 |
 |
 |
 |
CONTRIBUTII LA STUDIUL EVOLUTIEI CAPACITATII ANAEROBE DE EFORT LA ELEVI DE VARSTA 11-18 ANI
Razvan Ifrim
International Lebanese School
In literatura de specialitate din tara noastra si din alte tari nu exista date foarte recente privitoare la capacitatea anaeroba de efort a populatiei scolare din clasele 5-12.
Tema prezinta importanta atat pentru largirea ariei de cunoastere a particularitatilor de varsta ale elevilor cat si pentru implicatiile practice in educatia fizica si sportul scolar.
Alcatuirea programelor de studii la educatie fizica si diferentierea cerintelor pentru fiecare clasa gasesc repere utile in cunoasterea capacitatii anaerobe de efort a elevilor de ambele sexe.
In selectia sportiva valorile capacitatii anaerobe de efort la varsta de 11-15 ani pot servi ca date de referinta pe baza carora sa fie depistate elementele superior dotate pentru sporturile cu efort predominant anaerob.
Cunoasterea evolutiei capacitatii anaerobe de efort permite de asemenea stabilirea varstei optime a selectiei pentru sporturile in care capacitatea anaeroba de efort constituie unul din factorii limitativi ai performantei.
Tema de fata isi propune sa abordeze evolutia capacitatii anaerobe de efort la elevi in functie de varsta si sex printr-o metoda practica, semnificativa si neinvaziva pentru organism.
IPOTEZELE CERCETARII:
- Capacitatea anaeroba de efort se imbunatateste odata cu avansarea in varsta.
- Capacitatea anaeroba de efort se imbunatateste in functie de sexul subiectilor.
- Estimarea obtinerii unor rezultate slabe avand in vedere numarul scazut de ore de educatie fizica scolara si preocuparea redusa pentru practicarea in timpul liber a unui efort substantial.
Reactiile adaptative ale organismului induse de efortul practicat in timpul orelor de educatie fizica si sport stau la baza cresterii capacitatii de efort.
Capacitatea de efort consta in posibilitatile sistemului muscular activ de elibera prin glicoliza anaeroba sau prin fosforilare oxidativa energia necesara pentru producerea unui lucru mecanic cat mai mare posibil si mentinerea acestuia cat mai mult timp posibil.
Substratul energetic imediat utilizabil este legatura fosfatmacroergica din acidul adenozintrifosforic (ATP) a carui resinteza se realizeaza in eforturile intense si foarte scurte pe seama fosfocreatinei (CP). Ambele substante cu legaturi fosfatmacroergice constituie asa numitul sistem al fosfagenelor.
Plecand de la substratul energetic degradat si de modalitatea de desfasurare a reactiilor biochimice intracitoplasmatice putem vorbi de capacitatea anaeroba; organismul care prezinta genetic un substrat energetic si un echipament enzimatic cantitativ mai mare de tip anaerob, precum si un procentaj crescut de fibre musculare albe si posibilitati de mobilizare si coordonare de catre componentele nervoase, va dispune de o capacitate anaeroba mai buna.
In practica educatiei fizice si a sportului, ca si in medicina sportiva termenul de capacitate anaeroba este folosit in sensul posibilitatilor organismului de a efectua un efort fizic intens, respectiv de a obtine un debit energetic maxim prin cele doua sisteme energetice anaerobe (sistemul fosfagenelor si glicoliza anaeroba).
SUBIECTI. METODA
Experimentul s-a desfasurat la Scoala Generala Nr. 127 din Municipiul Bucuresti, subiecti fiind elevii cu varste intre 11-15 ani clinic sanatosi (110 fete si 118 baieti) din mediul urban, la Liceul Enachita Vacarescu din Targoviste si la Liceul Economic din Municipiul Giurgiu, subiecti fiind elevii cu varste intre 16-19 ani clinic sanatosi (80 fete si 70 baieti). Cercetarea s-a desfasurat in perioada februarie – martie 2002.
Metoda folosita a fost Testul Sargent: dupa o prealabila incalzire elevii au fost cantariti si au executat cate trei sarituri pe verticala pentru a le fi masurata detenta, retinandu-se valoarea cea mai buna.
Rezultatele au fost apoi calculate dupa formula lui Sargent:
 |
- P = puterea maxima anaeroba
- G =greutatea corporala
- D =detenta
si interpretate dupa scala de apreciere a lui DAL MONTE (1988):
|
REZULTATE SI DISCUTII:
Media aritmetica a rezultatelor obtinute in urma testarii, eroarea medie a testului precum si omogenitatea grupului au fost calculate cu ajutorul urmatoarelor formule statistice:
 |
|
Omogenitatea grupului:
- 0-15 % omogenitate mare
- 15-25 % omogenitate moderata
- 25-35 % omogenitate mica
- Peste 35 % omogenitate foarte mica
Procentajul mai ridicat si cresterea mai rapida a valorii capacitatii anaerobe de efort la fete (pana in jurul varstei de 15 ani) se datoreaza in primul rand maturizarii functionale a sistemului neuromuscular care survine mult mai repede la fete decat la baieti, insa dupa aceasta varsta lucrurile se schimba.
Valorile apropiate ale puterii maxime anaerobe, atat la baieti cat mai ales la fete, denota o omogenitate mare a grupului de subiecti avuti spre cercetare, ceea ce ne ajuta sa tragem o serie de concluzii cu un grad mai mare de generalitate.
BAIETI
 |
FETE
 |
CONCLUZII:
In urma testarii si a analizarii rezultatelor am fost capabili sa tragem urmatoarele concluzii care pot fi extrem de utile atat profesorilor de educatie fizica cat mai ales celor ce elaboreaza programele scolare:
puterea maxima anaeroba este un indicator ce creste odata cu inaintarea in varsta, elevii cu varsta de 15-19 ani avand un potential anaerob mai mare decat elevii de varsta 11-15 ani, in timp ce la fete valorile evolueaza invers, scad odata cu inaintarea in varsta.
puterea maxima anaeroba evolueaza in mod diferit la fete fata de baieti, acestea posedand o mai buna capacitate de efort anaerob la varsta 11-15 ani insa dupa aceasta varsta baietii sunt cei care au o capacitate anaeroba de efort mai buna.
valorile apropiate ale puterii maxime anaerobe denota o omogenitate mare a grupului care a fost supus testarii.
inclinam sa credem ca valorile relativ slabe obtinute se datoreaza unor factori de mediu social, de educatie care au o influenta negativa asupra starii de sanatate a copiilor cu varste cuprinse intre 11-19 ani.
concluzia finala si cea mai importanta a experimentului nostru subliniaza necesitatea efectuarii educatiei fizice scolare in cele mai bune conditii si dupa programe bine stabilite pentru a asigura cantitatea de miscare indispensabila normalei dezvoltari morfofunctionale a organismelor tinere.
Bibliografie
1. Bota, C., Ergofiziologie. Bucuresti, Editura Globus, 2001.
2. Dragnea, A., Antrenament sportiv. Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1996.
3. Dagan, I., Medicina sportiva aplicata. Bucuresti, Edites, 1994.
4. Flandrois, R., Medicine de sport. Paris, Edition Vigot, 1986.
5. Georgescu, M., Indrumator de lucrari practice pentru control medical. IEFS, 1980.
6. Manno, R., Les bases de l'entrenaiment sportif. Edition Revue CCPS, 1992.
7. Tudos, S., Elemente de statistica aplicata. Bucuresti, MTS, 1993.
8. Weineck, J., Manuel d'entrenaiment. Paris, Edition Vigot, 1983.
