ANALIZA EVOLUTIEI CONTROLULUI NEURO-MUSCULAR LA SPORTIVI JUDOKANI, FOLOSIND O METODOLOGIE DE LUCRU BAZATA PE FEED-BACK INFORMATIONAL VIZUAL

Nicolae Angelescu, Anabela Hani, George Stihi

Institutul National de Cercetare pentru Sport

Introducere

In activitatea sportiva, modul de rezolvare a sarcinilor motrice respective este esential in realizarea de performante superioare. In consecinta, actiunile motrice trebuie cunoscute si controlate cat mai bine.

Noi consideram ca aceasta cerinta poate fi rezolvata la un nivel superior prin programarea unor sedinte speciale de pregatire pe simulatorul de conditii. Este cunoscut faptul ca de multe ori sportivul prezinta unele stereotipuri gresite, insa adanc inradacinate in structura sa motrica. Desi in literatura de specialitate se considera ca aceste structuri odata invatate nu mai pot fi modificate, sau pot fi modificate, dar in mica masura si in timp indelungat, noi credem ca acest lucru este perfect posibil intr-un timp relativ scurt. Conditia este sa existe o posibilitate de comparatie obiectiva intre ceea ce face sportivul (ca act motric) si rezultatul „palpabil" al actiunii sale. Simulatorul de conditii este o instalatie care permite acest lucru, unul din principiile de baza ale lui fiind tocmai oferirea unui feed-back informational in timp real celui care lucreaza. Astfel sportivul devine constient de greselile efectuate, dar si de imbunatatirile realizate. Compararea si stabilirea diferentelor fata de model se pot observa in timp real, atat intr-un limbaj analogic (de forma grafica) ce permite o reglare rapida, deoarece necesita un efort mic de „traducere", cat si digital (numeric – prin nota).

Simulatorul ii poate oferi sportivului date din interiorul miscarii in timp util si in mod interactiv, acest lucru ducand la o crestere a nivelului de autocontrol si a gradului de implicare al sportivului in executie.

Lucrarea de fata isi propune analiza evolutiei controlului fin al fortei bratelor la o miscare de tractiune de sus in jos, prin fata, din pozitia sezand, executata intr-un program de antrenament aplicat loturilor de juniori si senioare judokani.

Ipoteza

In judo, si nu numai, calitatea actului motric este vitala. Ipoteza de la care pornim este faptul ca ea poate fi perfectionata rapid prin antrenamentul pe simulator. Lucrul la viteze ridicate implica recrutarea fibrelor cu timp de contractie scazut, iar grupele musculare ce participa la o asemenea miscare complexa trebuie sa intre in actiune la momente optime. Daca la viteze mici acest lucru se realizeaza fara dificultati, nu acelasi lucru se intampla si la viteze mari, unde preluarea sarcinilor unei grupe musculare de catre o alta grupa musculara trebuie sa se realizeze dupa un timp mult mai scurt, pentru a evita eventualele desincronizari musculare.

Prin demersul nostru incercam sa aratam ca exista cresteri ale calitatii controlului neuro-muscular ca urmare a antrenamentului pe simulator si, in consecinta, este necesara prezenta acestui tip de antrenament in planul de pregatire general al sportivilor.

Subiecti, metode, organizarea cercetarii

S-au folosit pentru analiza datele prelucrate in urma desfasurarii pregatirii speciale cu lotul de juniori (9 sportivi, fete si baieti) si lotul olimpic de senioare judo (7 sportive) efectuate in perioade diferite.

Programul de pregatire a avut drept scop cresterea rapida a capacitatii de control neuro-muscular intr-un interval de timp relativ scurt (10-15 zile).

Programul de lucru a fost de doua antrenamente pe zi, dimineata si dupa amiaza, cu pauza in ziua de duminica. Trebuie mentionat faptul ca sportivele participau dupa aceasta pregatire si la antrenamentele specifice in sala de judo.

