 |
 |
 |
 |
METODOLOGIA INFLUENTARII EXPERIMENTALE A CAPACITATII DE FORTA – VITEZA IN PREGATIREA FOTBALISTILOR JUNIORI, VARSTA 16-17 ANI
Constantin Ploesteanu
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
Universitatea Dunarea de Jos Galati
In mod practic sportivii trebuie sa se preocupe de dezvoltarea fortei in decursul tuturor anilor de antrenament, chiar daca nu e necesara ingrosarea muschilor. Astfel de antrenamente se impun pentru a evita micsorarea sectiunii transversale a muschilor. Jucatorilor de fotbal le trebuie antrenamente de forta in regim de viteza, dar asta nu inseamna ca se pot transfera in mod automat la un fotbalist mijloacele specifice de antrenament folosite de un halterofil, sprinter, fondist etc.
De aceea in cazul cercetarii la fotbalistii juniori in varsta de 16-17 ani s-au folosit mijloace de antrenament specifice de forta, sarituri pliometrice, alergari de viteza maxima, deoarece cresterea fortei musculare constituie o premiza pentru cresterea vitezei, dar aceasta relatie opereaza si invers, viteza marita a unei miscari conduce la o crestere a fortei.
Antrenamentul fortei maxime creeaza baza conditionala pentru antrenamentul fortei explozive. Asemanarile intre cele doua feluri de forta sunt atat de mari, incat pentru imbunatatirea fortei explozive sunt aplicate des metode de antrenament ale fortei maxime. Cele doua feluri de forta prezinta legaturi puternice in privinta activarii nervoase, acestea putand reprezenta bazele capacitatii de transfer de la forta maxima la cea exploziva.
CERCETAREA SE EFECTUEAZA PE DOUA GRUPE EXPERIMENT
Obiectul cercetarii este constituit de antrenamentul sportiv.
Subiectul cercetarii este constituit de pregatirea diferentiata a calitatilor de forta-viteza.
Ipoteza cercetarii: se presupune ca mijloacele folosite vor contribui la cresterea nivelului pregatirii fizice specifice, precum si la potentialul tehnic (executia asociata cu precizia).
Baza metodologica a cercetarii
Aspectul teoretic se bazeaza pe conceptiile antrenamentului sportiv. O importanta deosebita a constituit-o aprofundarea disciplinelor din domeniile: fiziologie, biomecanica, psihologie, sociala si pedagogica.
Mijloacele folosite:
1. Un calup de exercitii pentru ambele grupe (A-B), pentru antrenarea alergarilor de viteza maxima;
- alergari de accelerare - decelerare cu schimbari de directie
- alergari printre jaloane
- alergari peste garduri joase
- cresterea vitezei pana la maxim, urmata de mentinerea ei
- repetari scurte ale efortului maximal
Distanta de alergare 4-5 sec
Repetari 3
Serii 2-3
Recuperarea intre repetari 1-3 min
Recuperarea intre serii 3-5 min
2. Cate un calup de exercitii separat pentru cele doua grupe prin intermediul lucrului diferentiat;
Grupa A - prin ridicari de greutati
- genuflexiuni cu haltera pe umeri
- balansul picioarelor cu greutate mica (2-3 kg )
- lucrul exploziv cu banda elastica
- flexo-extensii ale picioarelor cu genunchii intinsii, greutatea pe umeri
- ridicarea exploziva a greutati la piept
Greutatea 40 % din posibilitati
Repetari 3 - 6
Serii 1 - 3
Recuperare completa 3 - 5 min
Grupa B - prin sarituri pe, de pe, peste in diferite planuri
- sarituri pe si de pe aparate, pe mai multe nivele
- sarituri pe aparat cu cate o gantela in mana, urmat de saritura in adancime si lovirea mingii suspendate cu capul
- sarituri din ghemuit in extensie; se urmareste declansarea fortei explozive
- sarituri cu genunchii sus peste garduri inalte de 50 cm
Repetari 10
Serii 2
Recuperare 2-3 min
Metodele de cercetare
1. Analiza si generalizarea datelor literaturii de specialitate.
2. Studierea documentelor de programare, planificare si evidenta din cadrul liceelor sportive si cluburile de fotbal.
3. Metoda observatiei.
4. Metoda anchetei prin chestionar.
5. Metoda testelor si masuratorilor
6. Metoda statistico-matematica
Din analiza documentelor de planificare de la echipe de fotbal juniori II care participa in campionatul national reiese faptul ca lucrul pentru calitatile motrice, respectiv forta viteza, sunt dezvoltate separat in programe de antrenament adecvate. Antrenamentele pe calitati combinate nu au un scop precis.
Scopul cercetarii consta in perfectionarea antrenamentului sportiv al fotbalistilor juniori, varsta 16-17 ani, prin intermediul dezvoltarii diferentiate a calitatilor motrice combinate forta-viteza.
Pentru sporturile de echipa capacitatea de a accelera rapid nu este suficienta. Jucatorii trebuie sa poata schimba directia si in special sa reduca rapid acceleratia (sa decelereze), sa execute intoarcerea si imediat sa accelereze in directia opusa. Cu cat forta picioarelor este mai mare cu atat mai rapid va executa jucatorul aceasta actiune. In consecinta, sportivul trebuie sa faca antrenament de forta simultan cu pregatirea de viteza.
Mijloacele folosite pentru dezvoltarea puterii pun accent pe distantele parcurse, greutati ridicate, sarituri pliometrice, intervalul dintre repetari, recuperarea dintre serii.
Lucrarea va argumenta eficienta folosirii unor mijloace de forta-viteza la fotbalistii juniori in varsta de 16-17 ani.
Concluzii
In urma masuratorilor intermediare (saritura pe verticala, saritura in lungime fara elan, pentasalt, aruncarea mingii medicinale) in grupa A care efectueaza antrenamentele cu greutati s-au inregistrat rezultate mai bune decat in grupa B, care efectueaza antrenamentele de sarituri pliometrice.
Mentionez ca experimentul este in plina desfasurare.
BIBLIOGRAFIE
1. Alexe, N., Antrenamentul sportiv modern. Editis, 1993.
2. Bota C, Anton B., Ergofiziologie. Edit. A. Ivereanul, 1998.
3. Buse, I., Ogodescu, D.S, Fotbalul sinergic. Timisoara, 1982.
4. Cojocaru, V., Strategia pregatirii juniorilor pentru fotbalul de inalta performanta. Bucuresti, Ed. Axis Mundi, 2000.
5. Dragnea, A., Teoria antrenamentului sportiv. Bucuresti, 2001.
6. Epuran M., Horn E., Mecanisme de influentare a comportamentului in fotbal. Bucuresti, Sport-Turism, 1985.
7. Radulescu M., Cristea E., Aspecte actuale ale pregatirii juniorilor. Bucuresti, Sport-Turism, 1984.
8. Untea, G., Aspecte metodico-biologice in fotbal. Bucuresti, Sport-Turism, 1984.
