STUDIU EXPERIMENTAL ASUPRA CAPACITATII DE COORDONARE LA VOLEIBALISTELE DE VARSTA CADETELOR

Alexandru Pacuraru

Universitatea Dunarea de Jos, Galati

La Conferinta Stiintifica Internationala „Sport Curat" din 2001, am prezentat lucrarea „Studiu experimental asupra capacitatii de coordonare la baietii care practica jocul de volei". Asa cum am promis in finalul lucrarii, am revenit in acest an cu un studiu asupra capacitatilor de coordonare la voleibalistele de varsta apropiata. Cei interesati pot analiza rezultatele obtinute, comparand cele doua studii.

In literatura de specialitate nu se cunosc date recente privitoare la capacitatile de coordonare a sportivilor care practica jocul de volei si nici din alte jocuri sportive. Tema prezinta importanta atat prin largirea ariei de cunoastere, cat si a particularitatilor de coordonare in acest joc.

Cunoasterea evolutiei acestor capacitati permite stabilirea varstei optime pentru interventia cu cele mai adecvate mijloace pentru a nu pierde „clipa favorabila".

Ipotezele cercetarii

1. Voleibalistele la varsta de 15-16 ani intra in esalonul juniorilor cu un nivel scazut de dezvoltare a indicatorilor calitatilor motrice si, pe fondul lor, si al celor de dezvoltare al capacitatilor de coordonare.

2. In ontogeneza, exista o perioada sensibila in care raspunsurile se invata cu usurinta si eficienta maxima, numita „perioada critica", si a actiona inainte sau dupa aceasta perioada este mai dificil, uneori imposibil.

Subiecti. Metoda.

Experimentul s-a desfasurat la Clubul Sportiv Scolar Metal din Municipiul Galati, in perioada 15 februarie - 15 aprilie 2002, subiectii fiind voleibalistele junioare II (varsta medie 15,07 ani) participante in Campionatul National rezervat juniorilor, cu un volum de 10 ore de pregatire pe saptamana.

Testarile au fost efectuate in sala de sport (16 x 28 m) a liceului „Gheorghe Asachi", dupa o prealabila instruire privind modalitatea de executie si modul de inregistrare a datelor. Datorita faptului ca in cadrul C.S.S. Metal Galati nu exista o alta grupa de aceeasi varsta, studiul experimental s-a transformat in experiment constatativ.

Pentru buna desfasurare a studiului s-a recurs la testarea capacitatii de coordonare senzomotorie. Aceasta s-a concretizat prin efectuarea a trei tehnici de masurare si anume: testul de coordonare psihomotorie, testul Matorin si testul Romberg. Aparatele de masura au fost ruleta, cronometrul si raportorul geometric.

Tabel 1. Rezultatele obtinute la testarile intiale si finale Nr. crt. Sistemul de probe Nume si prenume Coordonare psihomotorie * Testul Matorin Testul Romberg Rotatie dreapta Rotatie stanga T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. 1. ALEXA MELANIA + 40 cm - 19 cm 320 0 370 0 360 0 380 0 19" 21" 2. APOSTOL LILIANA - 19 cm + 11 cm 280 0 320 0 340 0 370 0 14" 24" 3. NEAGU DIANA + 25 cm + 16 cm 260 0 310 0 220 0 360 0 13" 24" 4. SCHEAU MIHAELA + 27 cm - 12 cm 290 0 360 0 360 0 400 0 23" 26" 5. SCHEAU ANA-MARIA + 23 cm + 10 cm 290 0 340 0 270 0 340 0 11" 19" 6. PARJOLEANU DIANA - 46 cm - 22 cm 280 0 300 0 260 0 300 0 12" 22" 7. TRICA ALEXANDRA + 12 cm + 9 cm 180 0 270 0 340 0 360 0 22" 26" 8. VARARU MADALINA + 29 cm + 12 cm 360 0 420 0 430 0 470 0 24" 28" 9. BOBARU MIRELA - 20 cm + 15 cm 180 0 270 0 200 0 270 0 13" 20" 10. ALUPEI ALEXANDRA + 7 cm + 2 cm 360 0 450 0 280 0 320 0 26" 26" 11. SIMOVICI IOANA + 25 cm - 15 cm 280 0 360 0 280 0 340 0 26" 28" 12. ALUPEI ANDREEA - 34 cm + 20 cm 260 0 360 0 360 0 450 0 12" 20" 13. MIHALACHE GEANINA + 25 cm - 13 cm 270 0 340 0 270 0 330 0 29" 31"                       Suma 333 176 3610 4470 3970 4590 245 315   Media aritmetica "X" 25,61 14,15 277,69 343,84 305,84 353,07 18,84 24.23   Rata de crestere "R" 11,46 66,15 47,23 5,39   Abaterea "S" ± 10,56 ± 4,14 ± 54,33 ± 52,52 ± 62,57 ± 45,34 ± 6,63 ± 3,67   Coeficientul de variabilitate "CV" 41,24 29,25 19,56 15,27 21,34 12,84 35,19 15,17

* La testul de coordonare psihomotorie rezultatele se calculeaza in valoare absoluta

Rezultatele si interpretarea datelor

Datele obtinute in urma testarii sunt prezentate in tabelul 1.

1. Testul de coordonare psihomotorie

Valorile mediilor aritmetice inregistrate au fost: la testarea initiala 25,61 cm, iar la testarea finala 14-15 cm, aceasta aratand o rata de crestere (diferentiata) de 11,46 cm (Tabel 1).

Valoarea minima (cea mai buna) inregistrata la testarea initiala a fost de 7 cm, iar valoarea maxima (cea mai slaba) de 46 cm. La testarea finala, a fost inregistrata valoarea minima de 2 cm, iar cea maxima de 22 cm (Tabel 1).

