CARACTERISTICI (NE)STATIONARE IN PROBE DE ECHILIBRU STATIC

George STIHI, Emil POPA

Institutul National de Cercetare pentru Sport

Literatura de specialitate (1–3) mentioneaza ca „raspunsurile posturale automate sunt „dependente de context", corespunzatoare necesitatilor de interactie a sistemului cu mediul inconjurator. Se considera ca procesul de control postural nu este un raspuns bazat pe un set de raspunsuri reflexe, dar nici nu este preprogramat ca urmare a unei perturbari externe. Mai degraba, controlul posturii este o capacitate adaptativa a sistemului neuromotor, dependenta de integrarea inputurilor proprioceptive (in special cele vizuale) cu cele din mediu. Ipoteza ca balansul postural din timpul unei probe de echilibru static constitue un proces stohastic stationar este, in acest caz, pusa la indoiala.

Aceasta ipoteza a fost analizata (4) prin investigarea invariantei temporale a valorii medii si a dispersiei la 3 subiecti cu mai mult de 50 de repetari, masurata pe o platforma de echilibru cu traductori de forta in 3 conditii: cu ochi deschisi pe 2 picioare alipite, cu ochi inchisi pe 2 picioare alipite si cu ochi deschisi pe 1 picior, pe durata de un minut. Se descopera existenta unui tendinte deviative in datele medii, precum si disparitia modificarilor efemere in momentele de ordinul 2 dupa 20 de secunde. Rezulta clar ca procesul nu este stationar in sensul stingerii balansului initial dupa circa 20 de secunde, ci apare o faza intermediara de 20 de secunde de micsorare a dispersiei, ca si cum subiectii s-ar concentra in a reusi o echilibrare mai buna, apoi in faza finala de 20 de secunde se revine la o dispersie similara cu cea din faza initiala. Mai rezulta o mare stabilitate „medie" a comportamentului postural pe toate probele, fara a se face o analiza interioara, ci numai a dispersiei (aceasta este mica la 2 subiecti si mare la unul). Sugestia existentei unei asemenea tendinte ar permite considerarea unei singure determinari ca suficienta pentru „definirea" unui subiect, dar ar obliga la redefinirea tuturor modalitatilor de caracterizare a capacitatii posturale.

In cadrul laboratorului am reluat acest tip de experienta pe un lot mixt de 90 subiecti tineri. Procedura de experiment a fost descrisa anterior (5), dar s-a schimbat durata probei la 1 minut, fara coborare de pe platforma. Notatia probelor este: RC (reper de camp) – cu ochi deschisi; NV (nevizual) – cu ochi inchisi, INFO – cu ochi deschisi cu feedback informational suplimentar. In toate cazurile subiectii stau pe 2 picioare departate la nivelul umerilor, pentru o mai mare stabilitate.

Din analiza statistica rezulta diferente statistice nesemnificative intre lotul de fete si de baieti (t<t_c, prag 5%), asa ca discutia se efectueaza pe tot lotul si aspectul mediei pentru cele 3 probe este prezentat in figurile 1 - 3. Ele sunt similare cu cele ale articolului citat la nivelul mediilor.

O prima observatie este existenta a 5 clase de rezolvare fundamental diferite la fiecare proba. Aceste clase sunt diferite intre ele semnificativ in interiorul clasei, dar foarte putin intre clase. Diferentele care apar la aceeasi clasa in probe diferite se refera la pantele de evolutie, intervale pe care au loc evolutii pozitive sau negative, dar nu la aspectul fundamental, si anume numarul de extreme (de la 1 la 4) din evolutie.

O alta observatie este cea privitoare la clasa cu aspect similar cu cel al mediei. Ea este compusa numai din 25–30% din subiecti, restul fiind repartizati in celelalte clase, deci media nu este atat de reprezentativa cum se crede. Pentru interpretare clasele au fost departajate in 3 intervale (de 7, 6, 7 perioade a 3 secunde).

Concluzia experimentului este necesitatea rafinarii si aprofundarii modalitatilor de analiza a echilibrului postural si studierea pe mai departe in profunzime a stabilitatii prezentei unui subiect intr-o clasa.

LEGENDA (figurile reprezinta):

a) Evolutia mediei razei vectoare

RC – proba cu ochi deschisi (reper de camp);

NV – proba cu ochi inchisi (nevizual);

INFO – proba cu ochi deschisi cu feedback informational suplimentar;

Rvm = Raza vectoare echivalenta medie;

Axa orizontala = nr. perioade a 3 secunde;

b) Clase de rezolvare a sarcinii de echilibru static

u = unghiul dreptei de interpolare pe secventa;

r = rata (viteza si sensul) de evolutie a razei vectoare;

n = numarul de subiecti din clasa (procent din total subiecti);

BIBLIOGRAFIE

[1] Enoka, R.M., Neuromechanical basis of kinesiology. Human Kinetics, S.U.A., 1994.

[2] Shumway-Cook, A. & Woollacott, M., Motor control – Theory and practical applications, Williams & Wilkins, S.U.A., 1995.

[3] Schmidt, R.A., Motor learning and performance, Human Kinetics Books, S.U.A., 1991.

[4] Carroll, J.P. & Freedmann, W., Nonstationary properties of postural sway, J.Biomech. 26, 4-5, Pergamon Press, New York, S.U.A., 1993.

[5] Mihoci, G. & al., Studiu comparativ de evaluare a controlului echilibrului, in functie de nivelul performantial, in gimnastica artistica feminina, Conf. stiintifica „Activitatile fizice si sportive – socializare si performanta", Bucuresti, 1998.

[6] Popa, E., Tipuri de rezolvare ale unor sarcini de control motric si de echilibru, Conf. stiintifica internationala „Mutatii in sportul de performanta la sfarsitul sec.XX", Bucuresti, 1997

ABSTRACT

NONSTATIONARY CHARACTERISTICS OF THE STATIC BALANCE EVENTS

Postural sway during quiet stance is usually assumed a stationary stochastic process. This assumption is tested on a force platform for 90 subjects standing on 2 feet apart at shoulder width in 1 min. runs in three conditions: eyes open, eyes closed and eyes open with informational feedback. The data are averaged across all subjects for each condition and trends were found to be present. In the light of these findings, the hypothesis that postural sway is a stationary process is rejected and a factorial analysis is applied to find five similar comportamental classes for each condition.

.