 |
 |
 |
 |
REZULTATE PRIVIND TRATAMENTUL HEMIPLEGIEI LA ADULT PRIN MIJLOACE KINETICE
MARINELA PANTEA *, VLADIMIR POTOP **
*FACULTATEA DE KINETOTERAPIE, BUCURESTI
**Clubul Sportiv Scolar nr.2, Bucuresti
Importanta temei
Oamenii sunt obisnuiti sa priveasca boala drept o alterare a starii de sanatate, care cu anumite mijloace terapeutice si in anumite cazuri poate fi inlaturata. Un progres extrem de fructuos il constituie luarea in considerare a conceptului de profilaxie, potrivit caruia exista o serie de masuri, procedee, chiar medicamente, care folosite stiintific, pot preveni starea de boala. Medicina moderna a formulat chiar aforismul: „e mai usor si eficace sa previi o boala decat sa o vindeci".
2. Ipoteza lucrarii
In realizarea acestor lucruri am plecat de la ipoteza potrivit careia instituirea unui tratament kinetic precoce, prin mijloace specifice si nespecifice, transpuse in aplicatii variate si simplificate ale metodelor clasice, ar duce la ameliorarea starii fizice si psihice a unui bolnav, permitandu-i acestuia totodata sa se readapteze la conditiile mediului in care traieste, sa devina util societatii din care face parte si sa obtina un minim necesar de confort si satisfactie.
3. Organizarea cercetarii
3.1. Subiectii si locul de desfasurare a cercetarii
Pentru efectuarea experimentului practic initial au fost selectionate 20 de cazuri de hemiplegie impartite in doua loturi si anume:
- Lotul de control care a fost constituit din 10 pacienti ai Spitalului Municipal Calarasi – sectia de recuperare neurologica (profesor CFM Gh. Moldoveanu), care au urmat un tratament clasic de recuperare bazat in principal pe metodele Kabat, Bobath si Margareth Rood corelate cu tehnici FNP.
- Lotul experimental a cuprins 10 pacienti de la Spitalul Bagdasar – Arseni, in sectia de recuperare neurologica, beneficiind de ajutorul si indrumarea profesor CFM Dinu Mardare, care au urmat un tratament de recuperare neurologica ce contine numai anumite elemente din metodele si tehnicile clasice, precum si forme de stimulare a reflexului postural si de echilibru.
3.2. Metodele si tehnicile folosite, particularitatile de aplicare a acestora
Metodele de cercetare folosite in cazul bolnavilor hemiplegici s-au impartit in:
- metode de investigatie (observatie, experiment, ancheta, evaluare);
- metode de prelucrare si interpretare a datelor recoltate (metoda grafica, metoda statistica);
- metode speciale (specifice kinetoterapiei).
Testarea musculo-articulara s-a realizat pe baza bilantului muscular si articular care s-a apreciat calitativ si cantitativ capacitatea „de miscare" a sistemului mio-articular.
De o mare importanta a fost si masurarea independentei functionale (MIF). In cadrul fiecarei zone au fost evaluate doua sau mai multe activitati/elemente specifice, dintr-un total de 18 elemente.
De asemenea, au fost luate in calcul au fost gradul spasticitatii si frecventa spasmului amandoua incluse in SCALA ASHWORT.
3.3. Programele de recuperare neuro-motorie la bolnavii hemiplegici
a) Programele de recuperare neuro-motorie la bolnavii hemiplegici ai Spitalului Municipal Calarasi, care au constituit lotul de control, au constat in aplicarea a 5 programe de recuperare pentru fiecare membru in parte si in functie de stadiul de evolutie al bolii – flasc sau spastic.
De mentionat ca programele au fost aplicate in 2 sedinte pe zi :
- in prima sedinta s-au efectuat primele doua tipuri de programe, iar in cea de-a doua sedinta, desfasurata dupa-amiaza, unul din cele trei tipuri de programe (III, IV,V), in functie de stadiul de evolutie al bolii.
Structurarea programului de recuperare a lotului de control a fost elaborat in functie de evolutia bolii.
Exercitiile executate in cadrul acestui program s-au efectuat in egala masura atat pentru membrul superior plegic, cat si pentru cel sanatos.
1. Programul I exercitii pentru membrele superioare.
2. Programul II exercitii pentru membrele inferioare.
3. Programul III - posturare corecta in pozitie functionala a membrelor paralizate, „luarea la cunostinta" asupra jumatatii paralizate etc.