Abaterea standard (S) a avut urmatoarea evolutie: cu valoarea de ± 10,56 la testarea initiala si de ± 4,14 la testarea finala, ceea ce denota ca valoarea centrala a rezultatelor este mai evidenta, mai reprezentativa la testarea finala.

Coeficientul de variabilitate (CV) demonstreaza ca la aceasta proba, la ambele testari: la testarea initiala 41,24 si la testarea finala 29,25 persista lipsa de omogenitate a rezultatelor.

Calificativele obtinute la testarea finala au fost bine (B) la zece jucatoare si foarte bine (F.B.) la trei jucatoare.

2. Testul Matorin

Testul psihomotor in care se evalueaza coordonarea generala, are doua sensuri de rotire: a. spre dreapta.

b. spre stanga.

a. Valorile mediilor aritmetice inregistrate la rotire spre dreapta au fost: 277,69º la testarea initiala si 343,84º la testarea finala, rata de crestere (diferenta) fiind de 66,15º .

Valorile minime (cele mai slabe) au fost la testare initiala 180º iar la cea finala de 270º; iar valorile maxime (cele mai bune) 360⁰ la testarea initiala si 450⁰ la testarea finala.

Abaterea standard (S) a avut urmatoarea evolutie: la testarea initiala valoarea de ± 54,33 iar la testarea finala ± 52,52, ceea ce denota ca valoarea centrala a rezultatelor este mai reprezentativa la testarea finala.

Coeficientul de variabilitate (CV) demonstreaza ca la aceasta proba exista omogenitate medie a rezultatelor la testare initiala (19,56) si omogenitate mare la testare finala (15,27).

Calificativele obtinute la testarea finala la rotire spre dreapta au fost: foarte bine (F.B.) la 3 jucatoare si bine (B) la 10 jucatoare.

b. Valorile mediilor aritmetice inregistrate la rotire spre stanga au fost: 305,84⁰ la testare initiala si 353,07⁰ la testare finala; rata de crestere fiind de 47,23; mai mica decat la rotire spre dreapta.

Valorile minime (cele mai slabe) inregistrate au fost la testarea initiala 200⁰ si la testarea finala 270⁰, iar valorile maxime (cele mai bune) au fost 430⁰ la testarea initiala si 470⁰ la cea finala.

Abaterea standard (S) a avut urmatoarea evolutie: cu valoare de ± 64, 57, la testarea initiala si ± 45,34 la testarea finala, ceea ce denota ca in ambele cazuri este greu sa precizam ca valoarea centrala este reprezentativa.

Coeficientul de variabilitate (CV) demonstreaza ca la aceasta proba exista omogenitate medie a rezultatelor la testare finala (12,84), iar testarea initiala, lipseste omogenitatea (21,34).

Calificativele obtinute la testarea finala au fost: foarte bine (F.B.) pentru 5 jucatoare si bine (B) pentru 8 jucatoare.

3. Testul Romberg

Valorile mediilor aritmetice inregistrate au fost: 18.,84" la testarea initiala si 24,23" la testarea finala, reiesind o rata de crestere de 5,39".

Valoarea minima (cea mai slaba) inregistrata la testarea initiala a fost de 11", la cea finala de 19", iar valoarea maxima (cea mai buna) la testarea initiala a fost 29", iar la cea finala 39".

Abaterea standard (S) a avut urmatoarea evolutie: cu valoarea de ± 6,63 la testarea initiala si cu valoarea de ± 3,67 la testarea finala, ceea ce denota ca valoarea centrala a rezultatelor este mai reprezentativa la testarea finala.

Coeficientul de variabilitate (CV) demonstreaza ca la aceasta proba, exista lipsa de omogenitate a rezultatelor la testarea initiala si omogenitate medie a rezultatelor la testarea finala.

Calificativele obtinute la testarea finala au fost bine (B) la 10 jucatoare si satisfacatoare (S) la 3 jucatoare.

Concluzii:

Ca urmare a testarilor si a interpretarii rezultatelor putem trage urmatoarele concluzii care pot fi de ajutor antrenorilor de volei :

- capacitatile de coordonare pot creste odata cu varsta, numai daca in procesul de pregatire mijloacele de antrenament alese sunt orientate in primul rand asupra capacitatii specifice ce trebuie dezvoltata;

- continutul si metodologia conceputa si verificata experimental, prin pragurile de dificultate pe care le-a continut, au fost adecvate posibilitatilor somato-functionale, psihice si motrice ale jucatoarelor la aceasta varsta, atat in ceea ce priveste structura sistemelor de actionare, cat si a pragurilor de solicitare functionala, motrica, psihica, rezultatele finale constituind un argument al disponibilitatilor jucatoarelor de a realiza progrese in directia capacitatilor coordinative sub aspect psihomotor;

- educarea calitatilor de coordonare prin suportul asigurat de calitatile motrice si de bagajul de priceperi si deprinderi motrice specifice voleiului, constituie o necesitate a jocului actual, fara de care nu sunt posibile progresele.

Bibliografie

1. Bota, C., Ergofiziologie. Bucuresti, Editura Globus, 2001.

2. Bontila, G., Culegere de teste psihologice de nivel si aptitudini. Bucuresti, Editura Universul, 1995.

3. Epuran, M. Holdevici, I., Tonita, F., Psihologia sportului de performanta. Teorie si Practica. Bucuresti, FEST, 2001.

4. Dragnea, C.A., Mate-Teodorescu, S., Teoria sportului. Bucuresti, FEST, 2002.

5. Pacuraru, A., Volei - teorie si metodica. Galati, Editura Fundatia Universitara Dunarea de Jos, 1999.