RELATIILE COMITETULUI INTERNATIONAL OLIMPIC CU CERCURILE ECONOMICO-FINANCIARE SI INFLUENTELE ACESTORA ASUPRA MISCARII OLIMPICE

Stefan MAROTI*

Victor MIHALCEA**

* Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Universitatea din Oradea

**Televiziunea prin satelit, Oradea

Nu demult Comitetul International Olimpic a traversat una din cele mai grave crize din existenta, situatie care a aratat ca institutia olimpica, pe langa realizarile incontestabile, se confrunta cu numeroase probleme privind alcatuirea, structurile, organizarea, rolul, relatiile cu partenerii, procedura de desemnare oraselor gazda a Jocurilor Olimpice. Lucrarea se refera la relatiile dintre miscarea olimpica si cercurile economico-financiare, face o incursiune istorica a acestor raporturi, prezinta unele actiuni comune pentru valorificarea cat mai buna a posibilitatilor in beneficiul comun.

In ultimele doua decenii, dar mai cu seama dupa Jocurile Olimpice ale Centenarului, Atlanta, 1996, sunt tot mai multi aceea care acrediteaza ideea ca miscarea olimpica se confrunta cu probleme ca gigantismul, comercializarea excesiva, rolul tot mai important pe care il joaca cercurile economico-financiare etc. Astazi sunt tot mai multe si mai puternice vocile care afirma ca prin patrunderea in miscarea olimpica a „spiritului comercial" s-au tradat idealurile olimpice in beneficiul corporatiilor internationale. Se pune intrebarea fireasca: in ce masura aceste puncte de vedere reflecta realitatea? Pentru a gasi raspuns la aceasta problema vitala a miscarii olimpice, o incursiune in istoricul marketingu-lui olimpic este deosebit de benefica si instructiva.

In randul multora exista tendinta de a crede ca legatura dintre miscarea olimpica si cercurile de afaceri si-a facut aparitia doar la sfarsitul secolului XX, ca rezultat al „Programului Mondial de Sponsorizare Olimpica", TOP, (Partenerii olimpici), initiat de catre Comitetul International Olimpic, la initiativa lui Juan Antonio Samaranch. Istoria olimpica demonstreaza ca aceasta intrepatrundere a existat dintotdeauna. In Grecia Antica Jocurile Olimpice erau sustinute de donatori bogati, dar si finantate din fonduri publice. Mai ales dupa secolul V i.e.n. invingatorii olimpici, pe langa cununa de lauri, faima si recunoasterea comunitatii, erau rasplatiti cu bani, produse si diferite facilitati. Spre exemplu, comunitatea ateniana oferea invingatorilor de la Olympia cate cinci sute de drahme.

Evolutia olimpismului modern ofera numeroase exemple ale manifestarii legaturilor dintre organizatorii Jocurilor Olimpice, Comitetul International Olimpic si cercurile economico-financiare. Este cunoscut faptul ca, inca de la constituirea sa, Comitetul International Olimpic a fost finantat in totalitate din fonduri private si ca miscarea olimpica a beneficiat de programe de marketing inca de la prima editie a Jocurilor Olimpice, Atena, 1896. Donatiile bancherului George Averoff au stat la baza finantarii reconstructiei stadionului antic de pe colina Himet. O mare parte a fondurilor avute la dispozitie de organizatori au fost realizate din achizitionarea de catre o serie de companii, printre care si Kodak, de spatii publicitare in programul oficial al Jocurilor Olimpice. Din sursele de finantare au mai facut parte emisiunile de timbre si vanzarea de bilete.

De la aceste inceputuri si pana in zilele noastre marketing-ul olimpic a evoluat adaptandu-se permanent la cerintele de moment si de perspectiva ale miscarii olimpice. La Jocurile Olimpice de la Stockholm, 1912, apar primii sponsori, prin achizitionarea de catre zece companii suedeze a „dreptului de exclusivitate" in comercializarea suvenirurilor legate de acest eveniment. La editiile urmatoare a Jocurilor Olimpice organizatorii extind formele de colaborare cu cercurile de afaceri prin inchirierea de spatiu pentru reclame in programul oficial si vanzarea dreptului de utilizare a unor panouri publicitare in incinta stadionului olimpic. Agresivitatea mediilor de afaceri in aceasta directie a determinat Comitetul International Olimpic ca la cea de a XXVII-a sesiune a sa, Amsterdam, 1928, sa puna capat practicii expunerii panourilor publicitare in incinta spatiilor unde se desfasoara intrecerile olimpice. In acelasi an debuteaza programele de lunga durata dintre Comitetul International Olimpic si o serie de mari companii internationale (tabelul nr. l)

