VALORILE EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI IN ROMANIA CONTEMPORANA

Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Intotdeauna, in jurul unor probleme teoretice si metodologice fundamentale ale filozofiei sau ale altor stiinte sociale, se pune in discutie, direct sau tangential, si problematica ideologiei. Problematica educatiei fizice si sportului nu are cum sa nu se confrunte si ea cu aceasta regula – activitatea de educatie fizica si sport fiind considerata un fenomen social notabil.

In cunoasterea umana, elaborarea unui nou concept si, legata de aceasta, deschiderea – folosind expresia lui Althusser - unui nou camp epistemic "au intotdeauna o istorie sau preistorie". Existenta fenomenului social (ca atare) premerge intotdeauna elaborarii conceptului. Forme ideologice ale constiintei umane exista deja din timpul separarii muncii intelectuale de munca fizica, aceste forme avand si ele o preistorie – sub acest aspect gandirea mitica si religioasa pot fi considerate prime manifestari ale ideologiei . 

Studiile cu privire la geneza olimpismului releva faptul ca jocurile de intrecere erau practicate cu mult inaintea manifestarilor agonistice cunoscute la greci. "Toate cele care au starnit admiratia elenilor au fost imprumutate din tara Egiptului" - initierea tineretului in practica exercitiului fizic se facea de timpuriu in scoala, unde gimnastica, luptele, muzica si dansul insoteau celelalte componente ale instructiei si educatiei. Practica exercitiului fizic o identificam si in cultura indiana care, la randul ei, a influentat si ea cultura elena.

Era recunoscuta importanta educatiei fizice in formarea personalitatii umane. Conceptia potrivit careia "Trebuie, in mod necesar sa ne ocupam de corp, inainte de a ne gandi la suflet" a marcat, cu mici exceptii, cultura Greciei antice. Jocurile panelenice erau, deopotriva, intrecere loiala si ceremonie cu semnificatii funerare. Aceste jocuri au raspandit in toate directiile valori morale - slujeau societatea in ansamblul ei. Kalokagathia reprezenta expresia ideii olimpice – Ekecheira (pacea sacra) era baza ei.  

Intr-o forma sau alta, practica exercitiului fizic era ceruta de nevoile vietii. Jocul cu toate caracteristicile sale – actiune dezinteresata, inchisa in spatiu si timp, bazata pe o ordine proprie si pe asumarea libera a unor reguli, abolind realitatea vietii obisnuite si evadand in alta, a reprezentarii si aparentei, unde spiritul se manifesta ca agon spectacular sau ca spectacol competitional – este de gasit la nivelul marilor intrupari ale spiritului obiectiv, in riturile justitiare, razboinice, oraculare, in stiinta, in poezie, filosofie si in arte in general. Experientele spirituale de felul jocurilor si intrecerilor "sportive" l-a putut conduce pe om - "homo ludens" – de la natura la cultura.

Declinul economic al lumii grecesti a influentat negativ cultul pentru activitatile corporale, cult care a atins apogeul in epoca lui Pericle (sec. V i. Ch.). Declinul societatii grecesti a incurajat "profesionismul". Goana dupa recompensele materiale, obtinerea unor pozitii privilegiate, inlocuieste motivatia care a consacrat initial agonismul "sportiv".

Civilizatia greaca supravietuieste cuceririi romane. Sistemul de "educatie fizica" elen este preluat aproape in intregime de romani. Campul lui Marte era locul principal unde se efectuau exercitii cu arme, marsuri, intreceri. Gimnastica greceasca, atunci cand este practicata de romani, "constituie numai o imitatie a formelor ei exterioare, fara insusirea continutului". Cu timpul, jocurile vor degenera – luptele de gladiatori si jocurile plebeilor dovedesc caderea morala, declinul civilizatiei romane. Jocurile, mai ales in epoca imperiului, "au devenit adevarate afaceri de stat, organizate pe seama visteriei publice si servind imparatului ca mijloc de castigare a simpatiei poporului, spre a-l stapani". Plebea avea nevoie si primea jocuri de circ si paine - de multe ori mai mult circ decat paine. Cetatenii Romei nu mai doreau, spunea Juvenal, decat doua lucruri: panem et circenses. Desi la greci atletismul devenise cu timpul o profesie, la romani acesta a degenerat in spectacole brutale – "placerea abjecta a jocurilor gladiatorilor a fost cancerul care a ros Roma si, in genere, epoca din urma a antichitatilor" – exagerarea spectaculoasa a jocurilor romane era o actiune constienta a clasei conducatoare "pentru a le canaliza preocuparile si nemultumirile intr-o directie nepericuloasa pentru ea si a le abate de la revendicari si actiuni ce ar fi periclitat asezamantul politico-social al sclavagismului". Au existat incercari pentru renasterea agonisticii, dar, in ciuda unor initiative ale personalitatilor vremii, s-a esuat. Ramane celebru Juvenal cu al sau hexametru din Satira I: "Optandum est ut sit mens sana in corpore sano" adresat celor care aveau interes doar pentru "spirit".

