CAMPUL SI AMBIANTA PSIHOSOCIALA A EXERCITARII ACTULUI DE INSTRUIRE SPORTIVA (NOTE PRELIMINARE)

Dumitru Colibaba Evulet*, Elena Frincu**

*Universitatea Politehnica Bucuresti

**Directia pentru Tineret si Sport a Judetului Constanta

SCOP

Identificarea elementelor componente care sustin structura functionala a procesului de instruire si reprezentarea lor corelativa printr-un model vectorial operational.

DOMENIU DE REFERINTA: praxiologia educatiei fizice si sportul de performanta

PREMISE:

- campul pedagogic reprezinta contextul psihosocial extern in care are loc actiunea educationala. El este complementar dar si deosebit in raport cu ambianta educationala care marcheaza climatul psihosocial intern in care are loc actiunea educationala ( Cristea, S., 2000, p. 36).

- structura de functionare a actiunii educationale/didactice evidentiaza corelatia existenta intre subiectul (profesorul, antrenorul) si obiectul (elevul- sportivul- echipa) educatiei, orienteaza procesul de proiectare- realizare a activitatii de formare- dezvoltare permanenta a personalitatii umane. Acest proces este (auto)reglabil prin intermediul unor circuite de conexiune inversa, externa si interna, angajate in directia (auto)educatiei, in conditiile unui camp psihosocial deschis. Evidentierea corelatiei functionale dintre subiectul si obiectul educatiei a fost realizata schematic de J.R. Frymier, 1964; Milaret Gaston, 1993, p. 28; Nicola, Ioan, 1997, p. 23; Neacsu, Ioan, 1999, p. 148; Cristea, Sorin, 2000, p. 9.

IPOTEZE

• Organizarea structurala a procesului de instruire poate fi reprezentata printr-un model vectorial care pune in discutie toate elementele care se implica sau influenteaza din exterior (din directia campului psihosocial) si din interior (din directia ambiantei educationale) activitatea de educare – formare - dezvoltare a personalitatii umane.
• Calitatea si eficienta actului didactic (procesului) sunt determinate de circuitele praxiologice cu conexiune inversa (externa- interna), constituite din momente sau faze bine determinate.

METODE DE CERCETARE: documentarea bibliografica si pe teren; observatia; analogia; modelarea.

CONTINUTUL CERCETARII:

Aceasta lucrare sintetizeaza preocuparile mai vechi si mai noi ale autorilor pentru limpezirea traseelor metodologice in stare sa asigure intotdeauna calitatea si eficienta procesului de formare- dezvoltare a personalitatii umane.

In acest sens, se pleaca de la constatarea ca structura nucleului functional al activitatii de formare- dezvoltare este o dimensiune relativ autonoma, fnal inconjurata si deci influentabila pe de o parte din exterior de o serie de factori obiectivi (spatiul- timpul- habitusul psihosocial) si subiectivi (stilul de predare, metoda profesorului), iar pe de alta parte, din interior, de climatul psihosocial (sau ambianta) care se instaleaza intre cei doi agenti ai instruirii (profesor- elev; antrenor- sportiv; team- work- echipa etc.).

In mod obisnuit, printre factorii climatului psihosocial se enumera cei de ordin afectiv- motivational care angajeaza pe de o parte o serie de insusiri ale personalitatii profesorului, cum ar fi capacitatea de empatie, de inovatie, de creatie, de analiza, pasiunea etc., iar pe de alta parte insusirile elevului (sportivului), cum ar fi motivatia, interesul, dorinta, aspiratia, perseverenta, dispozitia s.a.

In acest conglomerat de factori care influenteaza din exterior si din interior actul educational (instruirea), se disting doua circuite praxiologice (unul cu conexiune inversa externa si al doilea cu conexiune inversa interna) constituite din momente si faze bine determinate.

Toate aspectele mai sus mentionate sunt surprinse in modelul vectorial de operationalizare si analiza pe care il prezentam sub forma schematica in figura alaturata.