4. Programul IV - posturare corecta in pozitie functionala a membrelor paralizate.
5. Programul V - exercitii bazate pe modalitatea de ridicare a pacientului din pozitia sezand in pozitia ortostatica, exercitii premergatoare mersului si reeducarea mersului.
b) Programul de lucru a lotului experimental a fost structurat pe doua parti:
- prima parte: o ora la sala CFM
- a doua parte care s-a desfasurat la etaj, in salonul pacientului sau pe hol, si a constat din gimnastica articulara, exercitii de mers cu sprijin unilateral pe bara, cu sprijin pe baston tetrapod, pe carja canadiana, pe cadrul de mers, pe baston simplu, exercitii de mers fara sprijin si exercitii de urcat si coborat scari.
4. Rezultatele si interpretarea / discutia lor.
Pe baza informatiilor obtinute din fisele de observatie ale pacientilor am constatat ca majoritatea cazurilor de hemiplegie dupa accident vascular cerebral hemoragic sunt cauzate, in principal, de hipertensiunea arteriala (HTA), caracterizata printr-o crestere patologica a presiunii intra-craniene, ceea ce explica manifestarile clinice majore (cefalee, greturi, vomismente, etc.) prezentate de bolnavi la internare.
O a doua cauza care a favorizat aparitia hipertensiunii arteriale si in final a accidentului vascular cerebral hemoragic soldat cu hemiplegie este obezitatea.
In functie de sediul leziunii, pacientii au prezentat, fie hemiplegie dreapta, fie hemiplegie stanga, iar in functie de stadiul de evolutie al bolii s-a constatat: stadiul I – flasc = 15 cazuri si stadiul II – spastic = 5 cazuri.
In vederea recoltarii datelor pacientilor celor doua loturi am folosit fise de bilant specifice fiecarei sectii de recuperare neurologica (a Spitalului Municipal Calarasi, respectiv a Spitalului Bagdasar – Arseni).
Aceste bilanturi sunt necesare si obligatorii indiferent de cauza si stadiul de evolutie a bolii si constau in: bilantul tulburarilor senzitive, bilantul tulburarilor de perceptie, bilantul tulburarilor de limbaj, bilantul tulburarilor psihice, bilantul deficitului motor (analitic si global) care include testingul muscular si evaluarea mersului, bilantul social.
Pe baza informatiilor obtinute in urma acestor evaluari s-a organizat si s-a stabilit planul de tratament.
Tabel nr.1 - Rezultatele indicilor statistici ai masurarii independentei functionale (MIF) – internare la lotul de control (L.C.) si lotul experimental (L.E.)
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Tabel nr.2 - Rezultatele indicilor statistici ai masurarii independentei functionale (MIF) – externare la lotul de control (L.C.) si lotul experimental (L.E.)
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
Astfel, comparand rezultatele celor doua examinari, in cazul lotului de control, la internare si la externare, putem constata o imbunatatire a calitatilor fizice ale pacientilor care au fost tratati, privind functionalitatea membrului superior, mentinerea ortostatismului si a deplasarii, urcatul si coboratul scarilor.
Iar pentru lotul experimental, comparand rezultatele celor doua examinari, la internare si externare putem constata o imbunatatire mult mai evidenta (decat a lotului de control) a calitatilor fizice ale pacientilor care au fost tratati in cadrul acestui experiment.
Asupra lotului experimental a fost aplicat un program de exercitii variate ce reprezinta o sinteza a metodelor clasice Kabat, Bobath, Margareth Rood si a tehnicilor FNP (folosite ca atare la lotul de control) si care pun accent pe stimularea reflexului de postura si de echilibru.
Pentru o descriere completa a impactului AVC –ului asupra pacientului si pentru a urmari / evalua progrese asociate aplicarii diferentiate a programelor de recuperare neurologica la cele doua loturi de pacienti am realizat, comparativ si o masurare activitatii zilnice concentrandu-ne asupra celor sase zone functionale (ingrijire proprie, control sfincterian, mobilitate, miscare, comunicare, integrare sociala).
Masuratorile scot in evidenta atat progresele realizate de fiecare pacient in parte (pentru fiecare zona functionala), cat si diferentele date de fiecare program de recuperare neurologica aplicat specific pe fiecare lot. (tabele nr.1 si 2). In graficele nr.1 si 2 sunt reprezentate diferentele semnificative ale scorurilor masurarii independentei functionale (pe cele sase zone functionale) la internare - externare la cele doua loturi de pacienti.
