DIRECTIA SI ORIENTAREA SPATIO-TEMPORALA, CONTRASTE ALE PSIHOMOTRICITATII

Emilia Florina GROSU

Universitatea „Babes- Bolyai", Cluj- Napoca

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Se stie ca orice individ care traieste o experienta, oricat de simpla ar fi, primeste de la aceasta o multitudine de informatii provenite de la obiectele si de la indivizii care il inconjoara sau de la sine insusi si doar o parte din aceste senzatii ajung la pragul constiintei si devin perceptii. Notiunile de: directie, orientare, situatie definesc tipologic organizarea spatio-temporala a tuturor situatiilor statice si dinamice, permitand fixarea punctelor de reper spatiale si temporale la care ne referim in orice moment. Articolul contine urmatoarele notiuni mai importante:

Alegerea punctelor de referinta in situatiile spatio- temporale, notiunile de directie, situatie, orientare, cat si relatii privind diferitele segmente corporale in diferite directii. Aplicativitatea acestor notiuni o regasim in structurile de exercitii enumerate mai jos: exercitii pentru imbunatatirea functiei aparatului vestibular (pentru dimensiunea spatio-temporala), exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de orientare in spatiu, exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de orientare in timp.

O experienta devine educativa doar cand interesul copilului este polarizat spre o perceptie precisa care nu raspunde doar la o necesitate data. Anumite perceptii trebuie sa fie privilegiate sau izolate de copil, spontan sau la cererea educatorului. Dupa diferiti autori o perceptie este spontan privilegiata cand se afla in opozitie cu o perceptie de aceiasi ordine si de sens contrar de cea care o succed sau o preced. Daca procesul de descoperire se face prin opozitie, generalizarea in schimb este posibila doar prin similitudine.

Intre notiunile de contrast cele mai importante generale si polivalente sunt:

A. Notiunea de intensitate, legata de forta stimulilor primiti

B. Notiunea de marime legata de dimensiunea spatiala sau temporala

C. Notiunea de viteza care asociaza spatial si timpul, percepute global ca o intensitate 

D. Notiunea de directie legata de orientarea in spatiu si timp

E. Notiuni relationale cu sine si cu ceilalti

Pe de alta parte notiunile de variabilitate de progresivitate si de regresivitate iau nastere din analiza care deriva intre contrastele extreme si valorile intermediare.

a) Alegerea punctelor de referinta in situatiile spatio- temporale este arbitrara. A se adapta la lume este a accepta sa iasa progresiv din propriul egocentrism, luand puncte de reper in afara lui. Etapele successive ale acestei organizari spatio-temporale sunt:

• Organizarea interna a eului corporal (pentru a organiza timpul si spatiul extern al copilului el trebuie sa cunoasca succesiunea propriilor momente si conceptul de inapoi si inainte a sa )
• Situarea obiectului in raport cu sine
• Situarea sinelui in raport cu obiectul (se ajunge la o notiune logica suplementara de reciprocitate care favorizeaza crearea schemei corporale)
• Situarea obiectelor intre ele

b) Notiunea de directie. Descoperiri spontane si interpretari grafice:

• Spre … de la, de la … spre; de la … la; Spre este scopul, „la" si „de la" este origine (reperul spatial poate fi copilul insusi sau ceva din afara lui.)
• De la … la; de la … la;
• De la … pana la; intre … si;
• Inceput si sfarsit (aceste notiuni implica cunoasterea globalitatii actiunii, reperele temporale nu mai sunt alese temporal ci sunt impuse de catre dezvoltarea dinamica a actiunii vazute sau percepute ).
• Cel de aici … cel de acolo;
• Prin, pentru, intre (notiuni de trecere);
• Este de „x" timp ca …
• De „x" repetari (timp )
• Pe parcursul (exprima durata atat in trecut, cat si in viitor.

c) Notiunea de situatie:

· Din inauntru si din afara – in raport cu un spatiu tridimensional, la o suprafata prin care se precizeaza notiunea de limita a planului si in interiorul acestuia (exemplu: intersectia a doua suprafete), notiunea de apartenenta si transpunerea in plan afectiv;

· In mijlocul, intre („inauntru" considerat static, sau acelasi concept de „intre", transpus intr-un plan liniar)

· Jos – este directia fixa a greutatii (perceput in raport cu motricitatea si viziunea sub forma de echilibru si de intarire, in raport cu corpul prin sensul de greutate, vizibil prin cadere) permite organizarea unui sistem de orientare preferential, centrat asupra eului corporal in care „susul" reprezinta directia eforturilor asupra greutatii pentru a se tine in picioare si pentru a ridica obiectele.