Inlocuirea modului de productie sclavagist cu cel feudal a avut drept consecinta schimbarea intregii oranduiri sociale a lumii – s-au schimbat natura relatiilor social-economice, structura de clasa a societatii, conceptiile politice, juridice, institutiile. Triburile care au infrant puterea imperiului roman se aflau si ele intr-o perioada de descompunere a oranduirii social-economice existente – pamantul, proprietate obsteasca (caracteristica oranduirii primitive), incepe sa treaca in folosinta ereditara a diferitelor familii, se pun bazele proprietatii private. In sanul societatii sclavagiste romane, a aparut institutia colonatului. Pe fondul acutizarii inegalitatilor de avere, se raspandeste crestinismul. Daca cultul Marii Mame Cybele a fost patronat de aristocratia romana, "succesul altor religii orientale, introduse in urma, a fost asigurat de proletariatul urban si de un numar mare de straini stabiliti la Roma".

Refuzul de a sarbatori cultul imperial a fost principala cauza a persecutiilor impotriva crestinilor. Inca inaintea marilor persecutii - finele sec. II – mai multi teologi si polemisti crestini lauda filosofia greaca, dar amintesc ca ea se inspira din revelatia biblica…). Crestinismul, in pofida tuturor persecutiilor (ultima, aceea a lui Diocletian, petrecuta intre anii 303-305, a fost cea mai indelungata si cea mai sangeroasa), a reusit sa se infiltreze peste tot in imperiu si in toate straturile sociale (pana insasi in familia imparatului). Desfiintarea Jocurilor Olimpice si, la cativa ani dupa aceea, incendierea Olimpiei "au fost episoade simbolice in lupta pentru triumful noii religii impotriva asa-zisului paganism". Promotorii crestinismului au cunoscut numai epoca de declin a agonismului – valorile "educatiei fizice si sportului" nu concordau cu preceptele morale ale noii religii.

Cu toate acestea, ulterior, biserica cu aparatul ei de dogme si cu organizatia ei va servi interesele economice si politice ale claselor dominante Biserica devenita forta economica si politica preconizeaza o educatie profund religioasa de mortificare a trupului. Scolastica, creatie a bisericii catolice, intemeiata pe dogmelor bisericii era o umila servitoare a teologiei. Sistemul de educatie excludea orice preocupare privitoare la fiinta fizica a omului. Totusi, practica exercitiului fizic nu a putut fi inabusita – domnea necesitatea si placerea pentru viata in miscare in spatiu, aer, lumina si miscare – domnea necesitatea pregatirii militare, pavaza a puterii politice feudale.

Fenomenele de cultura Renastere si Iluminism readuc imaginea anticei civilizatii si culturi elene. Spiritul renasterii si iluminismul dovedeste ca valorile culturii antichitatii n-a fost uitata in tot cursul evului mediu. Cultura antichitatii "constituia nu numai un izvor bogat de cunostinte si un prilej de delectare a spiritului" – "indeosebi autorii secolului al XX–lea se recunosteau debitori ai gandirii greco-romane" – "oamenii evului mediu stiau ca sunt mostenitorii unui trecut pe care nu-l refuza, dimpotriva, vor sa-l adopte – ei nutresc pentru antichitate acelasi respect ca oamenii renasterii".