Metodologia de lucru

S-a aplicat principiul pedagogic al „lucrului bine facut" [4], metoda prin care se solicita un numar cat mai mare de executii corecte pe o sarcina data, mergand pana la eliminarea partiala sau totala a erorilor (scaderea coeficientului de variabilitate sub o anumita valoare-prag prestabilita), conditie care, odata indeplinita, conduce la modificarea sarcinii. Daca noile sarcini, de complexitate crescuta, surprind sportivul prin gradul lor de dificultate, acestea se pot adapta prin modificarea parametrilor de lucru in functie de nivelul de invatare atins in momentul respectiv, conform principiului adaptarii sarcinii.

Lucrul propriu-zis s-a desfasurat pe simulatorul de conditii de tip ERGOSIM, cu modele diferite de tip 1-3 trepte (am considerat reprezentativa prezentarea modelului cu 3 trepte in figura 1). Solicitarea creste prin schimbarea parametrilor de miscare care conduce la modificarea regimurilor de lucru in sensul ingreunarii sarcinii, astfel ca, de cate ori sportiva obtine note mari la mai multe serii din acelasi tip de exercitiu, viteza de lucru va fi marita. Dupa adaptarea la un regim de lucru cu viteza mare, se trece la o sarcina mai complexa (2, 3 trepte) cu viteza mica, repetandu-se aceeasi metodologie de lucru [7].

Figura 1. Control neuromuscular (CNM) 3 trepte forta 6-4-8 daN, lungime de miscare 60 cm, 20 repetari.

In timpul antrenamentelor am considerat ca, in afara de executiile generale, este bine sa abordam si secvente ale acesteia cum ar fi: partea initiala a miscarii, de intrare cat mai precisa si rapida la nivelul de forta cerut sau partea finala, de anulare a manifestarii fortei exact la finalul amplitudinii de miscare. Modelele sunt prezentate in figurile 2 si 3.

Figura 2. Inceput de miscare cu parametrii: forta 7 daN, lungimea de miscare se considera suficienta daca se realizeaza cel putin 50% din amplitudinea modelului.

Figura 3. Final de miscare cu parametrii: forta 7 daN, lungimea de miscare 40 cm.

Evaluare

Nivelul de rezolvare a sarcinii este apreciat dupa anumite criterii, prin note de la 1 la 10, calculate si afisate automat dupa fiecare executie. In plus s-a acordat o nota generala pentru integritatea executiei, care este o medie ponderata a notelor acordate inceputului de miscare, sfarsitului de miscare, distantei si platoului [6].

Rezultate si discutii

In figura 4 este prezentata evolutia sportivei C.B., componenta a lotului de juniori (care a obtinut medalia de aur la Campionatele Mondiale de Juniori de la Seul 2002), pe parcursul intregii perioade de pregatire, la modulul de control neuro-muscular (CNM) 1 treapta cu constantele de frana din ce in ce mai mici, deci, la viteze de lucru din ce in ce mai mari.

Evolutia notelor obtinute de sportiva C.B., prezentata in figura 4, arata o tendinta ascendenta pentru toate variantele exercitiului. Astfel, la o viteza mica (K=400), sportiva are o evolutie constant ascendenta reusind chiar din prima zi sa depaseasca nota 9. Are loc o adaptare adecvata la cerintele exercitiului, putandu-se trece la o viteza progresiv mai mare cu constanta de frana din ce in ce mai mica. Sportiva demonstreaza ca a invatat repede sa rezolve sarcinile si si-a imbunatatit calitatea controlului foarte repede. Trecerea la o viteza mai mare de executie ne aduce acelasi tip de informatii cu un progres evident, dar

Figura 4. Evolutia notelor sportivei C.B. pentru CNM 1 treapta.

