 |
 |
 |
 |
IMPORTANTA PREGATIRII FIZICE GENERALE IN CADRUL PREGATIRII COMPLEXE A STUDENTILOR ACTORI
Ana-Cristina Lese
Universitatea de Arte George Enescu, Iasi
Introducere
Pentru formarea actorului complet, studiul miscarii scenice (educatia corporala specifica) ocupa un loc important, contribuind la dezvoltarea armonioasa, artistica a propriei sale activitati corporale, a gestului si a mimicii. Interpretarea unui rol se bazeaza in mare masura pe calitatea miscarii scenice iar actorul modern trebuie sa fie constient de importanta actiunilor fizice in realizarea rolului.
Gesticulatia insotind vocea, dupa cum e propriu oratorului, tot asa e si pentru actor, gesticulatia e o vorbire muta, uneori mai mult exprima un fapt mut si un gest, decat vorba insasi. Este necesar, astfel, ca vocii sa-i urmeze gestul, dar trebuie sa iasa si sa fie unite la vreme. Fiecare parte a corpului trebuie sa se manifeste in asa fel incat sa descrie o actiune anume.
Actiunile motrice ale actorului sunt numeroase si variate, prin ansamblul lor, manifestandu-se atitudinea activa a acestuia fata de lumea exterioara si starile acestuia.
Pregatirea fizica generala reprezinta partea fundamentala a pregatirii fizice. Ea urmareste dezvoltarea calitatilor fizice de baza ca forta, viteza, rezistenta, indemanarea si este necesara atat sportivului cat si actorului. Continutul pregatirii fizice generale se caracterizeaza prin aceea ca asigura insusirea celor mai importante forme de activitate motrica, necesare pregatirii actorului, ca: deprinderi de mers, alergare, tarare, catarari, treceri peste obstacole, etc.
Paralel cu insusirea deprinderilor motrice de baza se dezvolta si capacitatea de a invata cu rapiditate noi forme de miscare si de a folosi in mod rational deprinderile in aceleasi conditii sau in conditii variate.
Pregatirea fizica generala in cadrul pregatirii complexe a studentului actor urmareste aceleasi obiective ca si in sportul de performanta dar nu la aceeasi parametri. Se are deci in vedere:
- dezvoltarea calitatilor motrice de baza, accent pe capacitatile coordinative;
- dobandirea unui fond bogat de motricitate generala;
- dezvoltarea armonioasa si compensatorie a indicilor morfofunctionali;
- marirea capacitatii cardio-respiratorie;
- asigurarea refacerii generale, in special a celei psihice (in vederea reluarii spectacolului in aceeasi zi sau pregatirea altuia).
Studentii actori nu au nevoie de pregatirea fizica a unui sportiv de performanta, insa trebuie sa dispuna de un bagaj motric bogat si de conditie fizica, necesare pregatirii unor activitati si secvente precum: lupte, scrima, faze din box, sarituri variate, caderi libere, stand pe maini, diferite pozitii ale corpului, etc.
Antrenamentul corporal specific trebuie golit de orice element pur gimnastic sau coregrafic, miscarile fiind realizate in raport cu un partener, un obiect, in relatie cu lumea exterioara motivandu-se riguros miscarea.
Motivatia si scopul abordarii temei
In actorie, pregatirea fizica generala este responsabila in cea mai mare parte de succes. Studiul de fata incearca sa infatiseze rolul calitatilor, deprinderilor motrice de baza si aplicative, a pregatirii fizice in general, in cadrul pregatirii complexe a actorului, prin alegerea exercitiilor fizice cu adresa precisa in cadrul orelor de educatie fizica si in afara lor.
Complexitatea perfectionarii deprinderilor motrice consta in faptul ca ele trebuie insusite atat corect cat si parodic sau tragic atunci cand textul sau viziunea artistica a regizorului o cere.
