ANALIZA REZULTATELOR UNEI PROBE DE ECHILIBRU DINAMIC PENTRU CANOTAJ

Emilian POPA

Institutul National de Cercetare pentru Sport

1. Introducere

In canotaj, pe langa calitatile de baza pentru practicarea acestui sport la nivel de performanta (forta, rezistenta), un rol destul de important il reprezinta si mentinerea echilibrului in barca sau reechilibrarea ca urmare a interventiei unor factori externi (valuri, vant lateral). in „economia" cursei, aceasta mentinere trebuie sa fie un element intrinsec, sportivul netrebuind sa se concentreze asupra acestui fapt, ci asupra criteriului de performanta specific acestui sport (viteza maxima in ciclu de miscare).

Din acest motiv am considerat necesara masurarea capacitatii de (re)echilibrare a unor subiecti supusi unor teste de selectie pentru canotaj (proba poate fi sustinuta si de sportivii cu experienta).

2. Desfasurarea probei

Aparatul pe care se desfasoara testul este un simulator de conditii de tip „ERGOSIM", avand montat un cadru special cu balans in lungul axei longitudinale, pe care este montat un scaun similar cu cel din barca (cu miscare de „dute-vino"), la capat avand montat palonierul si prevazut cu maner de vasla.

Instalatia este prevazuta cu calculator pentru achizitie si prelucrari sumare a informatiei (imaginea apare grafic pe ecran), in timp real a balansului si stocari de date. Nu se primeste feed-back vizual in timpul prestatiei.

Subiectul este asezat in pozitia de „start" din barca (scaunul adus in fata, incat genunchii sa fie indoiti la cca. 90 grade, cu mainile intinse in fata, tinand manerul vaslei), in pozitia blocat de echilibru stabil.

La startul probei se deblocheaza sistemul, subiectul trebuind sa mentina pozitia de echilibru initiala timp de 30 sec., sau in caz de dezechilibrare sa caute sa revina la ceasta pozitie (in cazul in care subiectul nu-si mai poate reveni, operatorul opreste proba, considerandu-se rezultatul pana la momentul respectiv).

Obs. Testul poate fi folosit si pentru o „cursa" dinamica, adica pentru un exercitiu maximal sau de control cu o miscare pe cadru specifica in canotaj, cu achizitie de forta functie de pozitie pe anumite distante preprogramate, urmarindu-se simultan atat formele de forta realizate cat si modul de mentinere a echilibrului in timpul actiunii.

3. Criterii de apreciere

- lungimea (Lung) totala parcursa pe cercul de rotatie al sistemului in plan stanga-dreapta, considerata in niste unitati de masura pe care le-am denumit „unitati unghiulare" (uU),

- abaterea medie patratica a semnalului (achizittonat cu o rata de 25 milisecunde – Rata es), adica imprastierea in jurul valorii medii (Disp).

Criteriul principal il constituie minimizarea produsului celor doua marimi, ceea ce implica faptul ca aceste doua valori sa fie cat mai mici. in cazul cand subiectul nu-si poate mentine echilibrul toate cele 30 sec (Tm), rezultatul final se obtine prin extrapolarea celui inregistrat pana in acel moment.

Acest criteriu este folosit in special la departajarea sportivilor in cadrul unui lot.

Pentru aprecieri calitative, individuale, se iau in consideratie si alti parametri:

– raportul intre pozitii stanga-dreapta, procentual – Dr

– procentul de evolutie in intervalul [medie-abatere, medie+abatere],

– frecvente de balans (pana la 3 Hz a caror procent de cuprindere in acest interval este dat de P, cele mai mari avand un rol nesemnificativ in tratarea rezultatului, fiind de sub 20%), obtinute prin aplicarea transformatei Fourrier asupra semnalului brut inregistrat, putandu-se astfel aprecia daca balansul se produce cu o anumita periodicitate sau este haotic si necontrolat,

– histogramele frecventelor de mai sus cu evidentierea intervalului in care amplitudinea lor au o pondere majora (se produc cel mai des).

In cele ce urmeaza vom insista asupra acestor din urma parametri.

