ARTICOL CONFERINTA 2002

      PROGRAMAREA CONTINUTURILOR EDUCATIONALE CU EFECT MULTILATERAL DE INSTRUIRE PRINTR-O PREGATIRE ATLETICA POLIVALENTA

      Nicolae Pop

      Universitatea Dunarea de Jos, Galati

     

    Actualitatea temei

    Dezvoltarea fizica armonioasa si corecta, obiectiv de baza al educatiei fizice scolare, are in vedere copilul si tanarul in perioadele de varsta in care se pot exercita influente favorabile asupra cresterii si dezvoltarii organismului, atat in sfera functionala, cat si in cea somatica.

    Proportionalitatea si armonia formelor corpului, tinuta corecta si estetica, indicii functionali ridicati, calitatile motrice de baza, realizate in egala masura, sunt principalele elemente definitorii ale dezvoltarii fizice multilaterale. Deseori acest important obiectiv al educatiei fizice scolare este inteles si realizat limitat si deformat, fara sa se urmareasca aspectele si planurile mentionate.

    Mijloacele, metodele si conditiile educatiei fizice scolare, legitatile invatarii miscarilor si educarii calitatilor fizice ofera mari posibilitati de inraurire eficienta nu numai a dezvoltarii fizice a omului, ci si a sferei spirituale, permitand rezolvarea cu succes a unor serii de probleme si sarcini referitoare la continutul educatiei morale, volitive, estetice si intelectuale. Principiul dezvoltarii armonioase multilaterale il orienteaza pe specialistul in educatie fizica spre utilizarea deplina a acestor posibilitati in concordanta cu scopul general al sistemului de educatie fizica. Educatia fizica este orientata corect numai atunci cand, paralel cu pregatirea fizica, se asigurata formarea constiintei si comportarii omului in societate.

    Una din conditiile fundamentale ale realizarii principiului dezvoltarii multilaterale in procesul de educatie fizica este utilizarea acelor mijloace si metode care sa garanteze dezvoltarea armonioasa a tuturor calitatilor fizice de baza ale omului, sa contribuie la evidentierea deplina a aptitudinilor fizice individuale si sa creeze un fond suficient de bogat de priceperi si deprinderi motrice de importanta vitala. Cu alte cuvinte, potrivit acestui principiu, educatia fizica trebuie sa fie multilaterala nu numai in privinta legaturilor cu alte forme de educatie, ci si prin continutul sau specific.

    Paralel cu necesitatea sociala a perfectionarii fizice a omului, exista si legitati naturale, datorita carora dezvoltarea fizica multilaterala este de preferat celei unilaterale. Organismul omenesc este unitar in alcatuirea, functionarea si dezvoltarea sa. In orientarea conditionarii reciproce naturale dintre organele si sistemele sale, organismul omenesc exista, functioneaza si se dezvolta ca un tot organic unitar, de asa maniera, incat progresul intr-o directie dorita este intr-o anumita dependenta de progresul in alte directii. In plus, dezvoltarea fizica multilaterala corespunde statutului biologic al organismului, obtinut prin evolutie si largeste posibilitatile de adaptare a acestuia la cerintele variate in continua schimbare ale mediului extern. „Numai prin dezvoltarea armonioasa a tuturor organelor, organismul omenesc este in stare sa se perfectioneze si sa execute un volum de munca cat mai mare, cu o cat mai mica cheltuiala de material si de forte", spunea P.F. LESHAFT. In felul acesta, principiul multilateralitatii dezvoltarii in procesul de educatie fizica ia in consideratie legitatile, bine determinate, cu caracter atat social cat si natural.

    A intelege ca prin dezvoltarea multilaterala trebuie sa se tinda spre egalizarea sau dezvoltarea uniforma a tuturor calitatilor fizice constituie o mare greseala. O asemenea interpretare a armoniei dezvoltarii, care se intalneste uneori in literatura de specialitate este in esenta eronata. Masura dezvoltarii multilaterale a calitatilor fizice nu poate fi considerata nici stabilita o data pentru totdeauna, nici aceeasi pentru fiecare individ. Ea se modifica logic in functie de modificarea principalelor conditii sociale si naturale de dezvoltare.

    Datorita multitudinii probelor, a modului diferit in care organismul reactioneaza la solicitarile acestora, atletismul raspunde cel mai bine cerintelor enuntate mai sus. Folosirea lui ca mijloc al educatiei fizice duce la stimularea organismului, dar si la initierea tinerilor in tainele probelor atletismului.

    Superioritatea exercitiilor de atletism este data de urmatoarele caracteristici:

    • - varietatea mare a exercitiilor;
    • - dirijarea precisa a influentelor in functie de caracterul exercitiului (probei);
    • - educarea motricitatii si a capacitatii de stapanire multilaterala a aparatului locomotor;
    • - educarea corectitudinii si preciziei executiei miscarilor;
    • - gradarea influentei efortului pe seama volumului, intensitatii si complexitatii.

    Una din modalitatile de stimulare a interesului elevilor pentru practicarea atletismului este pregatirea si participarea la competitii sportive specifice varstei de 11-14 ani, la tetratlon, care este un poliatlon compus din: alergare de viteza pe 60m; saritura in lungime, aruncarea mingii de oina si alergare de rezistenta pe 800m.