Exemplu: mersul executat in anumite feluri (normal, vioi, ezitant, schiopatat, tarat, agresiv, etc.) sau mersul pe teren alunecos, zapada mare, in mlastina, in echilibru, etc.
Pentru pregatirea fizica generala se folosesc exercitii din gimnastica, atletism, jocuri sportive. Exercitiile alese trebuie sa contribuie la dezvoltarea capacitatii fizice si calitatilor complexe, in conditii de solicitare a coordonarii motrice asemanatoare celor din viitorul spectacol teatral. Se va pune accent pe alegerea si dozarea corespunzatoare a exercitiilor astfel incat sa rezolve mai multe sarcini principale deodata.
Actorul se sprijina pe calitatile fizice pe care le detine, pe ceea ce-i ofera literatura, regizorul, fiind la indemana logicii sale sa intruchipeze viata eroului sau.
Importanta tehnicii miscarilor si necesitatea ei este primordiala.
Cu ajutorul unor complexe de exercitii fizice se acumuleaza o tehnica de baza datorita careia actorul isi poate controla corpul, rezolvand pe scena orice problema de miscare.
Intocmirea unor programe de gimnastica zilnica, cu actiune directa asupra unor grupe musculare precum si exercitii mai complexe sau de coordonare in vederea intregului organism, a obtinerii unei tinute corecte, exercitiilor care influenteaza aspectul somatic dar si functional prin efectul pe care il urmaresc, constituie o necesitate.
Dintre admitantii Facultatii de Teatru se numara doar 30-40% care au o capacitate motrica necesara activitatii viitoare. Numeroase discipline din cadrul Facultatii de Teatru, sunt practice, precum: miscarea scenica, antrenamentul expresiei corporale, lupte, dans, scrima, etc.; drept urmare, pentru parcurgerea cu usurinta a acestor cursuri este nevoie de o pregatire fizica generala adecvata.
Material – metoda
Pentru a demonstra importanta si a necesitatea pregatirii fizice generale a studentilor actori, am folosit unele metode subiective de apreciere a tehnicii executiei unor exercitii si teste de verificare a calitatilor motrice necesare acestei activitati.
Grupele experimentale folosite: anul I si anul II cu efective de 10-11 studenti.
Experimentul s-a concluzionat in prima luna a cursurilor universitare (octombrie), 2001-2002, cand au fost testati studentii care au intrat in anul II, dupa un an de pregatire fizica generala si studentii anului I, proaspat absolventi.
Am ales cateva probe din SUVAD: alergare 50m (s'), saritura in lungime de pe loc (cm), alergare de rezistenta (600m), abdomene (30''); pe langa aceste probe am mai folosit: exercitiu liber la sol cu elemente impuse, test de mobilitate, mentinut in atarnat, test japonez (test de rapiditate), test de detenta, test de conditie fizica, exercitiu de mimica (element impus).
Probele din SUVAD au fost cronometrate in secunde, respectiv masurate in cm.
Exercitiu liber la sol cu elemente impuse (cumpana, stand pe maini, rostogolire inainte in ghemuit, podul de jos, rostogolire inapoi in departat, stand pe cap) – apreciere prin calificative:
- F.B.(foarte bine) – toate elementele executate corect;
- B.(bine) – executarea tuturor elementelor impuse dar greseli de tehnica;
- M.(mediu) – executarea unora din elementele impuse, greseli de tehnica;
- S.(slab) – executarea unuia sau nici unuia din elementele impuse, greseli de tehnica.
Exercitiu de mimica ( element impus)- pentru expresivitate, coordonare si gesticulatie, apreciere:
- F.B. – redarea elementului impus cu claritate, expresivitate, coordonare buna,
- B. – redarea partilor principale ale elementului impus, expresivitate, coordonare,
- M. – redarea unor parti ale elementului impus, coordonare greoaie, neexpresiv,
- S. – incapacitatea de a reda elementul impus, crispatie.
