ADAPTAREA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTIVE LA CARACTERISTICILE EDUCATIEI PERMANENTE

Alice LUCA, Gheorghe LUCA

Universitatea „Al.I. Cuza", Iasi

Bazat pe o conceptie moderna, a demonstratiei si libertatii, a dreptului tuturor oamenilor la educatie, a diversificarii, a posibilitatilor de afirmare a personalitatii umane pe tot parcursul vietii, a adaptarii pregatirii oamenilor pentru viata sociala in concordanta cu cerintele contemporaneitatii, conceptul educatiei permanente, acest principiu filosofic si organizatoric se adreseaza tuturor componentelor educatiei, tuturor formelor ei.

Cercetarile stiintifice asupra educatiei contemporane, bazate pe conceptul educatiei permanente, sunt indreptate spre toate partile componente, iar educatia fizica si sportiva nu poate sa lipseasca (Faure, Mialaret, Dave, Hainaut, Vaideanu s.a.m.d.).

Adaptarea activitatilor educatiei fizice si sportive, in special cea scolara, dar si cele privind toate categoriile de varsta, la cerintele actuale ale educatiei permanente, constituie o problema, o intrebare, o ipoteza care isi cauta raspunsul.

Pe plan mondial, preocuparile UNESCO s-au indreptat spre cercetarea si determinarea unor concepte noi in domeniul educatiei care sa raspunda necesitatilor educationale ale societatii moderne (Dave, Faure, Conferinte UNESCO si Documentele UNESCO).

In 1976, Conferinta generala a UNESCO de la Nairobi, cand se publicase deja studiul unei comisii condusa de Edgar Faure, „Apprendre à être", stabileste ca „educatia, departe de a se limita la perioada scolaritatii, trebuie sa se largeasca pana la dimensiunea existentei traite, sa se extinda la toate componentele si domeniile cunoasterii, sa se poata dobandi prin mijloace diverse si sa favorizeze toate formele dezvoltarii personalitatii. Procesele educative in care sunt angajati, in cursul vietii lor, sub orice forma, copiii, tinerii si adultii de toate varstele, trebuie considerate ca un tot."

Suntem in plina reforma a invatamantului, in faza conceperii, prezentarii si discutarii publice a unor proiecte si constatam ca cercetarile din domeniul care au dus la stabilirea si aplicarea conceptului educatiei permanente nu sunt ignorate. In acelasi spirit, ne indreptam atentia spre locul si rolul ce-l ocupa educatia fizica si sportiva in societatea romaneasca contemporana, a realizarilor, dar mai ales a perspectivelor.

Educatia fizica si sportiva nu se desprinde de obiectivele, continutul si rezultatele educatiei permanente. Componenta a sitemelor de educatie, educatia fizica si sportiva participa la integralitatea sitemului, la indeplinirea obiectivelor catre ideal. Prin rolul sau de colaborare se ataseaza celorlalte componente ale educatiei, participa la completarea lor spre formarea si dezvoltarea personalitatii, a afirmarii pozitive.

Educatia fizica si sportiva isi gaseste rolul in diferitele etape de varsta ale omului, in forme variate, intervenind cantitativ si calitativ in functie de obiectivele preconizate.

Un rol deosebit se evidentiaza in perioada scolara cand educatia fizica si sportiva se manifesta preponderent cu caracterul sau formativ. Este si perioada de realizare a cunostintelor, deprinderilor si priceperilor in domeniul folosirii exercitiului fizic, al intelegerii rolului acestuia in viata omului. Se remarca acum si realizarea educatiei sportive, sporturile luand treptat locul exercitiului fizic simplu, ca mijloc de realizare a obiectivelor speifice.

R.H. Dave (1991) stabileste carcteristicile educatiei permanente, la care asociem si adaptarea educatiei fizice si sportive.

1. Educatia fizica si sportiva nu se desprinde de cele trei elemente ale educatiei permanente „viata, permanent, educatie", pentru ca face parte din viata oamenilor, se reflecta permanent pe toata durata vietii si se continua ca parte componenta a educatiei.

2. Formele specifice ale educatiei fizice si sportive permit ca omul sa beneficieze de acestea in mod permanent, pe durata intregii sale vieti. Fiecare etapa de varsta are la dispozitie mijloace si metode specifice adecvate, diversificarea lor fiind usor de aplicat.

3. In educatia fizica si sportiva, educatia formala va fi de prim ordin prin asigurarea unui invatamant planificat, institutionalizat. Copilul, tanarul va fi inzestrat cu cunostinte, deprinderi si priceperi care se vor extinde apoi prin interventia educatiei informale si nonformale. Se interfereaza astfel invatarea planificata cu cea accidentala, educatia institutionala se extinde cu cea neinstitutionala, educatia globala se completeaza cu educatia extrascolara.

4. Ca si in celelalte laturi ale educatiei, si in cazul educatiei fizice si sportive, familia va juca un rol principal in motivarea activitatilor fizice, continuitatea lor, stabilirea mijloacelor, permanenta lor.

5. Comunitatea de familie, de vecini, de prieteni si colegi, comunitatea scolara sau cea care in se desfasoara profesia si altele, ofera cadrul cel mai atractiv al activitatilor psiho-fizice. Jocurile sportive, in special, constituie cel mai bun exemplu in acest sens.