· „Inainte" devine asa directia in care se priveste si in care se cauta de obicei, „inapoi" este opusul.

· Cel mai dificil de precizat rezulta a fi notiunea de stanga-dreapta; pentru ca nu au puncte precise de reper perceptive; desigur corpul este intotdeauna simtit simetric si se roteste in jurul axei vertical, doar prevalenta uneia dintre cele doua maini poate sa-i dea un referiment motor ca urmare avand insusita orientarea corporala si folosind-o ca reper se pot orienta celelalte obiecte, a caror pozitie difera in raport cu deplasarile propriului corp. Analog si timpul vine perceput dupa o directie determinata.

· In sus, in jos si notiunile derivate, in raport cu un reper spatial (deasupra – dedesubt, pe deasupra – pe dedesubt) notiuni de reciprocitate, valoare afectiva a susului si a josului.

· Inainte – inapoi; dinainte – dinapoi (sunt notiuni dinamice si statice inseparabile si de neschimbat dupa mutarile corpului si pozitia obiectelor: referitor la topografia corporala; orientare dinamica a deplasarilor corporale globale si segmentare; situarea obiectului in raport cu corpul si a corpului in raport cu obiectul; relativitatea pozitiei spatiale dupa punctul de reper; semnificatul afectiv.

· Inainte, dupa, in acelasi timp (sunt notiuni complexe pentru ca au la inceput un semnificat temporar legat de notiunea de succesiune (trecut, prezent, viitor, simultaneitate etc.) si ca urmare devin notiuni spatio-temporale in toate deplasarile si traiectoriile, in care punctul de reper spatial este simultan un punct de reper temporal).

· Dreapta si stanga: notiunea de dreapta este legata la perceptia motorie a unei maini folosite de preferinta, contrar notiunea de stanga este contrastul negativ. Punctual de reper spatial este usurat cand o intreaga parte a corpului (mana, picior, ochi, ureche) este dominant asupra celeilalte. (Se inteleg astfel dificultati si din punct de vedere psihologic al ambidextrilor, a stangacilor, ale „lateralitatilor incrucisate" si ale „lateralitatilor rele")

· Notiunea de perpendicularitate (aceasta este implicit deja in toate situatiile precedente)

· Vertical si orizontal (sunt vazute in raport cu greutatea, perceptia corporala si echilibrul)

· Orientarea circulara: in plan orizontal (este dificil de insusit pentru ca nu exista transpunere intre orientarea lineara si cea circulara, care implica rotirea unghiulara); in plan vertical. Pentru a le obtine este nevoie de diverse rotatii ale partilor corpului si de „jocuri mintale".

· Egalitatea si contrariul sau.

In continuare vom prezenta structuri de exercitii care ne vor ajuta sa aplicam in practica ceea ce am expus pana acum.

Exercitii pentru imbunatatirea functiei aparatului vestibular (pentru dimensiunea spatio-temporala)

Exista o dependenta directa intre buna functionare a aparatului vestibular si calitatea executiei elementelor de dificultate din gimnastica sau educatie fizica. Cu ajutorul unor exercitii special selectionate se poate influenta favorabil starea functionala a aparatului vestibular. Acest analizator trebuie sa fie antrenat special din copilarie. Exercitiile speciale de rotare se executa in cadrul fiecarei lectii de antrenament, alternand formele active de rotare cu cele pasive, ponderea cazand pe primele (exercitii acrobatice, exercitii la plasa elastica).

Importanta miscarilor de rotare creste treptat de la o lectie de antrenament la alta, acordand aceeasi atentie executarii miscarilor in axele transversal, longitudinal si antero-posterior in ambele sensuri.

Exercitii acrobatice:

• · Stand: intoarceri prin pasire; cu balansul unui picior; prin saritura de 90°, 180°, 270° si 360°, in ambele sensuri.
• · Stand: intoarceri: prin pasire; cu balansul unui picior; prin sarituri cu rotare de 360°, 540°, 720° si peste 720° in ambele parti.
• · Rulari: inainte, inapoi, lateral executate din diferite pozitii de plecare, de 4-6 ori in continuare.

