie descurajata, de asemenea, si totodata considerata daunatoare utilizarea nesupravegheata de substante farmaceutice de catre persoanele care iau parte la activitati de petrecere activa a timpului liber si sporturi.

Exista totusi persoane care nu ar putea practica exercitiul fizic pentru sanatate, daca nu ar folosi medicamentele sub supraveghere. Dopajul in sport reprezinta insa, in toate cazurile, un mare pericol pentru sanatate.

SITUATIA EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA

Educatia fizica este integrata unui sistem scolar relativ rigid, bazat pe o lunga traditie si comportand obiective in parte depasite, un numar mare de exigente divergente fac dificila schimbarea orientarii.

O reforma a sportului scolar ar presupune o reforma a scolii insasi, care sa tina cont de recentele modificari ale datelor sociale si culturale. Scopurile invatamantului nu ar trebui sa depinda de traditii sau de influenta anumitor grupuri de presiune sau sa se bazeze pe clisee. Ele trebuie sa fie determinate pornind de la schimburi de idei intre persoane care poseda cunostinte stiintifice solide.

Scopul imediat al educatiei fizice scolare este de a imbogatii experientele traite de copii si de a contribui la dezvoltarea lor.

Scopul ultim al sportului scolar este continuarea practicarii sportului la varsta adulta.

OBSERVATII

Asa cum s-a vazut, sportul este in ansamblu foarte structurat. Obiectivele sale difera in functie de suporturile institutionale (stat, scoala, societati, autoritati publice, intreprinderi particulare) sau tipuri de organizare (sport organizat, liber, dirijat).

Educatia fizica nu ar trebui sa-si limiteze obiectivele numai la scopuri scolare, deoarece ea face parte dintr-un ansamblu mai vast. Este un element al vietii care trebuie sa pregateasca tineretul pentru practicarea sportului in afara scolii si sub alta forma. A pregati nu inseamna aici a asigura o formatie tehnica, ci mai curand a prilejui o reflectie critica.

Un tineret cu spirit critic nu este intotdeauna comod, dar conformismul, atat la profesor cat si la elev, nu reprezinta o virtute sportiva. Se pune chiar intrebarea, daca uneori nu denaturam problemele puse de unele stari tensionale, creand artificial altele.

BIBLIOGRAFIE

[1] Anuarul Sportiv-1994, Bucuresti, M.T.S. , Directia tehnica, 1995.

[2] Gallagner R., M., Fountaine, S., Gee, S. L., Educatia fizica-recapitulari prin diagrame, Bucuresti, Edit.ALL, 2000.

[3] Manualul de educatie fizica in scoala, vol., I, E.F.S.1 (96)+2(97), Bucuresti, CCPS 1994.

[4] Postolache, N., Istoria sportului in Romania, Date cronologice, Bucuresti, Edit.Profexim.

[5] Roibu, T., Organizarea activitatilor sportive pe plan international, Bucuresti, Edit.Universal Dalsi, 1994.

[6] Roibu, T., Tehnologia autovizuala in educatia fizica si sport, Bucuresti, A.N.E.F.S, 1994.

[7] Sportul de performanta, nr.276. CNEFS, CCEFS.1988.

[8] Sportul de performanta, nr.317.MTS, CCEFS, iulie, 1991.

[9] Teodorescu, L., Regandiri, reconsiderari si actualizari in programele teoretice si practico-metodice ale domeniului educatiei fizice si sportului, Revista EFS, Nr.7 si 11, 1995.

ABSTRACT

POSTULATES IN FAVOUR OF PHYSICAL EDUCATION

This work does not claim to reorganize the sports in schools, but to emphasize some contradictions, which an eventual reform could make disappear. In schools, with cautiously planned experiences, there must be pursued some new objectives and instructional methods in many different directions, such as: driving abilities optimally developed, priorities of the activities which allow lasting proposed experiences, the pupils' contribution to establish the objectives and to organize the instruction, etc. These are just few ideas and the rest can be found in the work.