INFLUENTA SARITURILOR IN ADANCIME ASUPRA IMBUNATATIRII SARITURII IN LUNGIME DE PE LOC LA COPIII CU VARSTA CUPRINSA INTRE 10 SI 12 ANI

Cecilia GEVAT, Alin LARION

Universitatea "Ovidius" Constanta,

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

1. Introducere

Pentru a se deplasa mai repede pe pamant, omul a trebuit sa alerge, iar pentru a trece obstacolele, omul a trebuit sa sara. Aceste miscari naturale, sunt rezultatul motricitatii ca efect al miscarii, care e capacitatea omului de a se deplasa in timp si spatiu ca rezultanta a tuturor functiilor biologice ale organismului uman.

Antrenamentul sportiv modern a introdus in continutul sau noi metode si mijloace de dezvoltare a detentei. Astfel, a aparut antrenamentul pliometric (denumire introdusa de americani in 1975), care cuprinde pe langa alte metode si metoda pliometrica inalta ce se realizeaza cu ajutorul exercitiilor de sarituri in adancime.

Datorita eficientei sale, pliometria a devenit foarte repede cunoscuta de antrenori si sportivi, fiind folosita in dezvoltarea fortei de tip exploziv. Cercetatori precum Adams, 1984, Bosco si Komi, 1979, Asmussen, 1974, Schmidtbleicher, Zanon, Chodykin si altii au cautat prin diverse studii inaltimea optima de cadere pentru sariturile in adancime.

Deoarece toate cercetarile privind efectele pe care le au sariturile in adancime asupra detentei, au fost realizate pe sportivi cu varste cuprinse intre 18 si 30 de ani, ne-am propus in lucrarea de fata sa cercetam efectele pe care le au sariturile in adancime asupra sariturii in lungime de pe loc la copiii cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani, plecand de la ipoteza ca exercitiile de pliometrie imbunatatesc semnificativ rezultatele la saritura in lungime de pe loc.

2. Metoda pliometrica inalta

• Metoda pliometrica inalta (antrenamentul tipic pliometric) este realizata prin sarituri in adancime de pe lazi inalte de pana la 60-100 cm. pentru sportivii de performanta si 15-40 cm. pentru copii. In cadrul acestei metode, pentru a introduce diversitate si ingreuiere, aterizarile se executa cu diferite unghiuri de flexie la nivelul genunchiului (60°, 90°, 130°). Lazile, cuburile de pe care se executa sariturile sunt asezate la o distanta care sa permita atletului aterizarea in adancime, urmata de o desprindere cu o aterizare pe o noua lada. Inaltimea de cadere e diferita si depinde de varsta, sex si grad de pregatire. Se pot executa, la copii, 4-6 sarituri inlantuite in 4-6 serii, cu o pauza de revenire de 2-6 minute.

Antrenamentul pliometric, ce are la baza sariturile in adancime (cu desprindere si aterizare pe obstacole) se executa cu intensitate maxima (100% sau chiar mai mare), intr-un ritm continuu si cu desprinderi rapide si explozive.

Sedintele pliometrice cu sarituri in adancime nu trebuie sa se foloseasca, in procesul de pregatire, mai mult de doua ori pe saptamana. Antrenamentul tipic pliometric se practica de regula in perioadele pregatitoare si precompetitionale si nu trebuie practicat inaintea unei competitii cu interval de timp de 10 zile.  aximum factorii nervosi (recrutarea si sincronizarea) dar si factorii legati de intindere

3. Contributii personale

Dupa cum vom vedea in continuare, aceasta lucrare de cercetare, abordeaza doua cai principale. Prima cale, care corespunde si ipotezei lucrarii, ne arata daca sariturile in adancime (variabila independenta) influenteaza, sau nu, saritura in lungime de pe loc la copiii cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani, iar a doua cale ne prezinta corelatiile dintre saritura in lungime de pe loc si anumiti indici antropometrici (talie si greutate), adica evolutia acestor parametrii diferiti la un interval de 12 luni intre testarea initiala si testarea finala.

S-au efectuat cate trei antrenamente pe saptamana, astfel incat, minim un antrenament (de regula primul antrenament din cadrul unei saptamani de pregatire in perioada competitionala) si maxim doua antrenamente (de regula primul si ultimul antrenament din cadrul unei saptamani de pregatire in perioada pregatitoare si precompetitionala), din cele trei antrenamente, contineau sarituri in adancime (variabila independenta), care actionau numai asupra grupei experiment.