6. Pentru educatia fizica si sportiva, etapa practicarii in scoala se completeaza cu activitati specifice in afara ei, adaptate pentru fiecare categorie de varsta, realizabile in cadrul unor institutii sau in mod independent.

7. Alaturi de celelalte laturi ale educatiei, educatia fizica si sportiva contribuie din plin, de la primele activitati specifice, la formarea si afirmarea personalitatii. La orice varsta, prin practicarea exercitiului fizic in formele cele mai variate si mai ales sub forma competitiei, a intrecerii cu partenerii, orice individ tinde sa se manifeste liber si astfel sa-si „expuna" personalitatea.

8. Tendinta de universalitate se desprinde prin deschiderea pe care toate sporturile o ofera tuturor, recunoscandu-se paradigma „sportul pentru toti".

9. Educatia fizica si sportiva isi poate manifesta supletea si diversitatea continutului, prin modalitatile desebit de multiple de activitati specifice, prin diversitatea aproape nelimitata a mijloacelor, prin posibilitatile infinite de renovare a continutului, instrumentelor, tehnicilor, sistemelor organizate sau spontane, institutiilor sau initiativei colectivului sau individului.

10. Educatia fizica si sportiva se adapteaza din mers si absoarbe noile realizari, atat in invatare, cat si in practica independenta. Aparitia de noi categorii de exercitii cum sunt cele de „intretinere", precum si a unor noi sporturi ca plansa cu panza (surfing), gimanstica aerobica, tenis-fotbal, volei pe plaja, street-ball, patinaj cu role si altele, sunt exemple care demonstreaza adaptarea la nou.

11. Asociata la caracteristicile de suplete, diversitate si dinamism, ofertele alternative sunt adaptabile si pentru educatia fizica si sportiva. Alaturi de institutia scolara, se dezvolta noi posibilitati de a contribui la dobandirea educatiei ca: centre de sport, asociatii pe ramuri de sport, „scoli" de intretinere si practicare in diferite sporturi, actiuni ocazionale sau periodice, activitati saptamanale, activitati spontane in timpul liber, centre de „intretinere a formei fizice", cursuri de invatare, activitati fizice individuale si altele.

12. Individul realizeaza alegerea modalitatii de practicare a exercitiilor fizice in functie de deprinderile, priceperile si cunostintele ce le poseda, de conditiile de practicare, de interes in alegerea partenerilor, de posibilitatile dictate de varsta si sex.

13. Societatea participa, prin posibilitatile sale, de suprastructura si infrastructura la adaptarea sistemului educational cerintelor actuale. Intreaga cultura si in cadrul ei, si cultura fizica se asociaza realizarii sistemului educational modern.

14. Scopul educatiei permanente este de a mentine si ameliora calitatea vietii. Educatia fizica si sportiva, prin contributia evidenta la mentinerea si intarirea sanatatii, va contribui de fapt la ameliorarea calitatii vietii fiecarui individ.

15. Cele trei conditii indispensabile pentru a realiza educatia permanenta, ocazia, motivatia si educabilitatea sunt evidente si in cazul educatiei fizice si sportive. Ocazia este oferita de scoala, in primul rand de familie si societate, de activitatile institutionalizate si neinstitutionalizate in al doilea rand. Motivatia se realizeaza incepand cu familia, continuand cu scoala, colectivitatea de varsta, societatea. Educabilitatea urmeaza aceleasi cai, scoala avand o contributie primordiala. Se desprinde rolul deosebit al profesorului de specialitate in a oferi ocazia cea mai motivationala, in a asigura educatia in aceasta directie.

Edgar Faure (1974, p. 215) prezinta concluziile privind dimensiunile omului complet: „Acestia sunt termenii globali ai acestui scop fundamental: integritatea fizica, intelectuala, afectiva si etica a fiintei, a omului complet".

Sub dimensiunile caracteristicilor educatiei permanente cuprindem si perspectiva adaptarii educatiei fizice si sportive scolare, participarea crescanda la realizarea educatiei in scoala si continuarea ei in familie si societate.

BIBLIOGRAFIE

[1] Dave, R.H., Fundamentele educatiei permanente, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1991.

[2] Faure, Edgar si colaboratorii, A invata sa fii - un raport al UNESCO, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1974.

[3] Hainaut, D., (coordonator), Programe de invatamant si educatia permanenta, E.D.P., 1981.

[4] Legea invatamantului, Romania, 1995.

[5] Lengrand, Paul, Introducere in educatia permanenta, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1973.

[6] Vaideanu, George, Educatia la frontiera dintre milenii, Bucuresti, Editura Politica, 1988.

ABSTRACT

THE ADAPTATION OF PHYSICAL AND SPORTIVE EDUCATION TO THE CHARACTERISTICS OF PERMANENT EDUCATION

Starting from the definition of the concept of permanent education as philosophical and organizing principle of contemporary education, the paper demonstrates the implication preoccupation and adaptation of physical and sportive education, component of education systems to the integrality of systems, to the fulfillment of the targets towards the ideal. Through his collaboration role, it attaches itself to the other components of education; it participates to their formation and to the personality development, to the positive assertion.

.