Revolutiile burgheze din Anglia (1688) si Franta (1789) pun capat oranduirii feudale. Continutul si practica exercitiilor fizice (cu perioade de declin in Franta si de dezvoltare in Anglia) incep sa se conformeze ideologiei epocii. Marii creatori de sisteme pedagogice reusesc sa treaca educatia fizica din domeniul medicinii in domeniul scolii. Educatia fizica, conceputa ca mijloc de intarire a sanatatii, dezvoltarea organismului si, prin aceasta, a facultatilor intelectuale, morale si estetice, devine factorul de baza ale educatiei integrale. Sistemele de educatie fizica aparute in statele europene in secolul XIX-lea sunt o consecinta a imperativelor ideologiei societatilor. De pilda, termenul de educatie fizica si sportiva isi are originea in "gimnastica" cu caracter militar si nationalist al lui Friederich Ludwig Jahn (1778-1852) si a continuatorilor sai. Sistemul de educatie fizica al lui Jahn s-a nascut sub impulsul unor imprejurari politice, determinate de nevoia de a crea mijloacele de pregatire pentru lupta de eliberare a Germaniei de sub Franta napoloneana si pentru unitatea ei, sub conducerea Prusiei. Autorul "sportismului", pedagogul englez Thomas Arnold (1795-1842), a adaptat educatia burgheza din Anglia noilor imprejurari de viata "si a concretizat-o in tipul Christian gentleman (gentilom crestin)" – era nevoie de impletirea idealul armonic al vechii Elade cu convingerile crestine. 

Dezvoltarea fenomenului sportiv (admitand si teoria difuziunii) a fost favorizata de nasterea statului modern national roman, urmarea unirii Principatelor Romane. Cucerirea independentei de stat recunoscuta de reprezentantii puterilor Europei, in anul 1878, a dat un imbold dezvoltarii societatii romanesti – pe aceasta linie s-a dezvoltat si fenomenul sportiv. Adoptata de pedagogi, gimnastica lui Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852) a patruns in invatamant constituindu-se un factor educativ necesar formarii si dezvoltarii tineretului. Sistemul lui Jahn a patruns si in Romania – s-au infiintat societati de gimnastica dupa modelul sistemului de educatie fizica german. Sistemul importat nu a dainuit decat cateva decenii – acesta pierde teren in favoarea "sportismului" englez. In aceasta perioada, se impune si sistemul de educatie fizica suedez. Valorile educatiei fizice si sportului din Romania au fost valorizate potrivit criteriilor de valorizare ale fiecarei epoci istorice.

Poate ca pe cei care ii preocupa analiza valorilor educatiei fizice si sportului, din Romania zilelor noastre, ar fi tentati sa se retraga din domeniu pentru a se dedica unor meditatii existentiale abstracte. Este un sentiment asemanator, resimtit de discipolii filozofului francez Antoin Destutt de Tracy (1754-1836), autorul lucrarii in cinci volume Elements d'ideologie – drept expresie a deziluziei provocate de transformarea republicii democrate in tiranie imperiala. Necesitatea abordarii din punct de vedere ideologic a valorilor educatiei fizice si sportului se impune drept urmare a mesajului impus de acceptiunea notiunii de ideologie "o teorie folosita (functionalizata) in scopuri politice" – acceptiune favorizata nu numai de reperele bibliografice ale domeniului - framantarile care se pretind a fi intelectuale trebuie supuse dezbaterilor in mediul academic – dialogul oral poate fi de multe ori benefic pe taramul cunoasterii. Se renunta greu la utopia comunismului – educatia fizica si sportul trebuie sa reflecte valorile societatii care o genereaza. Nu vrem si nu credem ca vom trai intr-o societate haotica. Despotismul banilor, spre deosebire de totalitarism, nu suspenda democratia, dar ii micsoreaza eficienta ei politica si culturala, defavorizand talentele nelucrative. Trebuie reinviat idealul armonic al vechii Elade. Trebuie promovate valorile pozitive ale manifestarilor agonice, valorile culturale. Prin cultura, omul incearca sa adauge naturii ceea ce-i lipseste: sens si valoare; convertind fenomenele distrugatoare in fenomene prielnice. Cel ce strica jocul, strica insasi cultura.