 |
 |
 |
 |
INCIDENTA TRAUMATISMELOR SPORTIVE LA ECHIPA DE VOLEI MASCULIN "U. PROVOLEI" CRAIOVA
Mirela SHAAO
Elena-Taina RINDERU
Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Craiova
I. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI
Lucrarea de fata se doreste a fi o analiza, din punct de vedere statistic, a aspectelor traumatologice ce se regasesc in volei, respectiv la echipa de volei masculin „U. PRO VOLEI" CRAIOVA. Datele prezentate vor insista asupra incidentei, frecventei, cauzelor, localizarii si tipurilor de traumatisme care au aparut in perioada studiului nostru. In continuare, accentuam elemente ce privesc prevenirea afectiunilor cel mai des intalnite.
Ne-am orientat asupra studiului traumatismelor sportive specifice la echipa „U. PRO VOLEI" CRAIOVA, in primul rand datorita faptului ca in comparatie cu datele din literatura de specialitate, incidenta traumatismelor la aceasta echipa este relativ mare, ceea ce ne-a determinat sa punem problema depistarii cauzelor si a metodelor de prevenire a producerii acestor accidente.
Constatarea veche, si mereu confirmata in medicina, ca este mai usor sa previi o boala decat sa o vindeci, este perfect valabila si in privinta accidentelor din sport, cu atat mai mult cu cat intr-un joc de echipa o accidentare are repercursiuni nu numai asupra jucatorului respectiv, dar si asupra performantelor echipei.
II. SCOPUL LUCRARII
Scopul prezentei lucrari este:
stabilirea incidentei traumatismelor la echipa de volei masculin „U. PRO VOLEI" CRAIOVA;
depistarea si reducerea factorilor favorizanti interni si externi;
stabilirea unui program de exercitii profilactice;
urmarirea ulterioara pe o perioada de timp egala (2 ani) a incidentei traumatismelor si elaborarea concluziilor.
III. IPOTEZELE DE LUCRU
Studiul pleaca de la ideea ca incidenta crescuta a traumatismelor in cadrul echipei de volei, in perioada studiata, se datoreaza unei asocieri de factori care pot fi contracarati. Dintre factorii externi mentionam: starea necorespunzatoare a terenului, greseli metodice in procesul de antrenament, iar dintre factorii interni mentionam: traumatisme anterioare incomplet recuperate, hipocalcemii etc. Deci scaderea ratei traumatismelor poate fi realizata prin neutralizarea acestor factori (profilaxie primara).
IV. SARCINILE SI ORGANIZAREA CERCETARII
Am luat in studiu 12 sportivi, componenti ai echipei de volei masculin „U. PRO VOLEI" Craiova, la care s-a urmarit incidenta traumatismelor specifice. Studiul va lua in calcul ultimii doi ani competitionali, respectiv: 1999-2000 si 2000-2001, cand s-a reusit urmarirea indeaproape a sportivilor.
Subiectii au fost urmariti de noi atat la antrenamentele si la meciurile din Banie (cu ajutorul medicului sportiv si al kinetoterapeutului echipei), cat si in deplasari si cantonamente (unde noi nu am putut fi prezenti, insa am beneficiat de sprijinul insotitorului din corpul medical). In acest fel incidenta traumatismelor a putut fi raportata la toate perioadele de pregatire (precompetitionala, competitionala, pregatitoare).
Metodele de cercetare utilizate:
1. Studiul bibliografic, prin cautarea, identificarea, selectionarea si consultarea acelor materiale conforme domeniului de interes si scopului lucrarii, ne-a permis o abordare teoretica a subiectului ales si, de asemenea, stabilirea nivelului de oglindire in literatura de specialitate a aspectelor interesante pentru cercetarea noastra.
2. Observatia – efectuata pe parcursul studiului, a permis inregistrarea diferitelor aspecte (in special legate de traumatologia specifica si de cauzele care au dus la preponderenta mai mare a unor afectiuni in comparatie cu altele) in scopul formarii unei imagini globale asupra riscului la care este expus voleibalistul din acest punct de vedere, a rezultatelor obtinute si in scopul introducerii de corectii acolo unde este cazul, cu ocazia unui nou experiment.
3. Metoda grafica consta in reprezentarea sub forma de grafic a variatiilor frecventei traumatismelor urmarite in perioada studiului. Prin reprezentare grafica se obtine o mai buna vizualizare si apreciere de ansamblu a rezultatelor cercetarii.
