SPORTUL IN REGIMUL DE VIATA AL PERSOANELOR AFLATE IN DETENTIE

Mariana Marolicaru, Rares Ciocoi-Pop

Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Cluj-Napoca

1. Sportul este activitate sociala cu influente diverse asupra tuturor componentelor ce definesc societatea. Acest fapt este incontestabil si este sustinut si de interesul manifest al unor organizatii si organisme internationale care militeaza pe toate planurile pentru implementarea sportului in regimul de viata al tuturor categoriilor de varsta.

Rolul sportului in procesul de socializare, cu implicatii intr-o sfera foarte larga, cum ar fi asumarea de roluri la nivel social, conformarea la norme si reguli, increderea si respectul de sine trebuie evaluat acum din doua unghiuri si anume, cel al individului concret – persoana - si cel al personalitatii care, reflecta structura psihica si evolutia acesteia in toata complexitatea ei, altfel spus – personalitatea ca valoare sociala.

In Carta Europeana a Sportului se precizeaza ca prin "sportul pentru toti" se intelege conferirea unui caracter accesibil tuturor formelor de sport si activitati de timp liber, astfel incat sa poata fi practicate de oricine doreste indiferent de situatia sociala, origine sau existenta unui handicap.

Mutatiile, schimbarile profunde in societate se rasfrang asupra categoriilor sociale in mod diferit. O preocupare aparte trebuie acordata tinerilor, mai ales a acelora care, din diferite motive, prezinta comportamente deviante.

Definirea unui comportament ca fiind deviant depinde numai in parte de ceea ce savarsesc cu adevarat indivizii care incalca normele, de fapt fiind consecinta a ceea ce gandesc altii despre acest comportament. K.T. Erikson (citat de V. Dragomir) considera ca in procesul etichetarii cei ce fac acest lucru il imping pur si simplu pe individ catre o cariera delicventa pe care el o accepta in cele din urma ca fiind singura alternativa posibila.

„Sportul pentru toti" trebuie sa fie accesibil si persoanelor defavorizate, inclusiv acelora care se afla in centre de detentie. Din pacate, aceasta categorie este in crestere, iar delicventa juvenila ridica probleme serioase la nivelul societatii. Credem ca este oportun ca si categoriile aflate in centre de detentie sa aiba acces cu usurinta la sport pentru a li se permite o existenta normala.

Desi privati de libertate pe perioade mai scurte sau mai lungi, detinutii si delicventii isi pastreaza dreptul la educatie, cultura si sport - conform regimului de viata stabilit de institutiile respective.

Amplificarea sistemului infractionalitatii conduce la cresterea numarului persoanelor aflate in detentie.

Situatia economica ridica numeroase probleme privind activitatile organizate in aceste institutii. Reglementari din ultimul timp prevad trecerea de la practicarea obligatorie la cea benevola a sporturilor si jocurilor, recunoasterea educatiei fizice si sportului ca mijloc de educatie.

2.Studiul nostru urmareste sa formuleze unele concluzii privind problema practicarii sportului ca mijloc de integrare sociala si reeducare a delicventilor. In acest sens am, initiat o ancheta pe baza de chestionar la grupuri de detinuti din penitenciarele Gherla si Bistrita, am purtat discutii cu lucratori din aceste institutii.

Am aplicat un chestionar cu 12 intrebari unui numar de 40 de detinuti (23 din penitenciarul Gherla si 17 din penitenciarul Bistrita). Varsta subiectilor se situeaza intre 20 si 66 ani, astfel:

• intre 20 si 30 de ani - 40%;
• intre 31 si 40 de ani – 35%;
• intre 41 si 50 de ani – 10%;
• peste 60 de ani – 2,5%;

Sub aspectul studiilor pe care le au situatia se prezinta astfel:

• doi subiecti au absolvit 6 clase;
• opt subiecti au absolvit gimnaziul plus scoala profesionala;
• doi subiecti au absolvit 9 clase;
• saisprezece subiecti au absolvit 10 clase plus scoala profesionala;
• sase subiecti au absolvit liceul;
• un subiect a absolvit trei ani si jumatate de facultate;
• un absolvent de facultate;
• un subiect care absolva facultatea pe timpul detentiei;

Si in situatia aceasta conteaza nivelul de educatie pe care l-au primit anterior. Acest fapt este observabil din modul in care subiectii formuleaza raspunsurile.

