INFLUENTA ELASTICITATII PISTELOR SINTETICE ASUPRA COMPORTAMENTULUI MECANIC SI ENERGETIC AL MUSCHILOR EXTENSIVI AI GAMBEI LA ATLETII SARITORI IN LUNGIME

Dragos Ionescu Bondoc

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Universitatea Transilvania, Brasov

Performantele sportive din ultimele decenii au fost ameliorate, fie datorita imbunatatirii cunostintelor stiintifice privitoare la metodica antrenamentelor, fie utilizarii de noi materiale pentru instalatii sau echipament sportiv: suprafete, incaltaminte. La inceput, influenta noilor materiale nu a fost luata in considerare.

In 1973, Prokop a creat expresia „sindrom de tartan", referindu-se la durerea fizica provocata de alergarea si saritura pe suprafata sintetica.

Analizandu-se cauzele, s-a ajuns la concluzia ca durerea este legata de tipul de suprafata, mai ales de suprafetele mai dure. La ora actuala, au aparut suprafete sintetice cu mai multe caracteristici de duritate si elasticitate.

Scopul studiului propus este de a analiza felul in care unele proprietati fiziologice si parametri biomecanici specifici saritorilor se pot modifica in functie de gradul de elasticitate a pistei.

Alergarea pe elan inseamna o serie de impacturi cu solul. Acest tip de activitate musculara favorizeaza acumularea in muschi si in tendoane a unei anumite cantitati de energie elastica si refolosirea sa sub forma de lucru mecanic in procesul fazei de impingere. Acest proces de acumulare si refolosire de energie elastica este asociat cu un ciclu de intindere – contractie a muschiului foarte rapid, favorizat de pista dura – rapida.

Efectul derivat din energia elastica este rezultatul ameliorarii producerii de forta din partea muschilor prin dezvoltarea unei tensiuni majore care este transmisa oaselor prin intermediul tendoanelor.

In acest fel, se presupune ca o suprafata de pista mai dura este recomandata saritorului pentru a-si folosi propria elasticitate musculara dar tensiunea prea mare in sistemul locomotor poate provoca traumatisme. Alergarea pe suprafete sintetice foarte elastice este incetinita datorita pierderii energiei elastice si dezvoltarii unei tensiuni mai mici la nivelul sistemului locomotor cu influenta negativa asupra vitezei de alergare si saritura.

O pista cu elasticitate intermediara poate sa favorizeze viteza deoarece actioneaza ca resort. Datorita acestui fapt, gradul sau de elasticitate este apropiat de proprietatile de vascozitate si elasticitate a muschilor membrelor inferioare ale saritorului.

Studiul asupra diferentei dintre suprafetele de alergare si saritura a fost facut printr-un sistem video Sanyo VTC 7100 video casette care includea o camera VC 500 si un „timere (0,018) Magnesonic VTP100 care a studiat deplasarea CGG in timpul fazei de zbor si de contact.

Au fost studiate sariturile verticale timp de un minut in doua serii pe doua suprafete: o suprafata dura (pardoseala) si una sintetica cu elasticitate intermediara (Fine Tunel System, Manulo Ruller, Alba Ikely).

Inaltimea sariturilor si frecventa au fost fixate dinainte, iar timpul de zbor a fost masurat cu o aparatura denumita Ergojump – Bosca System (Bosca 1980), coordonata de Globus cadogue (TV) Italia special.

Este reprezentat printr-o platforma (conductanta) cu grosimea de 6 mm in legatura cu un cronometru digital (0,001s).

Lucrul mecanic executat in fiecare serie de sarituri a fost masurat printr-o analiza video, in timp ce energia consumata a fost determinata printr-un analizator automatic cu gaz.

Saritorii nostri au beneficiat de cantonament la Formia – Italia, fapt care le-a dat posibilitatea sa constate personal diferenta intre cele doua suprafete.

S-a constatat ca timpul de contact este cu putin mai lung fata de pista normala.

Pista elastica poate prelungi ciclul muscular intindere-contractie fara sa afecteze performanta, mai mult a ameliorat-o, mai ales in probele de triplusalt, lungime si inaltime.

Prelungirea timpilor de lucru inseamna dezvoltarea unei tensiuni mai mici care trebuie sa previna traumatismele si patologiile de suprasarcina ale aparatului locomotor.

Experienta pe teren a confirmat rezultatele de laborator (Ergojump). Bogdan Tudor suferea de o forma inflamatorie la nivel tendonului lui Achile. El a putut executa un numar dublu de plurisalturi fara sa acuze tulburari de nici un fel la nivelul aparatului locomotor.

In cadrul competitiilor sustinute pe pista de la Formia a obtinut serii de sarituri de peste 8m. Acelasi lucru s-a intamplat cu B. Tarus.

S-au facut inregistrari si in ceea ce priveste viteza alergarii prin intermediul fotocelular (inaltime) fixata la nivelul gatului – mai ales timpul de contact si de zbor s-a inregistrat lungimea pasului (prin argatele pantofilor pe pista).

Viteza alergarii a fost calculata prin formula:

Vx = lungimea pasului x (Tc + Tf) – 1

Tc = timp contact

Tf = timp zbor

Inaltimea CGG in cursul fazei de zbor a fost calculata din timpul de zbor inregistrat cu Ergojump in laborator .

S-a constatat o diferenta mare intre viteza inregistrata de cei doi saritori pe pista elastica si pista dura – dar si aici a fost nevoie de o perioada lunga de acomodare cu elasticitatea pistei (antrenament mai indelungat).

In urma cercetarilor: studiul statistic, chestionar si observatii, s-a constatat ca pista cu elasticitate intermediara favorizeaza lungimea pasului de elan si, cu toate ca timpul de contact este mai lung, viteza este mai mare, iar inaltimea C.G.G. in timpul fazei de zbor a fost mai mare.

Acest fapt are ca efect o acumulare a energiei elastice si a tensiunii in sistemul locomotor care favorizeaza in momentul bataie – impulsie o crestere a energiei propulsive in inaltime, caracterizata prin amortizarea marcanta a sarcinilor, tensiunilor, lucru care previne traumatismele de suprasarcina functionala. Nu sunt indicati pantofii foarte elastici deoarece acestia favorizeaza pierderea energiei elastice si, prin urmare, dezvoltarea unei tensiuni musculare mai mici in cursul ciclului muscular intindere – contractie.

In concluzie, pista cu elasticitate intermediara are posibilitatea de a inmagazina energie si de a restitui muschilor extensori ai gambei saritorului, ducand la ameliorarea performantei.

BIBLIOGRAFIE

1. Bosco, C., Centrul de studii si Cercetari, Roma.

2. Kalinovschi, A., (R.P.P.), Lekka atletika. Polonia Sport za rubejom" nr.20/1990.

3. Locatelli, E, Directorul tehnic al echipei de atletism. "Atleticostudii" – Roma XVIII . 5, 1987, sept.-oct. pag.79 –83.

4. Prost, R., Antrenor national, antrenor. Educatio Physique et Sport, Paris 1973, M – 121, mai-iunie, pag.66-68.