Sistemele de actionare (exercitiile propriu-zise din cadrul antrenamentelor) au fost concepute pentru dezvoltarea fizica generala a organismului cu accent pe viteza, forta (fara ingreuieri), detenta. Dintre cele mai uzitate exercitii amintim: alergare rapida(15-30m.), exercitii pentru dezvoltarea musculaturii abdominale si a spatelui, sarituri in lungime de pe loc, cu desprindere in pas saltat si pas sarit, si, sigur ca da, sarituri in adancime simple, cu desprimdere in lungime folosind numai articulatia gleznei, sarituri in adancime pe 2 picioare de pe lada si aterizare pe alta lada (4-6 lazi), sarituri in adancime pe 2 picioare cu desprindere in lungime peste un obstacol cu o inaltime de 10-15 cm. si aterizare in nisip, sarituri in adancime pe 2 picioare de pe lada cu desprindere in inaltime si atingerea unui obiect suspendat etc.

3.1.Tratamentul statistic al datelor

Tehnicile folosite in aceasta lucrare au fost testele t de volum mic pentru esantioane independente si dependente si coeficientul de corelatie Pearson (r). Testele t de volum mic pentru esantioane independente si dependente s-au folosit pentru a vedea, daca sariturile in adancime influenteaza, sau nu, saritura in lungime de pe loc, dar si pentru a se observa diferentele dintre grupa de control si grupa experiment, in privinta taliei si greutatii subiectilor, iar coeficientul de corelatie Pearson s-a folosit pentru a se observa cum evolueaza doi parametrii diferiti, respectiv saritura in lungime de pe loc si talia subiectilor si, saritura in lungime de pe loc si greutatea subiectilor.  

3.2. Discutii

In aceasta lucrare s-au urmarit, intr-o anumita perioada de timp (12 luni), mai multi parametrii precum saritura in lungime de pe loc, talia si greutatea.

Valorile testarilor initiale si finale, pentru ambele grupe, corespunzatoare sariturii in lungime de pe loc, sunt omogene, iar imprastierea acestor valori este normala.

La grupa de control observam ca, rezultatele subiectilor la saritura in lungime de pe loc au crescut [183,8 cm.±13,331 cm. dupa un an, fata de 180,6 cm.±10,276 cm. initial; p<0,025], numai prin aplicarea programelor de antrenament, care nu contineau variabila independenta. Rezultatele subiectilor grupei experiment, la saritura in lungime de pe loc, au crescut [193,5 cm.±1,606 cm. dupa un an, fata de 181,3 cm.±11,235 cm. initial; p<0,0005], datorita aplicarii programelor de antrenament ce contineau in cadrul lor si variabila independenta. Diferenta dintre grupa de control si grupa experiment, privind testarea initiala, e nesemnificativa [grupa de control 180,6 cm.±10,276 cm.; grupa experiment 181,3 cm.±11,235 cm.; p>0,05], ceea ce inseamna ca la inceputul acestui experiment, subiectii din ambele grupe nu erau diferiti in privinta rezultatelor, realizate la saritura in lungime de pe loc, avand in vedere ca subiectii nu au mai practicat nici un sport sau cu alte cuvinte erau neantrenati. Diferenta dintre cele doua grupe, privind testarea finala, e semnificativa [grupa de control 183,8±13,331; grupa experiment 193,5±11,606; p<0,05], datorita introducerii in programele de antrenament, ale grupei experiment, a variabilei independente (sariturile in adancime).

Privind in ansamblu aceste patru teste, aplicate rezultatelor subiectilor la saritura in lungime de pe loc, putem confirma ipoteza lucrarii, precum ca, efectele pe care le au sariturile in adancime asupra sariturii in lungime de pe loc, la copiii cu varste cuprinse intre 10 si 12 ani, sunt pozitive.

Monitorizarea taliei si greutatii subiectilor, pe parcursul unui an, a fost efectuata cu scopul de a observa daca acesti doi parametrii evolueaza diferit (diferenta semnificativa intre grupa de control si grupa experiment, privind testarea initiala sau testarea finala), astfel incat ar putea influenta diferit rezultatele celor doua grupe la saritura in lungime de pe loc (pot deveni, pe langa sariturile in adancime, parametrii care pot influenta diferit pe cele doua grupe, pozitiv sau negativ, saritura in lungime de pe loc).

Valorile testarilor initiale si finale pentru ambele grupe, la talie cat si la greutate sunt omogene, iar imprastierea acestor valori este normala.