4. Discutii de caz

Au fost testati un numar de cca. 90 subiecti, selectati antropometric pentru practicarea canotajului cu varste intre 15-18 ani (baieti si fete), insa neavand nici un stagiu de pregatire in acest domeniu.

In urma studierii rezultatelor obtinute la aceasta proba, s-a ajuns la concluzia ca exista urmatoarele tipuri de rezolvare a sarcinii impuse:

1.) – balans destul de pronuntat stanga-dreapta, insa cu o frecventa dominanta, deci cu o periodicitate evidenta, indiferent de valoarea ei, fapt ilustrat in fig. 1a si 1b. In cazul de fata subiectul a) oscileaza stanga-dreapta cam la 1.43-1.82 sec. iar b) la 2.3 sec. cu un usor dezechilibru pe stanga dar cu o amplitudine de balans mai mica. Se observa ca subiectul a) nu a terminat proba, rezultatul fiind obtinut prin extrapolare.

Putem afirma ca incapacitatea de mentinere este destul de mare, insa reechilibrarea se cauta sa se faca in mod controlat, dar cu un efort destul de mare.

2.) – acelasi balans pronuntat, insa realizat intr-un mod haotic, necontrolat, cu „balbaieli", cu dezechilibrari de aceeasi parte. Din aceasta cauza, frecventa dominanta este insotita de destul de multe armonice cu aproximativ aceeasi amplitudine, efortul de revenire fiind foarte mare, influentand astfel negativ alti indicatori de performanta. (vezi fig. 2a si 2b)

Se vede clar ca ambii subiecti nu au reusit sa se echilibreze pana la sfarsitul probei, primul „evoluand" mai mult pe stanga, iar al doilea pe dreapta.

3.) – balans amortizat dupa 5-6 sec. cu o periodicitate bine conturata (1.8s), simetric stanga-dreapta. Dupa gasirea pozitiei de echilibru, aceasta este mentinuta aproape constant pana la sfarsitul testului. (fig. 3a si 3b)

Se poate spune ca acest tip de comportare este specific subiectilor cu un pronuntat control al capacitatii de reechilibrare.

4.) – balans aproape inexistent, subiectii plecand din start in pozitie de echilibru, pozitie mentinuta cu foarte mici variatii (imprastiere foarte mica) pe tot parcursul testului cu o periodicitate dominanta bine conturata, specifica de la caz la caz.(fig. 4a si 4b). Acest tip de evolutie este caracteristic subiectilor cu un foarte bun simt al echilibrului, chiar din pozitia „blocat".

5.) – balans amortizat, insa intr-o pozittie asimetrica fata de cea normala. (fig. 5a si 5b).

Si aici apare o frecventa de oscilatie destul de pronuntata, insa ea este insotita de altele destul de mari in amplitudine. Subiectii incearca sa se reechilibreze prin indoirea torsului.

5. Concluzii

1. Fara a se constitui intr-un test eliminatoriu in selectie (de altfel in cadrul unui set de probe sustinute, i s-a dat o pondere de 15% din total), totusi acesta ne ofera unele informatii asupra capacitatii de mentinere-reechilibrare a unui canotor; supus unor perturbatii externe.

2. In cazul unei eventuale pregatiri ulterioare in canotaj, prin antrenament specific, aceasta capacitate se poate imbunatati acolo unde este cazul.

3. La formarea echipajelor, trebuie tinut cont de faptul ca acestea nu trebuiesc alcatuite din sportivi cu asimetrii de aceeasi parte (stanga sau dreapta), ci prin compensare.

ABSTRACT

THE ANALYSIS OF THE RESULTS OF A ROWING DYNAMIC BALANCE EVENT

It was aimed to measure the balance keeping/recovery capacity for an athlete in a rowing boat, in laboratory conditions, on a specially built simulator. The used method is that of the „spectral and correlation analysis" with the application of the Fourrier transformation on an obtained signal (within a certain time period, with a pre-established sampling rate) by the left-right balance around the longitudinal axis of the chair-athlete ensemble. By using this method, one or more frequencies, therefore oscillation periods, are obtained, depending on the subject. Simultaneously, it was aimed to point out the main types of balance keeping evolution, with a general characterization of these types. .