 |
 |
 |
 |
SUPLIMENTELE NUTRITIONALE - POSIBILE SURSE DE DOPAJ?
Graziela-Elena Vajiala, Mia Lamor
Institutul National de Cercetare pentru Sport
Introducere
Suplimentele nutritionale au devenit indispensabile in asigurarea protectiei si securitatii in aceasta lunga calatorie de cateva decenii, care este viata si care se afla permanent in tirul de artilerie a unor armate de bacterii, virusuri, agenti stresanti sau agresori de tot felul. Alaturi de medicamente, suplimentele nutritionale au intrat in mod incontestabil in decorul vietii moderne si existenta – cel putin in etapa actuala – este de neconceput in afara protezei energogene reprezentata de acestea, in infinita lor varietate de forme si ipostaze [1].
Astfel, cred ca aproape nu exista individ care sa nu fi recurs la anumite produse ca Antioxidantele, Coenzima Q10, Spirulina si nu in ultimul rand la produsele bazate pe ingrediente naturale apicole (polen, Vi-Fort, gama Meltonic etc.) si sirul exemplelor poate continua. Cat de mult s-a extins consumul suplimentelor nutritionale in randul populatiei, poate fi exemplificat prin volumul vanzarilor, care in S.U.A. s-a ridicat in anul 1999 la 14 miliarde dolari fata de 8,3 miliarde dolari in 1994.
Astazi suplimentele nutritionale sunt utilizate pe scara larga si in sport, ele facandu-si aparitia si ca o alternativa pentru sustinerea efortului fizic in conditiile unui control doping din ce in ce mai riguros.
Suplimentele nutritionale si dopajul in sport
Povestea a inceput acum cativa ani, cand intamplator laboratorul de control doping din Paris a decelat mici cantitati de metaboliti ai nandrolonului in urina unor sportivi profesionisti printre care si medaliatul olimpic la judo si a catorva jucatori de fotbal francezi. Numarul cazurilor de nandrolon a crescut in mod constant in ultimii ani, culminand cu anul 2000, numit pe buna dreptate „anul nandrolonului", si atleti celebri printre care Linfort Christie si Marlene Ottey au fost confruntati cu teste pozitive pe nandrolon.
De asemenea, reamintim cazurile mai recente ale unor fotbalisti in Italia, testati pozitiv pe nandrolon, a vicecampioanei europene la aruncarea sulitei, Carolin Soboll, germanca in varsta de 19 ani, testata pozitiv cu nandrolon. Carolin Soboll nu a fost suspendata de Federatia de Atletism din Germania (2000) deoarece profesorul Wilhelm Schanzer, seful laboratorului doping din Koln, a dovedit ca substanta incriminata se gasea in capsulele de creatina pe care le-a consumat atleta. In urma analizei capsulelor de creatina s-a semnalat prezenta a opt precursori hormonali, care puteau conduce la un rezultat pozitiv pe nandrolon [2]. Apoi s-a analizat si creatina dintr-un flacon sigilat cu acelasi numar de lot ca al flaconului pus la dispozitia laboratorului de atleta si s-a constatat si de aceasta data contaminarea produsului cu precursori hormonali. In acest caz, Federatia de Atletism Germana a considerat ca nu poate fi vorba de o tentativa de frauda din partea sportivei [3].
Trebuie sa atragem insa atentia ca forurile internationale (federatii, CIO, WADA), in conformitate cu definitia doping, considera ca prezenta unei substante interzise de pe lista doping, in proba unui sportiv, va conduce la un test pozitiv si acesta va suporta sanctiunile in vigoare.
Specialistilor in control doping le-a revenit dificila sarcina de a evalua riscul utilizarii unor suplimente nutritionale si de a furniza astfel informatii sportivilor, pentru a preveni consumul unor produse ce contin substante interzise de CIO/WADA.
Un rezumat al evaluarii riscului utilizarii suplimentelor nutritionale este prezentat in tabelul 1.
Tabelul nr. 1 – Evaluarea riscului pentru consumul suplimentelor nutritionale
|
Fara a avea pretentia ca lista este completa si cu precizarea ca ea va fi permanent revizuita si schimbata cu noi informatii, mentionam ca a fost intocmita pe baza datelor furnizate de Hanne S. Lund din Norvegia si pe baza analizei unor suplimente nutritionale efectuate de laboratorul nostru de control doping [4,5,6].
