STUDIU PRIVIND PERFECTIONAREA CAPACITATII MOTRICE A ELEVILOR DE CLASA A IX-A PRIN TRATARE DIFERENTIATA PE GRUPE

Gheorghe Biltac

Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Craiova

Tratarea diferentiata ca metoda de instruire se bazeaza pe principiul individualizarii. Pentru a lucra diferentiat in lectie, cadrul didactic cunoaste atent particularitatile de varsta si individuale ale elevelor si elevilor (somatice, fiziologice, motrice, intelectuale, psihice). Pornind de la acestea, am stabilit mijloacele in asa fel incat fiecare elev sa progreseze in ritm propriu, caci viteza de asimilare a cunostintelor, de dezvoltare a calitatilor motrice sau de formare si perfectionare a deprinderilor motrice difera de la individ la individ. In acest sens Bota C. (2000, p.197) spune ca,,patrimoniul genetic specific fiecarui individ formeaza genotipul care se manifesta sub forma de fenotip (forma de manifestare externa)".

Ipoteza de la care am pornit a fost urmatoarea: prin actionarea diferentiata, potrivit grupelor de nivel biologic si motric constituite la nivelul clasei, pot fi perfectionati parametrii capacitatii motrice?

Sarcinile cercetarii au fost:

- investigarea nivelului capacitatii motrice al subiectilor din cele doua clase (de experiment si martora) in vederea alcatuirii grupelor de lucru;
- investigarea initiala si finala a motricitatii subiectilor printr-o baterie de teste motrice;
- cunoasterea si dirijarea optiunilor elevilor privind practicarea ramurilor de sport in cadrul grupelor;
- recoltarea datelor obtinute, analizarea si interpretarea rezultatelor;
- formularea concluziilor.

Pentru realizarea experimentului am ales clasa a IX-a B, cu un numar de 25 elevi (baieti), iar ca grupa martora clasa a IX-a H, cu un numar de 23 elevi (baieti). Ambele colective le-am impartit in cate trei grupe valorice in urma investigatiilor, dupa cum urmeaza:

- clasa de experiment: grupa I – 8 elevi; grupa a II-a – 8 elevi; grupa a III-a 9 elevi;
- clasa martora: grupa I – 8 elevi; grupa a II-a – 8 elevi; grupa a II-a – 7 elevi.

Cercetarea s-a desfasurat pe perioada a doua semestre si am procedat astfel: la clasa de experiment, in partea fundamentala a lectiei, s-a lucrat separat pe cele trei grupe, mentinandu-se bagajul de mijloace diferentiat, in timp ce la clasa martora s-a lucrat global fara accentuarea speciala a tratarii diferentiate. Impartirea clasei martora pe grupe am aplicat-o in ideea mentinerii unei densitati motrice echilibrate intre cele doua esantioane.

Bateria de teste a constat in: proba capacitatii de efort, proba de putere maxima anaeroba, alergare de viteza 50 m, alergare de rezistenta 1000 m, saritura in lungime cu elan, aruncarea mingii mici si un parcurs aplicativ alcatuit din sase obstacole. Mediile aritmetice calculate initial si final pe esantioane si probe le-am trecut in tabele si le-am comparat.

Graficul probei capacitatii de efort dupa calcularea calificativelor (inainte si dupa experiment)

Diferentele evidentiate intre cele doua grupe ale cercetarii ne arata ca elevii nu trebuie tratati identic in cadrul procesului didactic, iar lucrul pe grupe valorice duce la cresterea interesului elevilor pentru propria lor pregatire, facandu-i mai activi, sporind eficienta si densitatea lectiei (motrica si fiziologica) si, totodata, face sa creasca in mod evident capacitatea motrica a acestora.

Bibliografie

1. Bota, C., Ergofiziologie. Editura Globus, 2000.

2. Bratu, I., Formarea si corectarea deprinderilor motrice. Bucuresti, Editura Stadion, 1972.

3. Carstea, Gh., Teoria si metodica educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura AN-DA, 2000.

4. Dragnea, A., Bota, A., Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., 1999.

5. Epuran, M., Psihologia educatiei fizice, vol. I-II, Bucuresti, Editura I.E.F.S., 1982.

6. Firea, E., Metodica educatiei fizice scolare. Bucuresti, Editura I.E.F.S., 1979, pentru uzul studentilor.

7. Mitra, Gh., Mogos, Al., Metodica educatiei fizice scolare. Bucuresti, Editura Stadion, 1973.

8. Pradet, M., Pregatirea fizica. Bucuresti, C.C.P.S., 2001, uz intern.

9. Tudor, V., Capacitatile conditionale, coordinative si intermediare. Bucuresti, Editura R.A.I., 1999.