la un nivel inferior fata de executiile la viteza mica. Apare de asemenea un platou al evolutiei pe la mijlocul perioadei de pregatire din care am putea deduce ca sportiva si-a indeplinit sarcina si stagneaza, fapt care ne-a condus automat la modificarea parametrilor exercitiului. Insa ea reuseste sa se mobilizeze spre sfarsitul perioadei si obtine note din ce in ce mai mari din nou. Aceste evolutii l-ar putea ajuta pe antrenor sa vada ca sportiva lui are o buna capacitate de mobilizare in efort, o dorinta de a se autodepasi, dar care poate avea si scurte perioade de stagnare sau chiar de regres. De exemplu, la K=100, sportiva are o evolutie ascendenta pe parcursul zilelor de antrenament, nota apropiindu-se de 9, dar la sfarsitul perioadei nota scade destul de mult, situatie pe care o putem pune pe seama unei „zile proaste" in care rezultatul ei este sub nivelul primelor executii. Informatia nu e totusi de neglijat, antrenorul fiind prevenit de starea sportivei din acel moment.

La K=50 se obtine viteza de executie cea mai mare la care s-a ajuns in pregatire. Sportiva evolueaza bine si in aceste conditii, tendinta fiind ascendenta, insa apar fluctuatii mari intre executii. E important faptul ca sportiva se adapteaza bine si la aceste conditii, desi ea intampina greutati in rezolvarea sarcinii. Pe ansamblu, evolutia ei este buna si ca urmare a antrenamentelor pe simulator s-a reusit dezvoltarea calitatii controlului neuro-muscular.

In figura 5 prezentam evolutia pe tipurile de exercitii cu 1 si 2 trepte de forta efectuate pe toata perioada de pregatire de catre sportiva I.D. din lotul olimpic de senioare. Pe masura ce se obtin rezultate bune dupa mai multe serii dintr-un tip de exercitiu executate corect si cu note din ce in ce mai mari, sarcinile devin mai complexe, pe langa cresterile de viteza intervenind si modificari ale nivelului de forta pe mai multe trepte in cadrul aceleiasi executii. Faptul ca exercitiul devine mai complex si mai dificil de executat solicita in mod deosebit structurile psihice implicate in efort, contribuind la o rafinare a lor, deci la perfectionarea controlului neuro-muscular. Este insa evidenta aceeasi tendinta ascendenta pe parcursul mai multor serii executate, cu aceleasi mici stagnari sau regrese pe executiile pentru sarcinile complexe si la viteze mai mari.

Figura 5. Evolutia notelor sportivei I.D. pentru CNM cu 1 si 2 trepte.

Pentru a ilustra evolutia rapida ascendenta pe parcursul perioadei de pregatire, si la nivelul lotului olimpic de senioare care au participat la acest antrenament, prezentam in figura 6 dinamica mediilor de grup la toate tipurile de exercitii executate.

Figura 6. Evolutia mediilor notelor pe grup (lot olimpic senioare) pentru toate tipurile de exercitii.

Este evident faptul ca la sarcina mai simpla CNM 1 treapta, evolutiile sunt in zona notelor mari, in timp ce, pe masura complicarii sarcinilor, notele sunt corespunzator mai mici. Comuna tuturor evolutiilor este aceasta tendinta ascendenta, ilustrand o capacitate de imbunatatire a controlului de la o evolutie la alta

Observatii si concluzii

Judo nefiind un sport care permite masurarea obiectiva a evolutiei, (nu se masoara performanta in metri sau secunde), aprecierile vor fi intotdeauna subiective, cu un singur reper clar, si anume victoria in lupta. In cadrul necesitatilor prezente in ridicarea maiestriei sportive ca si a oricarei performante in activitatile corporale, invatarea nu se prezinta numai in segmental ei motor ci, dupa M. Epuran (1976, p.187) „pe langa invatarea gestuala, motrica realizata la nivel de priceperi, deprinderi sau obisnuinte motrice (cuprinde) forme de invatare inteligenta, constand din insusirea notiunilor, conceptelor si din invatarea creatoare" [2].