Test japonez – test de rapiditate: pe o distanta de 4,5 m (baietii) si 3 m (fetele) marcata prin linii sau obstacole. Deplasare rapida dintr-o parte in alta efectuand pasi adaugati si atingand de fiecare data marginea cu mana. Se cronometreaza timpul necesar parcurgerii a 6 lungimi (3 stanga-3 dreapta).
Test de detenta: de pe loc, se sare cat mai inalt posibil. Se folosesc aparate de masurat detenta cu placute mobile.
Test de conditie fizica: efectuarea unui traseu, 2 ture, cronometrat. Descriere:
- echilibru pe banca de gimnastica ridicata la un capat la a 5-a sipca a spalierului;
- sarituri peste obstacole si ocolirea unui jalon;
- sarituri peste obstacole (lazi de gimnastica de diferite inaltimi);
- sarituri peste 3 elemente ale lazii de gimnastica asezate in serie;
- slalom printre jaloane asezate la 1m distanta unul fata de celalalt.
Rezultatele obtinute si interpretarea lor
|
Anul I : 30% F.B, 10% B, 40% M, 20%
Anul II : 70% F.B, 25% B 5% M
Exercitiu de mimica (elemente impus) :
Anul I : 40% F.B, 10% B, 40% M, 10%
Anul II : 65% F.B, 25% B, 10% M
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Anul II, dupa un an de pregatire fizica generala atat la orele de educatie fizica dar si in cadrul celorlalte discipline practice, au inregistrat un progres evident la toate probele, fata de anul I.
Studentii anului I, unii recent absolventi ai liceului, altii care au o pauza mai mare (2-4 ani) de la terminarea liceului si pana la admiterea la facultate, au inregistrat la probele SUVAD si la cele 3 teste (japonez, de detenta si de conditie fizica), indici mai slabi fata de anul II. Ar fi mai multe cauze: slaba pregatire fizica in liceu, bagaj motric slab, lipsa activitatii fizice dupa terminarea liceului, dotare genetica slaba, etc.,
Concluzii
- insuficienta pregatire fizica si un slab bagaj de deprinderi motrice la studentii din anul I;
- valorificarea cunostintelor si metodologiei antrenamentului sportiv contribuie la educatia corporala a studentilor actori;
- pregatirea fizica generala si specifica vin in sprijinul realizarii scopului procesului de invatamant teatral;
- se obtine o imbunatatire a starii de sanatate si a puterii de munca;
- perfectionarea deprinderilor motrice duce la usurinta exprimarii scenice a actorului si la abordarea unei largi palete de valori.
Recomandari
Educatia fizica si sportul sprijina in mare masura pregatirea complexa a actorului.
Profesorii Facultatii de Teatru au pregatirea necesara pentru a lucra diferite exercitii acrobatice dar s-a dovedit de mare ajutor contributia unui profesor de educatie fizica.
Pentru detalierea unor elemente acrobatice si pentru pregatirea studentilor de a fi capabili sa execute anumite actiuni motrice, orele de educatie fizica pot rezolva aceste sarcini sub indrumarea profesorului.
Practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme si dupa terminarea cursurilor scolare (liceal si universitar).
Actorul are nevoie nu numai de pregatire fizica generala, ci trebuie patrunda amanuntit in principiile si metodologia educatiei fizice si a antrenamentului sportiv.
BIBLIOGRAFIE
1. Dragnea, A., Masurarea si evaluarea in EFS. Bucuresti, Editura Sport Turism, 1984.
2. Dragnea, A., Bota, A., Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1999.
3. Dianu, R., Actorul contemporan. Bucuresti, 1988.
4. Garabin, G., Arta actorului. Bucuresti, 1979.
5. Perrucci, A., Despre miscarea potrivita actorului. Bucuresti, Editura Meridiane, 1982.
6. Stanislavski, K.S., Munca actorului cu sine insusi. Bucuresti, 1980.
7. Ungureanu, O., Teoria si metodica antrenamentului sportiv. Iasi, 1995.