Tabelul nr. 1

Programul de colaborare dintre CIO si marile companii internationale

Compania	Obiectul de activitate al companiei	Prima asociere olimpica
Coca Cola	Imbutelierea bauturilor nealcoolice	1928
IBM	Tehnologie informationala	1960
John Honcock	Asigurari de viata	1994
Kodak	Film/fotografie si imagine	1986
Mc Donald`s	Servicii in domeniul alimentatiei	1976
Matsushita (Panasonic)	Echipament audio/tv/video	1988
Samsung	Echipament de comunicatii fara fir	1998
Sports Illstrated/Time	Periodice/ziare/magazine	1980
UPS	Posta rapida/servicii de livrare a coletelor	1994
Visa	Sisteme de plata pentru consumatori	1988
Xerox	Publicare de documente si consumabile	1964

Incepand cu contractul in valoare de 3000 de dolari, incheiat in anul 1948 de catre Comitetul de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Londra cu BBC, dar mai ales dupa reglementarea prin prevederile Cartei Olimpice a dreptului de comercializare a transmisiilor televizate (articolul 49), relatiile dintre Comitetul International Olimpic si companiile de mass-media intra intr-o noua etapa. Incepand cu Roma, 1960, sumele rezultate din vanzarea dreptului de televizare a Jocurilor Olimpice reprezinta, tot mai mult, principala sursa de venituri a miscarii olimpice (graficul nr. 1).

La sfarsitul anilor `70, inceputul anilor `80 incasarile miscarii olimpice din comercializarea drepturilor de transmisie reprezentau 90% din totalul veniturilor provenite din marketing. Cu toate ca dupa 1980 aceste sume au crescut vertiginos de la o editie la alta a Jocurilor Olimpice, situatia financiara a miscarii olimpice era dezastroasa. Miscarea olimpica era in pericol de a fi aservita in mare masura cercurilor economico-financiare. La ceasta se adaugau puternicele presiuni politice la care era supusa familia olimpica. Analizand situatia, Congresul din 1981, tinut la Baden-Baden, a scos in evidenta interdependenta dintre latura financiara si cea politica si ca miscarea olimpica nu poate fi puternica si pusa la adapost de orice ingerinta a cercurilor politice decat in cazul in care obtine si isi consolideaza independenta financiara.

Prin infiintarea, in anul 1983, a „Comisiei pentru noi surse financiare" Comitetul International Olimpic a inceput campania pentru asigurarea stabilitatii financiare a miscarii olimpice, diversificarea surselor de finantare a Jocurilor Olimpice si distribuirea mai echitabila a veniturilor intre membrii familiei olimpice. In acest fel miscarea olimpica, raporturile sale cu cercurile economico-financiare au intrat intr-o noua era in care marketing-ul olimpic are rolul de a pune la dispozitia familiei olimpice politici, programe, parteneriate, instrumente care sa asigure independenta sa financiara, dezvoltarea sportului.

In anul 1985 este pus in practica Programul Mondial de Sponsorizare (TOP) care, printr-un parteneriat olimpic de tip nou asigura pentru familia olimpica surse de venituri care inainte nu ii erau disponibile. De asemenea, se largeste spectrul surselor de finantare a miscarii olimpice (fig. nr. 2).

Ca urmare a masurilor luate si a noii politici de marketing, anul 1988 reprezinta practic inceputul independentei financiare a miscarii olimpice.

Fig. nr. 2 Sursele de finantare a miscarii olimpice

Securitatea financiara a facut posibila redistribuirea intr-o noua proportie a resurselor banesti. Din veniturile generate in cadrul programelor TOP II, III si IV, comitetele nationale olimpice si federatiile sportive internationale au beneficiat de sume importante (tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2

Sumele ce au revenit CNO si FI in ciclul olimpic 1997 - 2000

Ciclul olimpic	Sumele revenite CNO (milioane dolari SUA)	Sumele revenite FI (milioane dolari SUA)
1989 –1992	86,6	54,6
1993 – 1996	137,9	106,9
1997 - 2000	191,9	180,3