– rulari laterale efectuate din ghemuit;

– rulari inainte si inapoi cu corpul indoit si in extensie.

• · Rostogoliri:

– 3-6 rostogoliri inainte, urmate fiecare de saritura dreapta;

– 3-6 rostogoliri lungi inainte, executate legat din sarituri;

– rostogolire inapoi cu corpul indoit;

– rostogolire inapoi peste umar cu intoarcere si rostogolire inapoi prin extensie in stand pe genunchi;

– rostogolire inapoi prin stand pe maini etc.

• · Pozitii rasturnate: stand pe cap; stand pe omoplati; stand pe maini (cu ajutor si fara ajutor).
• · 3-4 rasturnari laterale legate, executate ritmic.
• · 2-3 rasturnari laterale din saritura.
• · Torent de 3-4 indreptari de pe cap.
• · Indreptare de pe cap si de pe ceafa cu intoarcere de 180° in sprijin culcat facial.
• · Rasturnare inainte pe un picior, urmata de rasturnare inapoi pe ambele picioare.
• · Serie de rasturnari inainte pe un picior.
• · Serie de rasturnari inainte pe ambele picioare.
• · Roata intoarsa (rondad) si rasturnare inapoi.
• · Roata intoarsa si 2-3 rasturnari inapoi.
• · Roata intoarsa si saritura cu intoarcere de 180°, continuata cu rasturnare inainte pe ambele picioare.
• · Salt inainte si salt inapoi executate de pe trambulina elastica.
• · Salt inainte din alergare si 2 rostogoliri inainte.
• · Salt inapoi grupat urmat de doua rostogoliri inapoi.

Exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de orientare in spatiu

Precizia miscarilor de brate, de picioare si de trunchi se apreciaza pe fondul unui ecran.

• · Stand cu spatele spre ecran, la distanta de 0,5m, executarea urmatoarelor miscari de brate: lateral-jos (45°), lateral (90°), lateral-sus (135°) si sus (180°); aceleasi miscari, coborand bratele. Fiecare miscare se executa in 4 timpi.
• · Stand cu o latura spre ecran, executarea miscarilor:
• a. de brate inainte-jos (45°); inainte (90°); inainte-sus (135°) si sus (180°);
• b. ridicarea unui picior inainte la 45° si 90°;
• c. ridicarea unui picior inapoi la 45°;
• d. miscari cu bratele si trunchiul.
• · Stand cu spatele spre ecran, efectuarea urmatoarelor miscari de brate si picioare: piciorul lateral la 45°, bratele lateral-jos (45°); piciorul lateral la 90°, bratele lateral (90°), piciorul lateral (90°); piciorul lateral la 45°, bratele lateral-sus (135°); piciorul jos, bratele sus (180°). In timpul coborarii bratelor, miscarea se executa cu celalalt picior: bratele lateral-sus, piciorul lateral la 45°; bratele lateral s.a.m.d.
• · Stand cu o latura spre ecran, executarea miscarilor de brate si de picior in succesiune analoga.
• · Efectuarea unor miscari de brate, pe fondul ecranului cu gradatii in planurile frontal si sagital, cu exactitate la 45°, 65°, 85°, 105°, 125°, 145°, 165°.

• · Acelasi exercitiu, cu luarea pozitiei stabilite (la unghiuri diferite) cu mana dreapta si stanga.
• · Miscari de picioare (cu dreptul si cu stangul) pe fondul ecranului. Se va aprecia precizia miscarilor la 25°, 45°, 65°, 85°, 105°, inainte, lateral si inapoi (in timpul ridicarii piciorului inapoi trunchiul se poate apleca inainte pana la 45°). Acelasi exercitiu, executat in ritm rapid.
• · Miscarile lente si rapide cu ambele brate si cu un picior, efectuate cu precizia indicata la exercitiile precedente.
• · Miscari de brate si de trunchi. Stand cu bratele sus: aplecarea trunchiului inainte, cu spatele drept la 165°, 135°, 105°, 75°, 45°; extensia trunchiului la 165°, 135°.
• · Stand: extensia trunchiului de 165°, aplecarea inainte la 135°; stand: extensia trunchiului la 135° si aplecare inainte la 105°.

• · Stand departat, cu bratele sus; indoirea trunchiului lateral la 135° si 105°.

