 |
 |
 |
 |
CONSIDERATII BIOCHIMICE SI METODOLOGICE REZULTATE DIN PREGATIREA LOTULUI OLIMPIC DE BOX IN ANUL 2002
Dorel Tocitu, Simona Catanoiu, Diana Oancea
Institutul National de Cercetare pentru Sport
INTRODUCERE
La nivel de performanta, boxul necesita calitati multiple, neuromusculare, cardiovasculare, psihice si metabolice si, desi sunt mai rar studiate, aspectele metabolice se dovedesc a avea un rol esential in realizarea efortului specific.
Boxul este o activitate cu solicitare aerob-anaeroba alternativa, astfel incat, pe o baza aeroba mai mult sau mai putin constanta, sunt inserate repetat faze anaerobe cu intensitate ridicata. Din acest motiv este importanta dezvoltarea unui prag aerob-anaerob inalt, atat pentru cresterea capacitatilor functionale ale sistemului cardiovascular cat si pentru eliminarea mai rapida a metabolitilor care provoaca oboseala. Revenirea intre doua actiuni desfasurate cu intensitate maxima depinde de eficienta si de gradul de dezvoltare ale mecanismelor aerobe.
De asemenea, valorile de acid lactic masurate dupa meciuri (13,8- 20,1 mmol/l) arata ca efortul in box, are o componenta anaeroba apreciabila, zona de toleranta la lactat, necesitand o atentie speciala. Astfel, o singura repriza izolata are urmatoarea distributie energetica:
- 10% reactie anaeroba alactacida;
- 65% reactie anaeroba lactacida;
- 25% reactie aeroba .
Meciul, prin durata sa (4 reprize de doua minute cu pauza de 1' intre ele), impune modificarea acestor procente:
- 5% reactie anaeroba alactacida;
- 30% reactie anaeroba lactacida;
- 65% reactie aeroba.
Acest fapt inseamna ca in box explozia si puterea sunt datorate mecanismelor anaerobe, dar componenta aeroba este absolut esentiala, atat pentru a permite o refacere rapida intre reprize, cat si pentru a putea schimba rapid reactia generatoare de energie. De altfel, datele din literatura de specialitate arata ca boxul de valoare internationala impune un consum maxim de oxigen in jurul valorii de 64,6 ml/min/kg corp, superior valorilor hocheistilor (55,5), poloistilor (57,9) kaiacistilor (58,6), fotbalistilor (59,1), inotatorilor (60,5), alergatorilor de 400 m plat (61,4).
MATERIALE SI METODE
Subiectii cercetarii
Au fost testati noua subiecti de valoare mondiala cu varste cuprinse intre 22 si 26 ani si greutate (48Kg - 75Kg).
Metode utilizate
Pentru evaluarea costului metabolic al efortului, al gradului de refacere al organismului post-efort si al eficientei intrarii in lucru a diferitelor surse energetice reflectate in planul echilibrului acido-bazic, laboratorul de biochimie al INCS dispune de analizor automat de gaze din sange tip ABL-5 al firmei Radoimeter-Copenhaga, ce permite determinarea a zece parametri strans legati intre ei: Hb (hemoglobina), pH, pCO2, pO2, HCO3 (bicarbonat plasmatic actual), ABE (exces de baze), SBE (exces de baze standard), SAT (saturatia in oxigen a hemoglobinei), SBC (bicarbonat standard). Acesti parametri sunt corectati si corelati de un microcomputer inglobat in aparat, in functie de presiunea atmosferica masurata de un barometru electronic. Presiunea atmosferica, Hb, pH, pCO2 si pO2 sunt masurate direct, ceilalti parametrii sunt calculati cu ajutorul programelor calculatorului si toti sunt inregistrati automat pe o banda de hartie.
REZULTATE SI DISCUTII
Subiectii au beneficiat de doua investigatii complexe, la inceputul lunii aprilie in cadrul Centurii de Aur de la Bucuresti si una la sfarsitul lunii iunie in cantonamentul de la Piatra Arsa.
