 |
 |
 |
 |
STRES SI ANTISTRES LA JUNIORUL DE CANOTAJ *
Octavian Popescu
Centrul Olimpic de Canotaj Juniori, Orsova
I. STRESS-UL IN CANOTAJ
Multe sunt motivele, care ne fac sa credem ca, in sportul de performanta, sunt numeroase conditii de stress si nu atat prin kinetica specifica si neobisnuita a acestor sporturi, cat prin modul cum impresioneaza ele, organismul sportiv, si in special functionalitatea vegetativo-endocrina a acestuia.
Mai precis, in sportul de performanta, mai toate miscarile, pot constitui motive de stress, dar in special, pentru ca performanta, cere perfectiune in toate si pentru ca totul se executa in regim maximal de lucru, maximal, care este progresiv in continua crestere, deci, in conditii de stress continuu.
Stress-ul propriu zis depinde insa, de gradul de impresionabilitate al subiectului deoarece in materie de stress: nu atat motivul conteaza si cantitatea lui, oricat de neobisnuit ar fi, pe cat modul in care il impresioneaza el, pe subiect, adica, prin gradul de receptivitate al sportivului, la acel stress.
Deci,daca sportul de performanta, streseaza, atunci canotajul de performanta, streseaza, cu atat mai mult!
Deoarece canotajul se desfasoara in mediu acvatic, deci altul, decat mediul nostru terestru, pentru care individul, nascut si crescut pe uscat este obisnuit, iar in acest mediu strain, el se desfasoara si in conditii adverse, de echilibru (instabil), de inaintare, de efort in pozitie sezand, fara vizibilitate (mergand, cu spatele inainte), cu miscare ciclica, (deci dublata ca lungime), cu efect motor activ, numai in timpul tragerii si alunecare pasiva (din inertie), in revenire, si cu sportivul neprotejat, la buna-voia intemperiilor de orice fel, (vant, valuri, ploi, arsita de soare), dar, in mod special, tot timpul in pericol de inec.
II. STRESS SI ANTI-STRESS LA JUNIORII DE CANOTAJ
La acelasi sport insa, pentru aceeasi miscare si in aceleasi conditii, stress-ul la juniori este mult mai mare decat la seniorii mai experimentati.
In special pentru juniorul-incepator care ia primul contact cu lotul, nu numai cu intinderea nesfarsita de apa, dar si cu traiul printre straini fara parinti, cu regimul de viata rigid, din cantonament, cu programul sportiv si scolar impletit la fix, fara timp liber, cu alimentatia schimbata si cu somnul obligatoriu. Totul este nou si neobisnuit pentru el.
De aceea, stress-ul incepatorului, care are loc, pentru prima oara, se desfasoara sub imperativul fricii de necunoscut si poarta amprenta socului initial.
De unde se poate deduce ca, si impresia stress-ului initial dispare treptat, odata cu timpul, si odata cu experienta dobandita.
Iar frica de necunoscut se poate spulbera prin cunoasterea teoretica temeinica a realitatii, prin descifrarea ei practica si prin exercitiu sistematic repetat.
Concluzie: la juniorul de canotaj, masurile anti-stress sunt obligatorii si in primul rand, pentru noul venit, e de avut in vedere familiarizarea cu decorul acvatic, al bazei nautice, familiarizarea cu noul mediu scolar, familiarizarea cu noul colectiv de lucru si cu conditiile de antrenament, familiarizarea cu programul zilnic si cu strictetea rigorilor lui,
Cat priveste despartirea de parinti (cel mai important dintre stress-ul juniorului incepator), la Orsova, unde se experimenteaza anul pregatitor la juniorii de 13 ani, antrenoarea care selectioneaza, si care parlamenteaza cu parintii, este si antrenoarea grupei de incepatori, incercand sa tina loc si de parinti, diversificandu-si comportamentul de la caz la caz.
III. INCERCARE DE CUANTIFICARE A STRESS-ULUI LA JUNIORUL DE CANOTAJ
Daca ar fi sa apreciem cantitativ marimea stress- lui, la un nou venit, am putea zice, fara sa gresim ca departarea parinti este cea mai grea suferinta a unui nou venit, intr-un cantonament de juniori. Aceasta este urmata de frica de apa, de inec, de barca sau de dezechilibru in timpul vaslitului
Urmeaza pe locul 2, in ordinea descrescatoare de stress.