     

    Ipoteza

    In abordarea temei de fata a pornit de la urmatoarea ipoteza de lucru:

    S-a propus ca procesul instructiv-educativ desfasurat in cadrul lectiilor de educatie fizica la elevii din ciclul gimnazial in baza continuturilor educationale ale atletismului cu efect multilateral de instruire orientate spre pregatirea atletica polivalenta a elevilor si metodicii de utilizare a lor in sistemul de actionare algoritmizat in plan anual va influenta pozitiv formarea calitatilor psihomotrice integrative la elevi.

     

    Obiectul cercetarii consta in provocarea intentionata a unui sistem de pregatire ce are la baza initierea, consolidarea si perfectionarea unor probe din atletism diferite ca forma, structura, tip de efort si metode de lucru cu o programa anuala, planificare semestriala, structuri de lectii, mijloace de actionare alcatuite special in acest scop.

     

    Scopul cercetarii il constituie perfectionarea procesului de educatie fizica gimnaziala in baza programarii continuturilor educationale orientate spre pregatirea atletica polivalenta a elevilor.

     

    Sarcini

    1. Studierea procesului instructiv-educativ al disciplinei educatie fizica din ciclul gimnazial in vederea pregatirii atletice polivalente.

    2. Aprecierea nivelului de pregatire atletica polivalenta a elevilor din ciclul gimnazial.

    3. Determinarea continutului, mijloacelor, metodelor si formelor de instruire multilaterala orientate spre pregatirea atletica polivalenta.

    4. Argumentarea teoretica si experimentala a metodicii pregatirii multilaterale a elevilor din ciclul gimnazial orientata spre pregatirea atletica polivalenta in cadrul experimentului pedagogic formativ.

     

    Organizarea cercetarii

    Cercetarea s-a desfasurat, in cadrul orelor de educatie fizica, la doua scoli generale (gimnazii) din municipiul Galati, scoli care detin materiale bune, suficiente pentru desfasurarea unei activitati de cercetare la un nivel inalt si adecvate unei activitati didactice in conditii foarte bune.

    Populatia scolara este numeroasa, asa incat esantionul de elevi ce au fost testati si asupra carora s-a orientat experimentul este suficient.

    Testarile s-au desfasurat in baza a doua baterii de teste, care contin 6 probe cu indicii morfofunctionali si 16 probe cu indicii de pregatire tehnica si fizica.

    Experimentul pedagogic s-a referit la aplicarea unor metode si mijloace speciale asupra unui esantion reprezentativ de elevi, in varsta de 13-14 ani, de la o scoala. Acesti subiecti si-au desfasurat activitatea la orele de educatie fizica pe baza unei programe special elaborate, ce vizeaza o pregatire preponderent atletica polivalenta, in timp ce elevii de aceeasi varsta, de la cealalta scoala, constituiti in grupa martor au lucrat la ore dupa programa semestriala obisnuita.

    Indicii testarilor initiala, intermediara si finala au fost prelucrati prin metodele statistice, iar rezultatele acestora au fost comparate in cadrul acelorasi grupe, cat si intre acestea.

     

    Concluzii

    1. Oferind posibilitatea unei dozari eficiente a efortului, dupa necesitate, prin micsorarea spatiului sau marirea timpului, prin modificarea greutatii sau volumului obiectelor, prin marirea sau scurtarea perioadei de efort si odihna, atletismul exercita asupra organismului elevilor puternice influente formative.

    2. Se impune gasirea unor modalitati organizatorice si metodice de selectionare a mijloacelor pentru rezolvarea sarcinilor impuse in lucrul cu clasa, pe linia adaptarii organizarii colectivului de elevi la temele lectiei, la conditiile materiale existente.

    3. La insusirea tehnicii probelor atletice si la repetarea lor se va avea grija de reglarea treptata a distantei la alergari, a distantei intre garduri, a inaltimii acestora, a greutatii obiectelor la aruncari, tinand seama de particularitatile de varsta si de nivelul de pregatire al elevilor.

    4. Orientarea metodica generala, privind predarea exercitiilor de atletism in scoala, urmareste formarea si consolidarea structurii de baza a unor procedee tehnice corespunzator varstei elevilor si dezvoltarea calitatilor motrice, a formelor specifice de manifestare a acestora.

    5. Orientarea timpurie a copiilor pentru antrenarea unei singure probe care stimuleaza, de regula dezvoltarea anumitor grupe musculare si perfectioneaza numai anumite procese biologice, franand si neglijand dezvoltarea altora, va avea in viitor repercusiuni negative nu numai asupra performantei sportive, dar si asupra sanatatii lor.

     

    BIBLIOGRAFIE

    1. Albu., C. si colab., Educatia fizica la clasele V-VIII. Bucuresti, Editura Sport Turism, 1977.

    2. Alexandrescu, D., Tatu, T., Atletism. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983.

    3. Alexe, N., Antrenamentul sportiv modern. Bucuresti, EDITIS, 1993.

    4. Atanasiu, C., Unele aspecte privind dezvoltarea calitatilor motrice la copii si juniori. Revista EFS nr.10/1988.

    5. Ballestros, J.M., Manualul antrenamentului de baza. Bucuresti, CCPS, 1993.

    6. Bogdan, C., Teoria antrenamentului sportiv. Arad, 1998.

    7. Homenkov, L.S., Atletism. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1977.

    8. Matveev, L.P., Novikov, A.D., Teoria si metodica educatiei fizice. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1980.

    Mitra, G., Mogos, A., Metodica educatiei fizice. Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1975.

bannersportscsus
Numai pe SPORTSCIENCE.RO
@ 2007, INCS. Toate drepturile rezervate
Webdesign SUPERFIT EXPERT