Tabel 1: Variatia parametrilor biochimici in competitia Centura de Aur (aprilie 2002)
|
Analiza datelor arata ca sportivii prezinta costuri metabolice mari ale efortului depus (R>1,20) si un aparat respirator care sustine partial intensitatea efortului (pCO2 < 28 mmHg) si care poate fi mult imbunatatit. Aceasta reactivitate demonstreaza ca exista multe lucruri de discutat in legatura cu componenta de rezistenta a efortului, cel mai important fiind faptul ca pare a exista in pregatire un exces de eforturi mixte si anaerobe care nu au in spate o sustinere aeroba adecvata (fie volumul de lucru aerob este prea mic, fie el este adecvat dar este executat la intensitati superioare).
Se observa foarte clar ca din punct de vedere biochimic componentii lotului olimpic de box sunt inca departe de cerintele de nivel international, care impun un anumit echilibru intre componenta respiratorie si cea metabolica a efortului.
Trei luni mai tarziu reactivitatea subiectilor nu se imbunatatise deloc:
Tabel 2: Variatia parametrilor biochimici intr-un efort maximal (Piatra Arsa, iunie 2002)
|
Tabloul biochimic arata acelasi aparat respirator care nu sustinea intensitatea efortului (valori ale pCO2 cuprinse intre 20 si 26 mmHg pentru alergarea de 4x800 m, valori ce nu sunt caracteristice sportivilor de performanta) cu un cost metabolic urias (R=1,25-1,50 !!!!). In aceste conditii, in analiza efectuata cu antrenorul principal Francisc Vastag, cu o saptamana inaintea Campionatelor Europene, ne-am exprimat indoiala ca sportivii vor putea intra in lupta pentru medaliile de aur, pentru ca ar fi fost pentru prima data, in 17 ani de masuratori in sporturi cu componenta de rezistenta, cand un rezultat mare ar fi fost obtinut cu astfel de reactivitate biochimica. Din pacate, realitatea avea sa ne dea dreptate si sa infirme pronosticurile optimiste ale colectivului tehnic.
Comparand mediile pe lot ale parametrilor biochimici, putem constata cu usurinta regresul metabolic. Astfel, pH sanguin mediu se mentine la acelasi nivel 7.193 0.046(x. s ), pCO2 scade la 24 2.17mmHg , in timp ce costul metabolic se mareste (R=1,32) in conditiile aceleiasi productii de acid lactic (BE este de –17.8 2.36mmol/l corespunzator unei lactatemii de14.52 1.87mmol/l).
CONCLUZII
1. Datele pe care le avem acum la dispozitie arata fara nici o indoiala ca pregatirea aeroba trebuie regandita si realizarea ei trebuie controlata prin masuratori si teste biochimice. De asemenea, analiza amanuntita a planului de pregatire din acest an, care a condus la aceasta reactivitate biochimica deficitara, ne poate oferi informatii pretioase despre posibilele erori strecurate in pregatire (volumul total de alergare, raportul zonelor de efort, repartizarea stimulilor in cadrul ciclului saptamanal, durata de lucru si marimea intensitatii pentru diferite zone de efort etc.).
2. Pregatirea trebuie condusa in asa fel incat sa urmareasca imbunatatirea randamentelor energetice si nu angrenarea din ce in ce mai puternica in efort. Acesta inseamna ca eforturile maximale si supramaximale sunt dramuite cu grija si dupa parerea noastra nu trebuie sa depaseasca un procent de maxim3-4% din volumul total de lucru.
3. Zona de efort de toleranta la lactat trebuie pregatita atat cu stimuli specifici, cat si cu stimuli nespecifici (alergare de viteza si de rezistenta de viteza).
4. Pentru reglarea volumului si intensitatii de efort, controlul biochimic al stimulilor utilizati trebuie realizat cel putin de trei ori pe an, intr-o diagnoza complexa cu testari pe durata unei saptamani de antrenament. In lipsa unor mecanisme biochimice care sa preintampine marile dezechilibre create de efortul intensiv, performanta ramane un deziderat.
BIBLIOGRAFIE
1. Tocitu, D., Echilibru acido bazic la sportivii de inalta performanta. Adaptari biochimice in controlul si dirijarea antrenamentului sportiv. Teza de doctorat , Bucuresti, 2002.
2. Tocitu, D., Catanoiu, S., Modificari acido-bazice in boxul de amatori, Conferinta Stiintifica Internationala dedicata celei de-a 80-a aniversari a A.N.E.F.S, Bucuresti.
Martos, E., Jako, P., Exercise physiology. in Boxing Hungarian-review of sport-medicine (Budapest) 39(4), 1998,197-220