Model vectorial de OPERATIONALIZARE si analiza globala a elementelor care sustin structura de functionare a procesului de INSTRUIRE Circuit praxiologic cu conexiune inversa interna si externa

Elementele componente care sustin structura de functionare a procesului de predare- invatare si instruire pot fi grupate in urmatorul triptic:

SUBIECTUL EDUCATIEI ACTUL DE PREDARE- INVATARE OBIECTUL EDUCATIEI P.- profesorul A.- antrenorul CD- cadre didactice E.T.- echipa tehnica, team-workul M2- componenta de prelucrare a informatiilor PD - proiect didactic O.I.S.- obiective instructionale specifice c.- continuturi s.- strategie e.- evaluare   CPS - campul psihosocial AE - ambianta educationala IE - ideal educational SE- scopuri educationale OIS - obiective instructionale specifice AA - autoantrenamentul RC - repertoriul comun e - evaluare ae - autoevaluare MPT - mesajul pedagogic transmis MPR - mesajul pedagogic receptionat E.- elevul; S.- sportivul C.- clasa; G.- grupa SA - scopuri autotelice AS - aspiratii CRD - comportamentul de raspuns dirijat CRA- comportamentul de raspuns autodirijat CII - conexiunea inversa interna API - autoapreciere instructionala CIE - conexiune inversa externa

CONCLUZII

1. Modelul vectorial elaborat de noi, surprinde elementele componente care sustin din exterior (CPS) si din interior (AE) procesul de instruire sau actul educational. Aceste elemente pot fi sistematizate pe cele trei compartimente distincte ale tripticului didactic; subiectul educatiei (profesorul- antrenorul), procesul sau actul de predare- invatare si obiectul educatiei (elevul- sportivul). Totodata, intre toate elementele structurale exista o stransa conexiune.

2. Modelul vectorial are sase momente distincte, dintre care: doua de intrare (M1 si M4),- doua de mediere sau prelucrare a informatiilor (M2 si M5) si doua de iesire (M3 si M6). Astfel, in cadrul procesului de instruire (predare-invatare) se instaureaza un circuit cu conexiune inversa externa (format din cele sase momente) si un circuit cu conexiune inversa interna pe traseul: ae (autoevaluare) - CRA (comportamentul de raspuns autodirijat) - API (autoaprecierea instructionala) - SA (scopuri autotelice) - AA (autoantrenarea). Totodata, aceste circuite capata relevanta praxiologica daca se tine seama de toate elementele structurale in stare sa asigure calitatea si eficienta actului instructional.

3. Circuitul praxiologic de conexiune inversa externa poate fi declansat in doua situatii distincte:

a) Situatii conventionale: predarea- instruirea incepe in M3 (comportamentul de iesire al profesorului), cand P (A) demonstreaza, expune, explica - comunica obiectivele instruirii si se manifesta astfel incat sa le rezolve in practica. Elevul (sportivul) asculta mesajul transmis de profesor si cauta sa si-l insuseasca cat mai bine, pentru ca mai apoi sa-l manifeste printr-un comportament observabil in M6.
b) Situatii neconventionale: predarea incepe cu evaluarea, adica cu M6, care presupune observarea - masurarea – aprecierea comportamentului de iesire al elevului (sportivului), a motivatiilor lui, iar informatiile culese in aceasta faza (M1) sunt analizate prin prisma competentelor intrunite in M2; ca urmare a acestui demers, profesorul elaboreaza proiectul viitoarei activitati instructionale.

BIBLIOGRAFIE

1. Apostol, P., Metodologie: modelarea actiunii educationale. in Fundamentele Pedagogiei, vol. II, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1970.

2. Colibaba, E.D., Praxiologia lectiei de antrenament. Galati, Comunicare stiintifica, vol. Conf. Internationale, 2000.

3. Cristea, S., Dictionar de pedagogie. Pitesti, Editura Hardiscom, 1996.

4. Dragnea, A., Bota, A., Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,1999.

5. Fymier, J.R., Can Curriculum Meet the Needs of all Children. In W.M. Lifton (ed.) Education for

Tomorrow, New York, John Willey and son, 1970.

6. Milaret, G., Les science de l'education, Presses. Universitaires de France, Paris, 1993.

7. Neacsu, I., Instruire si invatare – teorii – modele – strategii. ed. a II-a, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1999.

8. Nicola, I., Pedagogie. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A., 1992.