• · Sprijin culcat facial, cu mainile pe banca de gimnastica, corpul drept: indoire din articulatiile coxo-femurale la 135° si 165° si extensie la 165°.
• · Atarnat indoit la paralele sau inele, la un unghi de 140°: indoirea trunchiului pana la 60° si revenire.

• · Sprijin la paralele: balans inainte la 90°, 120°, 130°, fata de pozitia verticala a corpului.

• · Din atarnat la bara fixa inalta sau la inele: balans inainte la 35°-45°, la 45°-55°, la 65°-85°.

Exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de orientare in timp

Prin efectuarea acestor exercitii, profesorul formeaza la tinerii gimasti priceperea de a aprecia intervalele de timp in care se efectueaza diferitele actiuni motrice, imbunatatind astfel capacitatea lor motrica in vederea insusirii elementelor din gimnastica. Orientarea motrica in spatiu si in timp este lagata strans de capacitatea omului de a-si dirija diferitele miscari.

Exercitiile recomandate in continuare su fost verificate in activitatea practica:

• · Executarea unor miscari cunoscute, efectuate la inceput in ritm convenabil, apoi in ritm accelerat:
• a. 3 rostogoliri inainte in ritm convenabil, apoi in ritm accelerat;
• b. 10 pasi de alergare pe semne marcate, in ritm convenabil, apoi in ritm accelerat;
• c. urcare pe franghia de 3m, in ritm convenabil, apoi mai repede;
• d. din sprijin ghemuit: 5 sarituri pe verticala, cu indreptarea corpului si cu ridicarea bratelor sus (fiecare saritura se termina in pozitia initiala); prima serie de 5 sarituri in ritm convenabil, a doua serie in ritm mai rapid;
• e. 5 tractiuni sau flotari din atarnat sau sprijin; prima serie in ritm la alegere, a doua serie mai rapid.
• · Executarea de doua ori in continuare, in ritm convenabil, a unei miscari si memorarea duratei ei; a treia oara executarea mai rapida a aceleiasi miscari a patra oara executarea miscarii respective cu viteza maxima. Sarcina se considera indeplinita numai daca subiectii au reusit sa mareasca viteza de executie de doua ori fata de viteza initiala.
• · Accelerarea sau incetinirea ritmului de executie fata de ritmul individual, la semnal. Aceasta sarcina este mai dificila decat cea anterioara si se efectueaza dupa ce executantii reusesc sa indeplineasca cu succes primele doua sarcini:
• a. 5 sarituri efectuate pe semne marcate, in ritm convenabil. Se repeta de 2 ori; a treia oara acelasi exercitiu cu 1s mai repede; a patra oara cu 1s mai lent decat prima data;
• b. rostogoliri inainte (sau inapoi) executate in ritm convenabil, apoi acelasi exercitiu o data mai repede si a doua oara mai lent decat prima data;
• c. 5 tractiuni sau flotari, executate in ritm convenabil, apoi de doua ori cu schimbarea ritmului (mai accelerat si mai lent);
• d. stand: trecere in sprijin ghemuit, prin saritura intinderea picioarelor inapoi in sprijin culcat facial si revenire prin sprijin ghemuit in stand. Se repeta de 3 ori;

BIBLIOGRAFIE

[1] Ajuriaguerra J., Auzias M., Coumes F., Denner A., Lavondes, V., Perron A., Stambak M., Scrisul copilului, Bucuresti, Ed.Didactica si Pedagogica, 1980.

[2] Borgogno, E., Psicomotricita e terapia psicomotoria, Tratatto di neurologia riabilitativa, M.M. Formica, Roma, Marrapese editore, 1985.

[3] Lappierre, A., La reeducation phizsique, vol I, Paris, Ed. J.B.Bailliere, 1986.

[4] Paunescu, C., Musu, I., Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal, Bucuresti, Ed. Medicala, 1990.

[5] Wallon, H., Evolutia psihologica a copilului, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1975.

ABSTRACT

SPACE AND TEMPORAL DIRECTION AND ORIENTATION, PSYCHOMOTRIC CONTRASTS

We know that one person who live one experience, indifferent how simple can be, receive a lot of information from the objects and the other persons around of him, but only some sensation become perceptions through conscience. The notion like: direction, orientation describes the spatial temporal organization for all static and dynamic situations which we make the reference in one moment. This article contains the following important notions: direction, situation, orientation and different relation between different parts of the body in different direction. Finally we describe some exercises for developing the capacity of space and time orientation of the body.