In anul 2000, Comitetul International Olimpic aloca suma de 75.000 de dolari pentru analiza in cadrul laboratorului doping din Köln a unui numar de 634 de suplimente nutritionale, provenind din 13 tari si de la 215 companii producatoare.
Din totalul de 634 suplimente nutritionale, 289 (45,6%) proveneau de la companii care nu produc prohormoni, iar 345 (54,5%) de la companii care produc si prohormoni.
Rezultatele analizei celor 634 de suplimente nutritionale:
- 289 (45,6%) de la companii care nu produc precursori hormonali;
- 345 (54,5%) de la companii care produc hormoni si precursori ai lor;
din acestea:
- 94 (14,8%) pozitive;
- 475 (54,8%) negative;
- 66 (10,4%) rezultat nerelevant din cauza matricei.
De remarcat faptul ca 33 de produse gasite pozitive nu aveau inscriptionate pe eticheta substante interzise.
Din cele 94 de suplimente nutritionale pozitive, 23 contineau precursori ai nandrolonului si testosteronului, 64 numai precursori ai testosteronului si 7 dintre ele numai precursori ai nandrolonului.
Analizand datele prezentate in tabelul 2, se constata ca cele mai multe suplimente nutritionale provin din SUA (240) si din Germania (129). De asemenea, si cele mai multe produse pozitive provin tot din SUA (45).
Tabelul nr. 2 – Statistica rezultatelor analizei suplimentelor nutritionale pentru identificarea contaminarii cu substante dopante (dupa Geyer 2002)
|
Precursorii hormonali cei mai frecvent intalniti in suplimentele nutritionale contaminate au fost: DHEA, androstendiona, 4-nor-androsten-diona si 4-nor-androsten-diol [7]. Riscul cel mai ridicat este prezentat de suplimentele nutritionale procurate de pe Internet, apoi din magazinele cu produse destinate mentinerii sanatatii („health food"), urmate de farmacii si producatorii directi.
In loc de concluzii:
Recomandam ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi sa fie facuta numai daca sunt insotite de un certificat de calitate si dupa consultarea medicului si a specialistilor in control doping, deoarece riscul contaminarii lor cu substante interzise depinde de calitatea fabricarii sau procesarii lor.
Subliniem faptul ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi reprezinta un risc major pe care si-l asuma cei in cauza, cu atat mai mult cu cat pana in momentul de fata nu sunt probe stiintifice care sa dovedeasca efectele benefice ale utilizarii lor asupra performantelor sportive.
In urma studiului efectuat de Comitetul International Olimpic, este posibil ca aceste produse sa fie tratate in viitor ca "medicamente" si probabil vor fi incluse pe lista doping.
Bibliografie
Percek, A., Mundus medicamenti, Bucuresti, Ed. Medicala, 1981, pp. 13.
Geyer, H., Marek-Engelke, U., Schanzer, W., The analysis of nutritional supplements for anabolic androgenic steroids, Recent Advances in Doping Analysis (8), Ed. Sport und Buch Straus, Koln, 2000, p. 23-32.
Delbeke, F.T., Nutritional Supplements and Doping – Sprint Seminar, Istanbul, October 2001.
Van Eenoo, P., Delbeke, F.T., Desment, N., De Baker, P., Excretion studies with Tribulus Terrestris, Recent Advances in Doping Analysis (8), Ed. Sport und Buch Straus, Koln, 2000, p. 13-22.
Lund, S.H., Aarskog, K., Helle, Ch., Hemmersbach, P., Nutritional supplements a risk assessment , comunicare personala in curs de publicare.
Vajiala, G., Lamor, M., Subasu, R., The tracing out the contamination with doping agents of the nutritional supplements, Comunicata la Workshop „Doping Analysis", Koln, 2002.
Geyer, H., Marek-Engelke, U., Wagner, A., Schanzer, W., The Analysis of „Non-Hormonal" Nutritional Supplements for Prohormones, Recent Advances in Doping Analysis (9), Ed. Sport und Buch Straus, Koln, 2001, p. 63-71.