Cu o singura exceptie, toti subiecti au practicat intr-o forma sau alta exercitiul fizic, fie in scoala, fie facand sport, unii chiar la nivel de performanta.

Subiectii au practicat o gama variata de sporturi, cum sunt: atletism , box, fotbal, inot, polo, baschet, ciclism, haltere, judo, tenis de masa.

Regimul de detentie are anumite rigori, in cadrul lui sunt incluse si activitati socio – educative, intre care si cele de educatie fizica si sport, in general, cu caracter obligatoriu. Trebuie subliniat, ca se organizeaza o serie de competitii si in ultimul timp sunt prevazute si competitii inter - penitenciare.

3. Conditiile in care am aplicat chestionarul nu ne-au permis sa aflam mobilurile faptelor subiectilor, pentru care sunt privati de libertate.

Din punct de vedere al studiului nostru se desprind doua directii date de varsta si de anii de detentie.

Cei tineri au speranta ca dupa ispasirea pedepsei, sa inceapa o viata noua. Acestia manifesta convingerea ca sportul ii ajuta in mai multe feluri:

• le mentine starea de sanatate;
• ii ajuta sa se relaxeze;
• ii ajuta sa uite de necazuri;
• pentru moment sa se simta liberi.

Pe de alta parte, cei mai in varsta, care au si multi ani de detentie spun ca in necazul lor „sportul nu-i ajuta cu nimic"; iar cei cu un nivel scazut de educatie adauga „dezvoltarea organismului se face prin munca, nu pe stadioane".

Cei cu pregatire scolara, cu un anumit nivel intelectual si de educatie dobandit anterior stiu ca: „sportul ajuta fizic si psihic, iar in conditiile de detentie au nevoie de un psihic puternic"; „sportul este sanatate si sursa de satisfactii".

Subiectii au un regim de viata special, dictat de conditiile de detentie, ceea ce se traduce printr-un orar de activitate strict privind plimbarile si activitatile recreative. Opozitia fata de normele morale si juridice i-a adus in aceasta situatie se manifesta si fata de activitatile pe care le impune programul zilnic. Ei vad in sport un mijloc de intarire fizica, de anihilare a stresului; o activitate cate ii face sa isi uite grijile si sa se relaxeze; ei nu identifica in sport, in mod expres, un mijloc de integrare sociala.

Integrarea in Uniunea Europeana impune si o serie de norme privind regimul institutiilor de detentie. In acest sens am propus penitenciarelor o colaborare pentru intocmirea unei programe de activitati sportive. Obiectivele sportului din aceste institutii vizeaza trei aspecte:

• aspectul etic: detinutii au si trebui sa-si pastreze dreptul de a practica o activitate sportiva, caci sportul nu contribuie doar la confortul fizic si psihic, el este un mijloc necesar pentru compensarea pierderilor inevitabile provocate de detentie;
• aspectul social: sportul ofera posibilitatea de a invata ce inseamna stapanirea de sine, respectarea regulilor, precum si ocazia de a deprinde o serie de atitudini pozitive. Sportul este un antidot, eliberand o parte din presiune la care este supus detinutul. El este posibilitatea constructiva de utilizare a „timpului neocupat" contribuie la instituirea unor relatii bune intre detinuti si personal;
• aspectul personal: potential, sportul poate capta interesul detinutilor ajutandu-i sa-si regaseasca identitatea si respectul de sine.

Nu trebuie neglijat nici aspectul moral, de exemplu incidenta sportului asupra moralului personalului poate ridica moralul detinutilor si invers.

Sportul poate fi un mijloc de stabilire a contactelor dintre detinuti si lumea de afara, intre comunitatea locala si inchisoare.

Bibliografie selectiva

1. Andrei, P., Filozofia valorii. ed. a II-a, Polirom. Fundatia Academica „Petre Andrei", Iasi, 1997.

2. Ceausu, V., De la incertitudine la decizie. Bucuresti, Editura Militara, 1972.

3. Dragomir, V., Psihologia comportamentului deviant. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1972.

4. Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F., Psihologia sportului de performanta. Bucuresti, Editura FEST, 2001.

5. Neculau, A., Comportament si civilizatie. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1987.

6. Pavelcu, V., Cunoasterea de sine si cunoasterea personala. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1982.

7. Preda, V., Profilaxia deviantei si reintegrarea sociala. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1981.