V. DATE INREGISTRATE, REZULTATELE SI INTERPRETAREA LOR
In perioada 1999-2001, la echipa de volei masculin „U. PRO VOLEI" CRAIOVA au fost inregistrate un numar de 50 de traumatisme, dintre care ponderea, pe tipuri de afectiuni traumatice, a fost urmatoarea (anexa 1):
Afectiuni macrotraumatice: 40%;
Afectiuni hiperfunctionale: 44%;
Afectiuni cronice posttraumatice: 16%.
Detaliind datele prezentate anterior, evidentiem urmatoarele aspecte:
MACROTRAUMATISME:
entorse: 50%;
In ceea ce priveste localizarea entorselor frecventa a fost urmatoarea:
tibiotarsiene: 70%;
genunchi: 20%
radiocarpiene: 10%.
intinderi si rupturi musculare: 30%;
Intinderile si rupturile musculare (fibrilare si fasciculare ce nu au necesitat interventie chirurgicala) au avut localizari pe:
– m. biceps femural, m. cvadriceps, m. semitendinos, m. semimembranos si m. paravertebrali.
Dintre cauzele producerii acestor traumatisme mentionam: incalzirea insuficienta, carente de calciu prezente la 30% din sportivii echipei cu spasmofilie clinic manifestata la 25% dintre sportivii testati.
O alta cauza o reprezinta si nivelul de pregatire necorespunzator a unora dintre sportivi. Acest lucru poate fi observat din rezultatele probelor de efort realizate in perioadele precompetitionale si competitionale.
intinderi si rupturi ligamentare: 15%;
leziuni de menisc: 5%.
AFECTIUNILE HIPERFUNCTIONALE:
tendinite: 36,36%;
Intr-un studiu asemanator realizat in cadrul I.M.S. Bucuresti afectiunile hiperfunctionale la un lot de voleibalisti au fost prezente in proportie de 17,82% din totalul traumatismelor lotului respectiv. Dintre acestea 10,60% au fost tendinite.
In cadrul lotului studiat de noi am inregistrat 44% afectiuni hiperfunctionale din totalul traumatismelor, dintre care tendinitele au reprezentat 36,36%.
In ceea ce priveste localizarea tendinitelor frecventa a fost urmatoarea:
deltoidiana distala dreapta: 50%;
rotuliana: 37,5%;
achiliana: 12,5%.
Studiind mai indeaproape cauzele care au dus la o frecventa ridicata a tendinitei deltoidiane distala dreapta se constata ca acestea apare datorita suprasolicitarii deltoidului in actiunile de atac si serviciu specifice voleiului.
lombalgii de efort: 36,36%;
Mentionam ca lombalgiile aparute prin mecanisme de suprasolicitare a segmentului lombar s-au datorat in principal terenului de joc necorespunzator, avand o evolutie cronica.
De asemenea deviatiile coloanei vertebrale modifica statica si dinamica intregului corp si reprezinta un factor favorizant important in producerea traumatismelor. Dintre componentii echipei, 20% prezinta atitudini lordotice iar 60% atitudini cifotice DL cu subdenivelare umar drept.
mioentezite: 13,63%;
entezite: 4,54%;
periostite: 4,54%;
meniscite: 4,54%.
AFECTIUNILE CRONICE POSTTRAUMATICE:
lombalgii recidivante: 37,5%;
entorse recidivante: 12,5%;
tendinite recidivante: 12,5%;
gonartroza: 12,5%;
artroza talocrurala: 12,5%;
PSH: 12,5%.
In ideea rezultatelor obtinute trebuie remarcat:
Importanta profilaxiei primare respectiv prevenirea prin neutralizarea factorilor favorizanti (calcemie, magnezemie, corectarea deficientelor fizice, imbunatatirea capacitatii de efort, starea terenului de joc) si introducerea unor programe de exercitii in antrenament adresate segmentelor implicate si compensatorii pentru segmentele mai putin solicitate.
Importanta profilaxiei secundare pentru afectiunile recidivante (contentie elastica, recuperare corecta si completa a traumatismelor cu reluarea gradata a efortului).