Noua orientare a determinat cresterea integrarii financiare a diferitelor zone ale lumii prin sporirea contributiei fiecarui continent la finantarea Jocurilor Olimpice (tabelul nr. 3). In ciuda eforturilor facute continua sa se manifeste o diferenta enorma intre posibilitatile lumii dezvoltate tehnologic (Europa, America de Nord) si cele ale lumii ramase in urma, marginalizate (Africa si America de Sud)

Tabelul nr. 3

Finantarea Jocurilor Olimpice de catre zonele geografice

Jocurile Olimpice	Continentul
	Africa		America de Nord	America de Sud	Asia	Europa	Oceania
München `72	0,14		30,63	0,52	7,92	59,61	1,38
Montreal `76	0,26		58,75	0,88	7,73	31,94	0,42
Los Angeles `84	0,60	61,85		1,47	12,24	18,79	5,04
Seul `88	1,14	44,96		1,29	43,69	7,21	1,70
Barcelona `92	1,60	36,34		1,30	8,13	51,02	1,57
Atlanta `96	2,99	54,33		2,50	13,33	22,99	3,85

(Dupa H. Preuss, 1999)

In cei peste o suta de ani de olimpism modern parteneriatul dintre miscarea olimpica si cercurile economico-financiare a parcurs o cale lunga. Strategia Comitetului International Olimpic a oferit partenerilor sai cel mai mare eveniment sportiv al lumii contemporane si a incercat sa actioneze in stransa legatura cu ei pentru valorificarea la maximum a posibilitatilor in beneficiul reciproc. Partenerii au sprijinit financiar miscarea olimpica, care astazi are o siguranta financiara ce ii permite un grad sporit de independenta si posibilitatea derularii unor programe in beneficiul familiei olimpice. De asemenea, partenerii au asigurat tehnologia, serviciile, produsele, informarea etc., care au facut ca Jocurile Olimpice sa se deruleze in cele mai bune conditii. Datorita eforturilor comune Jocurile Olimpice este cel mai de seama si mai mediatizat eveniment al lumii contemporane. Chiar daca relatiile Comitetului International Olimpic cu partenerii sai economici, financiari si comerciali etc. sunt contestate de unii, ele contribuie la asigurarea resurselor care permit miscarii olimpice sa-si indeplineasca mandatul in conditii de siguranta financiara, conducandu-se dupa principiul, lansat de Juan Antonio Samaranch, ca „sportul trebuie sa fie stapan pe propriile sale destine si nu aservit intereselor comerciale".

BIBLIOGRAFIE

[1] Aikman, D. S., Sponsorizare – Marketing si spiritul olimpic, Buletin informativ, nr. 19–20, Comitetul Olimpic Roman, Academia Olimpica Romana, 1998, p. 79–93.

[2] Hill, C. R., Financing the Games, Olympic Politics, Manchester University Press, Manchester and New York, 1996, p. 75–92.

[3] Lazarescu, A., Pericole care ameninta sportul, masuri si actiuni pentru prevenirea si combaterea acestora, Buletin informativ, nr. 5, Comitetul Olimpic Roman, Academia Olimpica Romana, 1995, p. 61–65.

[4] Maroti, S., Mihalcea, V., Evolutia finantarii miscarii olimpice in urma vanzarii dreptului de televizare a Jocurilor Olimpice, Dezvoltare si performante universitare prin cercetare la inceput de mileniu, Cluj-Napoca Fundatia Universitatea „Bogdan-Voda", 2001.

[5] Payne, M.R., Sponsorizarea si marketing-ul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Buletin informativ, nr. 5, Comitetul Olimpic Roman, Academia Olimpica Romana, 1997, p. 142–149.

[6] Preuss, H., Globalizarea si impactul ei economic asupra Jocurilor Olimpice", Buletin informativ, nr. 23–24, Comitetul Olimpic Roman, Academia Olimpica Romana, 1999, p. 49–64.

ABSTRACT

THE RELATIONS OF IOC WITH THE ECONOMIC FINANCIAL CIRCLES AND THEIR INFLUENCE ON THE OLYMPIC MOVEMENT

Not long time ago, IOC crossed over one of the most serious crises in his existence, fact which proved that the Olympic institution, besides its unchallenged achievements, is confronted to numerous problems concerning its structure, organization, role, relations with its partners, the procedure to assign the host town of the Olympic Games. This paper refers to the relations between the Olympic movement and the economic financial circles, makes a historical foray of this relations and presents a number of common actions for the possible best capitalization for the common benefit..