Iar frica de efortul sportiv, de antrenament sau de concurs, cu toata oboseala si neprevazutul lui intr-o intrecere, urmeaza abia pe Locul 3. Ca sa nu mai vorbim de stress -ul: - de cantonament, si chiar al rigiditatii de program (fara timp liber) la care acomodarea se face nesperat de usor sau stress -ul de schimbare a profilului scolar, si cel de acomodare la noul colectiv, care pot sa fie uneori, de impresie mai favorabila, decat mai inainte, adica, in conditii de Eu-Stress).
Astfel, daca din noianul de stress-uri, pe care le poate suporta un nou venit, intr-un cantonament de juniori, am alege numai pe acestea 7, pomenite aici, si daca am incerca, cu tot dinadinsul, sa le dam o dimensiune proportionala, am avea pentru fiecare (in ordine descrescatoare), proportia de stress din urmatorul tabel:
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
IV. VARIATIA IMPRESIONABILITATII EVENIMENTULUI STRESSANT
Tabelul de mai sus prezinta comparativ ordinea si procentualitatea principalelor forme de stress ale juniorilor, de-a lungul etapelor de juniorat, din canotaj, ne mai arata si ca, stress-ul variaza nu numai in functie de, factorii personali, ci si in functie, de grupa de juniorat din care face parte, deoarece ordinea de importanta si procentualitatea stress-ului, difera de la etapa la etapa, la varsta junioratului.
Deci, impresionabilitatea evenimentului stressant, depinde in afara de incarcatura psihica de moment a subiectului si de preocuparea sportiva majora, care il domina, adica de obiectivul etapei.
Se poate spune ca stress-ul major este legat de preocuparea majora a individului.
Astfel, dupa observatiile noastre si asa cum arata si tabelul, stress-ul major: - in faza de nou-venit la cantonamentul de juniori, este legat de sentimentul nesportiv, de dezradacinare de langa parinti.
In etapa de juniori mici (de 14-16 ani), cand abia isi incepe viata de sportiv competitor, stress-ul major este legat de sentimentul sportiv de responsabilitate fata de intrecere si de frica de concurs.
Iar in etapa de juniori mari de 17-18 ani, cand dimpotriva, are de dat piept, cu cea mai mare competitie sportiva din viata lui: campionatele mondiale de juniori, unde are de aparat un titlu mondial), dar fata de acesta fiind bine pregatit, stress-ul lui major, se indreapta spre bacalaureat.
La fel si mai departe in etapele sportive superioare la tineret si la seniorat, stress-ul major nu este de ordin sportiv, ci de ordin social: la tineret, 19-21ani, stress-ul de cantonament inchis (cu restrictia timpului liber), la seniorul tanar, 22-25 ani, stress-ul scolarizarii profesionale, la seniorul profesionist, 26-30 ani, stress-ul familiar (grija sotiei si a copiilor). Abia, la veteranii consecventi mai poate aparea, un stress cu caracter nautic de crutare si longevitate deoarece canotajul, devenit obisnuinta, nu mai poate constitui motiv de stress.
Numai scufundarile si inotul sub apa te pot scapa definitiv de frica de apa
Te poti considera acomodat cu apa numai atunci cand esti in stare sa inlocuiesti frica de apa prin placerea plutirii pe apa, prin placerea relaxarii in apa, prin placerea jocului pe sub apa
Numai placerea poate risipi frica.
Tacerea este stresanta pentru parintii cu copii departe.
Linisteste-ti parintii scriind in fiecare luna acasa! Parintii au nevoie sa fie informati.
Dorul tau de casa este mai mic decat dorul cumplit de copii al parintilor singuri.
Stresul familial al departarii il vei intelege mai tarziu abia atunci cand tu insuti vei avea copii.
Cantonamentul te invata viata dupa program: complet: sportiv si scolar, fara timp pierdut, dar si fara timp liber
Stresul anului de majorat se transforma in sarbatoare daca reusesti sa participi senin la bacalaureat si vii cu o victorie clara de la mondiale.
Stress-ul scolar al bacalaureatului se combate prin invatatura la zi cu rezumate pentru mai tarziu
Stresul sportiv de concurs se combate prin antrenamente tari cu toate probele de control si concursurile de etapa castigate.