La grupa de control observam, ca talia subiectilor, a crescut [147,7 cm.±1,766 cm. dupa un an, fata de 145,8 cm.±2,44 cm. initial; p<0,0005], iar la grupa experiment talia subiectilor a crescut deasemenea [146 cm.±2,16 cm. dupa un an, fata de 144 cm.±2,867 cm. initial; p<0,0005], lucru datorat dezvoltarii fiziologice normale a copiilor cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani. Privind pragurile de semnificatie, dar si diferenta dintre medii, corespunzatoare fiecarei grupe, in privinta testarii intiale si testarii finale [grupa de control 1,9 cm., iar grupa experiment 2 cm.], constatam ca subiectii s-au dezvoltat aproximativ in acelasi ritm, in perioada de timp cat a durat experimentul, neinfluentand semnificativ rezultatele la saritura in lungime de pe loc.

Cu alte cuvinte, constatam ca, talia si greutatea nu influenteaza semnificativ rezultatele subiectilor la saritura in lungime de pe loc.

Constatam ca pentru ambele corelatii (saritura in lungime de pe loc si talie, respectiv saritura in lungime de pe loc si greutate), atat pentru grupa de control cat si pentru grupa experiment, exista o tendinta de scadere a acestora intre testarea initiala si testarea finala (scaderea se observa la rezultatele de la testele de corelatie Pearson (r) si nu la pragurile de semnificatie, deoarece corelatiile sunt nesemnificative; p>0,05).

Aceste corelatii sunt pozitive, dar tind sa devina negative, ceea ce ar duce la o evolutie in sens opus a parametrilor acestor corelatii (acest lucru apare doar la o singura corelatie intre saritura in lungime de pe loc si greutate, privind grupa de control [testarea initiala r=0,0328; testarea finala r=-0,0208]).

3.3. Concluzii

• Aceasta cercetare se poate reduce la doua concluzii importante.
• Din prima concluzie reiese faptul ca, rezultatele copiilor, cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani, la saritura in lungime de loc au crescut semnificativ prin aplicarea programelor de antrenament ce contineau exercitiile de sarituri in adancime.
• Din cea de-a doua concluzie reiese faptul ca, greutatea si talia nu influenteaza semnificativ rezultatele subiectilor la saritura in lungime de pe loc.

BIBLIOGRAFIE

[1] Antrenament pliometric sarituri, Sportul de performanta 390, Bucuresti, C.C.P.S., 1997.

[2] Ardelean, T., Invatarea motrica cu aplicatie in atletism, Bucuresti, Edit. I.E.F.S., 1977.

[3] Ardelean, T., Plocon, E., Stoica, M., Date preliminare privind perspectiva si evaluarea sprintului in Romania, Bucuresti F.R.A., , 1993.

[4] Ardelean, T., Viteza si forta in atletism, teza de doctorat, Bucuresti, A.N.E.F.S., 1991.

[5] Atletism, Bucuresti, C.C.P.S., 1993.

[6] Belotti, P., Some considerations concerning speed training, New studies in athletics, Ed. Marshallarts Print Services LTD., 6, 21991, p.7-10.

[7] Bender, C., Plyometric FAQ, bender @ pstcomputers.com, 1995.

[8] Colibaba, E.D., Selectia in educatie fizica si sport - Note de curs, Univ. Politehnica, Bucuresti,

[9] Dragnea, A., Antrenament sportiv, Bucuresti, Edit. Didactica si pedagogica, R.A., 1996.

[10] Dragnea, A., Bota, A., Teoria activitatilor motrice, Bucuresti, Edit. Didactica si pedagogica, R.A., 1996.

[11] Exercitii pliometrice, Sportul de performanta 381-382, Bucuresti, C.C.P.S., 1996.

[12] Gambetta, V., Plyometrics: Myths and Misconceptions, http:// www. humankinetics.com .

[13] Gevat, C., Atletism in lectia de educatie fizica, Constanta, Edit. Ovidius University Press, 1999.

[14] Gevat, C., Atletism, Constanta, Edit. Leda- Muntenia, 2000.

[15] Gevat, C., Larion, A., Atletism, Edit. Ovidius University Press, Constanta, 2001.

[16] Mobility, http://www.humankinetics.com

[17] Nett, T., Speed technique, http://www.humankinetics.com, 1991.

[18] Speed training, http://www.humankinetics.com.

[19] Strength, http://www.humankinetics.com.

[20] What is plyometrics?, http://www.humankinetics.com.

ABSTRACT

THE INFLUENCE OF THE DEEP JUMPS ON THE IMPROVEMENT OF THE STANDING LONG JUMPS AT THE 10-12 YEARS OLD CHILDREN

 This scientific research aims to demonstrate a suppositional action: the results for the sport practicing 10-12 years old children are obviously higher as the coach used new exercises, described in this research.