Dupa cum se observa, in jocul de volei, solicitarea aparatului locomotor este crescuta atat la nivelul membrelor inferioare (glezne, genunchi), cat si a membrelor superioare (articulatia scapulohumerala). De asemenea, este solicitata coloana vertebrala, in special segmentul lombar. Jucatorului ii sunt necesare, pe langa pregatirea specifica, o musculatura armonios dezvoltata, articulatii puternice si mobile, calitati psihice si motrice deosebite. Toate acestea pot fi obtinute, printr-o planificare atenta a pregatirii in cadrul macrociclului, insistand, in cele trei perioade ale acestuia: pregatitoare, competitionala si de tranzitie, asupra unui raport cat mai eficient intre componentele antrenamentului. De obicei, orice perioada de antrenament isi are obiectivele instructionale proprii care sunt realizate in mai multe etape sau mezocicluri. Acestea in mod normal poarta amprenta perioadelor de antrenament si sunt alcatuite din 3-6 microcicluri. Lectia de antrenament poate fi tratata ca unitate constitutiva a unui microciclu sau ca unitate de timp didactic de sine statatoare cu obiective si sarcini operationale bine definite. Structura si secventele lectiilor raman in oarecare masura neschimbate pana cand obiectivele instructionale sunt rezolvate.
Antrenamentul reprezinta, deci, procesul complex si sistematic de pregatire a sportivului pentru o buna comportare in competitii, in scopul obtinerii unor performante. Insa, antrenamentul poate fi considerat si principalul factor in prevenirea accidentelor. Aici pot fi aplicate masurile de profilaxie primara legate de starea aparatului locomotor (echilibrare musculara, mobilitate articulara, ligamente si tendoane puternice, flexibilitate etc.).
Lipsa unei pregatiri fizice corespunzatoare, nutritia inadecvata si pregatirea psihologica deficitara sunt principalii factori cauzatori ai accidentelor.
In urma studiului efectuat, la echipa de volei masculin „U. PRO VOLEI" Craiova, am constatat ca majoritatea traumatismelor recidivante au vizat coloana vertebrala (in special segmentul lombar), genunchiul, glezna si umarul.
In cursul ultimului an competitional am propus un complex de 8 exercitii pentru ameliorarea supletei (elasticitatii) muscular-ligamentare si a mobilitatii articulare, si care a fost introdus in veriga de „pregatire a organismului pentru efort" a fiecarui antrenament. Programul se desfasoara dupa o usoara incalzire a aparatului locomotor (alergare usoara, variante de mers si alergare, exercitii de prelucrare selectiva a aparatului locomotor), si inainte de incalzirea specifica (deplasarile si sariturile specifice, lucrul cu mingea). Exercitiile sunt efectuate din pozitii statice si sunt focalizate pe grupele musculare si articulatiile implicate in actele motrice specifice acestui joc sportiv. Stretchingul din pozitii statice are un efect favorabil asupra amplitudinii si supletei cu care se executa procedeele tehnice (dau usurinta in miscari), precum si asupra grupelor musculare profunde, partial solicitate intr-o incalzire obisnuita (musculatura intervertebrala, intercostala, scapulohumerala, oblicii abdominali). Fiecare pozitie de stretching este mentinuta in medie 30-40 sec. Lipsa dinamicitatii miscarilor creeaza falsa impresie ca ele n-ar fi solicitante. Totusi, ele au un efect favorabil asupra sistemului cardio-vascular (FC = 100 b/min.).
Observatii:
– complexul de exercitii se executa o singura data, integral, la inceputul antrenamentului, inaintea incalzirii specifice cu mingea, dar dupa o prealabila pregatire a organismului pentru efort;
– amplitudinea maxima a miscarii este sesizata de usoarele senzatii de durere;
– intrarea in postura se executa lent pentru evitarea producerii unor traumatisme (intinderi sau rupturi ale fibrelor musculare);
– pauza dintre exercitii este de 30 de secunde;
– complexul are un efect imediat, fiind parte componenta a incalzirii sportivului, si un efect cumulativ in timp imbunatatind mobilitatea articulara si elasticitatea musculo-ligamentara (factori importanti in prevenirea traumatismelor).
VI. CONCLUZII SI PROPUNERI
Jocul de volei este caracterizat printr-o inlantuire de reactii motrice individuale si colective, executate cu mare viteza, forta si precizie. Solicitarea organismului este de intensitate variabila: eforturile de intensitate maxima si durata scurta (din lovitura de atac, blocaj, plonjon) fiind urmate de eforturi de intensitate submaximala (deplasari, pozitii, pase), utilizand un substrat metabolic mixt (aerob si anaerob), dar cu predominanta efortului anaerob. Aparatul locomotor este supus unor solicitari foarte crescute, atat la nivelul membrelor inferioare (genunchi, glezne), cat si al membrelor superioare (articulatia scapulohumerala, articulatiile interfalangiene); de asemenea, este solicitata coloana vertebrala, in special segmentul lombar. Astfel, jucatorului de volei ii sunt necesare, pe langa pregatirea specifica, articulatii puternice, mobile si o musculatura armonios dezvoltata, care sa permita dezvoltarea calitatilor motrice la indici superiori, atat pentru performanta sportiva cat si ca prim factor in prevenirea accidentelor.