Chiar daca exista imbunatatiri si la lotul de control, eficacitatea programului de recuperare neurologica (bazat pe sinteza exercitiilor din metodele si tehnicile clasice si pe stimularea accentuata a reflexului de postura si de echilibru) aplicat lotului experimental din sectia de recuperare neurologica a Spitalului Bagdasar-Arseni este mult mai evidenta, demonstrandu-se astfel eficienta si calitatea sporita a acestui tip de program.
Precocitatea instituirii tratamentului de recuperare este foarte importanta. Cu cat se incepe mai repede recuperarea, cu atat rezultatele vor fi mai bune.
In felul acesta nu vor mai aparea complicatii ortopedice, cum ar fi retractii musculo-tendinoase, pozitii vicioase, amiotrofii. De asemenea, scade riscul de aparitie a escarelor si a complicatiilor pulmonare.
5. Concluzii
Desi hemiplegia pare sa contureze un tablou clinic cu deficite similare la majoritatea bolnavilor, programele kinetice ce-i sunt destinate nu pot fi sablonate, datorita marii variabilitati a stadiului lezional, etiologiei lezionale si, bineinteles modului de asociere a factorilor care determina sau influenteaza pierderea controlului motor.
Folosirea programelor de recuperare neurologica care au la baza elementul principal utilizat in kinetoterapie – exercitiul fizic, grupat si sistematizat in procese si metode variate ce pun accent pe stimularea reflexului de postura si de echilibru – faciliteaza atingerea unor obiective bine stabilite in recuperarea hemiplegicului.
Hemiplegiile sunt cauzate de accidente vasculare cerebrale, care pot fi hemoragice sau ischemice, de compresiuni cerebrale, de traumatisme cranio-cerebrale, de malformatii vasculare cerebrale. Forma spastica sau flasca a hemiplegiilor si simptomatologia acestora este determinata de gravitatea leziunii neurologice si timpul trecut de la debutul bolii.
Rezultatele recuperarii depind de factorii obiectivi, cum ar fi: gravitatea leziunii, varsta pacientului, capacitatea biologica a bolnavului, momentul instituirii tratamentului, precum si de unii factori subiectivi: cooperarea pacientului, participarea si constiinciozitatea in efectuarea exercitiilor, de mijloacele si metodele folosite.
BIBLIOGRAFIE
Arsenie, C., Tratat de neurologie. Partea I si II, Bucuresti, Editura Medicala, 1980.
Arsenie, C., Constantinescu, Al., Hipertensiunea intracraniana. Bucuresti, Editura Medicala, 1972.
Baciu, Gh., Teodorescu, I., Exarcu, Fiziologia si fiziopatologia sistemului nervos. Bucuresti, Editura Medicala, 1978.
Cristea, E., Exercitii de gimnastica recuperatorie la hemiplegici. Bucuresti, Editura Medicala, 1984.
Cordun, M., Kinetologie medicala. Bucuresti, Editura AXA, 1999.
Constantinovici, Al., Danil, A., Examinarea neurologica. Editura Holding Reporter, 1997.
Dragnea, A., Masurarea si evaluarea in educatie fizica si sport. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1984.
Dragan, Ioan si colab., Elemente de investigatie in practica medico-sportiva. Bucuresti, Editura Stadion, 1970.
Ispas, C., Notiuni de semiologie medicala pentru kinetoterapeuti. Bucuresti, Editura Art Design, 1998.
Ionescu, N.A., Gimnastica medicala. Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1964.
Kiss, I., Fiziokinetoterapie si recuperare medicala. Bucuresti, Editura Medicala, 1999.
Kiss, I., Recuperarea neuro-motorie. Bucuresti, Editura Medicala, 1989.
Pendefunda, L., Neurologie practica. Iasi, Editura Contact International, 1993.
Pendefunda, Gh., Stefanache, F., Pendefunda, L., Semiologie neurologica. Iasi, Editura Medicala, 1992.
Robanescu, H., Reeducarea neuro-motorie. Bucuresti, Editura Medicala, 1992.
Ranga, V., Teodorescu, I., Exarcu, Anatomia si fiziologia omului. Bucuresti, Editura Medicala, 1969.
Radu, H., Patologia unitatii motorii. Bucuresti, Editura Medicala, 1978.
Sbenghe, T., Kinetologia profilactica, terapeutica si de recuperare. Bucuresti, Editura Medicala, 1987.