In toate metodele de antrenament rafinarea tehnica are ca obiectiv aducerea sportivului in situatia de a putea alege si folosi gesturile optime pentru fiecare situatie in parte, la nivel de forta, viteza, suplete, adecvate de asemenea optimal tipului de interactiune din fiecare moment al antrenamentului sau competitiei si in concordanta cu obiectivele fiecarei miscari, tinand cont de reactiile adversarilor sau ale mediului.

Evolutiile sportivilor care au lucrat pe simulator pot furniza informatii cu privire la :

– capacitatea de concentrare a subiectului;

– calitatea procesului de invatare (rapiditatea, amplitudinea, fixarea…);

– aspecte de ordin psihologic care vizeaza probleme cum ar fi: anxietatea, atentia, adaptarea la solicitari de diferite tipuri, (de exemplu: daca un subiect atinge un nivel de indeplinire al sarcinii foarte ridicat, putem observa cand apare acest moment si preveni aparitia fazei de scadere a atentiei si calitatii executiei prin intreruperea exercitiului). Astfel ne indreptam spre o individualizare a efortului in lucrul pe simulator in vederea maximizarii efectelor produse de acesta;

– stimulii care ajuta sportiva sa isi imbunatateasca evolutia (auditivi – prin explicatie, vizuali – prin feed-back vizual, proprioceptivi – prin executia propriu-zisa) si pe care antrenorul va sti sa-i foloseasca si in celelalte componente ale antrenamentului.

Concluzia generala care se desprinde din aceasta analiza este ca evolutia controlului fin de forta pentru diferite sarcini motrice este ascendenta, fiecare sportiv comportandu-se diferit, dupa o dinamica proprie, dar cu o crestere a calitatii controlului neuro-muscular datorita metodologiei prin feed-back informational vizual, lucru care poate influenta favorabil cerintele antrenamentului de inalta performanta.

Ca urmare a antrenamentelor pe simulator, se pune problema posibilitatii de a transfera „achizitiile" de ordin neuro-motor in executiile tehnice atat din antrenament cat si din competitie. O confirmare a transferului vine de la antrenorul lotului care sustine ca dupa perioada de pregatire pe simulator unele sportivele demonstreaza o calitate superioara in executia procedeelor pe partea neindemanatica si ca viteza de executie a lor a crescut. Intrebata ce beneficii are in urma antrenamentelor pe simulator, una dintre sportive a dat un raspuns elocvent, ce nu necesita comentarii: „am inceput sa simt miscarea mult mai bine". Faptul ca simte miscarea, adica actul motric, mai bine, nu inseamna altceva decat imbunatatirea substantiala a calitatii prin cresterea controlului neuro-muscular.

BIBLIOGRAFIE

1. Dragnea, A., Bota, A., Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica, 1999.

2. Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F., Psihologia sportului de performanta. Bucuresti, Editura Fest, 2001.

3. Frazzei, F., Invatati judo. Bucuresti, Editura Consiliului National pentru Educatie Fizica si Sport, 1969.

4. de Hillerin, P., Cresterea eficientei actelor motrice prin utilizarea protezarii tehnice-informationale. Teza de doctorat, Bucuresti, A.N.E.F.S., 1999.

5. de Hillerin, P., Trif, A., Relatia „capacitate de efort-eficienta motrica" in pregatirea canotorilor de performanta. Bucuresti, Stiinta Sportului, nr. 4/1997, Centrul de Cercetari pentru Problemele Sportului.

6. Popa, E., Evaluare a procesului de invatare in probele de control motric si echilibru. Stiinta Sportului nr. 7/1997, Bucuresti, Centrul de Cercetari pentru Problemele Sportului.

7. Stihi, G., Schor, Vl., Evolutia latenta a programului de rezolvare a unei sarcini motrice la intervale mari de timp, Conferinta Stiintifica Nationala „Sport - perspective 2000", Bucuresti, 1996.