In perioada 1999-2001 la echipa de volei masculin, U. PRO VOLEI CRAIOVA, s-au inregistrat 50 de traumatisme, dintre care ponderea, pe tipuri de afectiuni traumatice, a fost urmatoarea: afectiuni macrotraumatice 40%, afectiuni hiperfunctionale 44% si afectiuni cronice posttraumatice 16%. Cele mai frecvente traumatisme s-au inregistrat la nivelul articulatiei tibiotarsiene (entorse), apoi la nivelul bratului indemanatic (tendinita deltoidiana distala dreapta), si la nivelul coloanei lombare (lombalgii de efort).
Rezultatele obtinute arata un numar semnificativ mai mare de traumatisme in cadrul echipei studiate, comparativ cu literatura de specialitate.
Incidenta crescuta a traumatismelor in cadrul echipei de volei se datoreaza unei asocieri de factori ce pot fi contracarati:
– capacitatea de efort necorespunzatoare, hipocalcemii; atitudini cifotice, lordotice; traumatisme anterioare incomplet recuperate; greseli metodice in procesul de antrenament; starea necorespunzatoare a terenului.
Antrenamentul corect condus si corectarea deficientelor interne, devin astfel factorii cheie in prevenirea accidentelor.
Lucrarea propune, cunoscandu-se importanta profilaxiei primare si secundare, un program coerent si complex de exercitii focalizate pe grupele musculare si articulatiile implicate in actele motrice specifice voleiului. Exercitiile au fost astfel selectate incat efectul lor sa se manifeste asupra starii aparatului locomotor, cu accent pe echilibrarea musculara, cresterea mobilitatii articulare, ameliorarea elasticitatii musculo-ligamentare (factori importanti in prevenirea traumatismelor). Subliniem efectul cumulativ specific exercitiilor de tip stretching asupra aparatului mioartrokinetic.
7. Concluzia finala va putea fi evidentiata prin urmarirea in dinamica a incidentei ulterioare a traumatismelor, dupa aplicarea programelor propuse.
BIBLIOGRAFIE
[1] Baciu, Cl., Anatomia functionala a aparatului locomotor, Bucuresti, Ed. Stadion, 1972.
[2] Bic, O., Volleyball, Ed. Universitatii din Oradea, 1999.
[3] Bota, I., Colibaba-Evulet, D., Jocuri sportive. Teorie si metodica, Bucuresti, Ed. Aldin, 1998.
[4] Dragnea, A., Teoria educatiei fizice si sportului, Ed. Cartea Scolii, 2000.
[5] Dragan, I., Medicina sportiva aplicata, Bucuresti, Editis, 1994.
[6] Klafs, C. E., Arnheim, D. D., Modern principles of athletic training, The C. V. Mosby Company, Saint Louis, 1969.
[7] Paavo, K. V., Strenght and Power in Sport, The Encyclopedia of Sports Medicine, Blackwell Scientific Publication, Oxford, 1992.
[8] Pacuraru, A., Volei. Teorie si metodica, Galati, Ed. Fundatiei Universitare „Dunarea de Jos", 1999.
[9] Rinderu, T., Notiuni de prim ajutor in urgente medico-chirurgicale, Reprografia Universitatii din Craiova, 2000.
[10] Sbenghe T., Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Bucuresti, Ed. Medicala, 1987.
[11] Sbenghe, T., Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Bucuresti, Ed. Medicala, 1981.
[12 Stanescu, N., Traumatologie sportiva curenta, Ed. Stadion, 1972.
[13] Stroe, St., Volei-curs de baza, Bucuresti, Ed. IEFS, 1987.
[14] Tarnita, D., Operare pe calculator, Reprografia Universitatii din Craiova, 2000.
ABSTRACT
INCIDENCE OF THE TRAUMA ASPECTS WITHIN „U PRO VOLEI" CRAIOVA VOLLEY BALL MEN'S TEAM
The present paper intends to be a statistic analysis of the trauma aspects in volleyball, respectively at U PROVOLEI Craiova volleyball men's team. These present data insist on incidence, frequency, causes, areas and trauma types, and appear in our study. Further on we insist on prophylactic elements of the most frequent disease.
.
