PRINCIPALII FACTORI PERTURBATORI AI RANDAMENTULUI COMPETITIONAL IN PROBELE ATLETICE SI MODALITĂTI DE LIMITARE A EFECTELOR ACESTORA

Conf. dr. Mircea ALEXEI

In limbajul vechilor greci, lupta sau intrecerea prin lupta se numea agon; peste milenii, agonistica s-a impus drept caracteristica esentiala a sportului. Fara componenta emulativa (stradania de a depasi pe cineva si pe tine insuti), sportul si-ar pierde forta de propulsie, ar lenevi si s-ar stinge, lipsind fiinta umana de un mecanism de perfectionare, care-i asigura, alaturi de alte atuuri, suprematia totala pe planeta.

Competitia reprezinta tinta finala si piatra de incercare pentru fiecare sportiv, deoarece il pune intr-o situatie speciala de intrecere, de lupta pentru victorie sau pentru obtinerea performantelor propuse in ramura sau probele in care este specializat.

Scopul pregatirii pentru competitiile atletice consta in formarea unui sistem de deprinderi, calitati, atitudini, conduite etc, prin intermediul carora sa se contribuie la maximalizarea capacitatii de performanta, pe perioada acestora. Toate aceste actiuni si relatii, de cele mai multe ori cu caracter interdisciplinar, se manifesta practic in iuresul unor mari dispute, cu suprasolicitari fizice si nervoase, adesea imprevizibile si greu controlabile.

Marea variabilitate a individualitatilor sportive si a situatiilor competitionale, contureaza fragil un « model comportamental standardizat » de participare a atletilor in competitii. In mod particular, putem vorbi totusi de strategii de informare si cunoastere a factorilor destabilizatori ai randamentului competitional si, desigur, de unele modalitati de limitare a efectelor acestora, prin rezolvari creative si eficiente ale situatiilor problematice.

Pe baza atat a unor experiente de mai multi ani ca antrenor la cluburi sportive scolare, la Clubul Sportiv Universitatea si la lotul national de atletism, cat si a unor discutii recente cu antrenori de prestigiu si sportivi consacrati, prezentam in continuare o identificare, facuta de noi, a principalilor factori perturbatori ai randamentului competitional in probele atletice, precum si unele modalitati de limitare a efectelor acestora. Desigur, nu avem pretentia unei abordari exhaustive a problematicii complexe a randamentului competitional, ci doar sa aducem 10 argumente, sub forma unui "decalog", in sprijinul intelegerii sintagmei potrivit căreia "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". In continuare, vă prezentăm aceste argumente:

1. Stari de boli acute, contractate inainte sau in perioada competitiei sportive. Trebuie sa pornim de la premisa axiomatica prin care starea de sanatate constituie pilonul de baza al randamentului uman, in care se incadreaza, desigur, si cel sportiv. Alterarea acestei stari duce la dezechilibre cu consecinte nefavorabile pentru capacitatea de efort si performanta. Nominalizam, in continuare, principalele afectiuni acute, posibil să fie contractate inainte (intelegandu-se prin aceasta, trei, maximum zece zile), pe timpul deplasarii la competitie sau pe durata acesteia:

- accidentari sub forma unor entorse, contuzii, intinderi etc;

 - stari gripale, rinofaringite, angine acute etc.

 - enterocolite, toxiinfectii alimentare, gastrite, ulcere etc;

 - abcese dentare;

 - migrene de diverse etiologii;

 - insolatii, deshidratari, dezechilibre electrolitice si chiar lipotimii determinate de caldura excesiva pe parcursul competitiei.

Modalitatile de combatere a riscului dobandirii acestor afectiuni sunt multiple si specifice fiecareia. Ele converg, in general, spre terapii preventive si medicamentatii de urgenta, ce vor fi administrate de medicul echipei sau de cel al competitiei sportive. Pentru a preveni intinderile musculare, care ni se par cele mai grave, deoarece ii scot pe sportivi pe o perioada mai lunga de timp din activitatea competitionala, recomandam efectuarea de incalziri adecvate probei, combinate cu aplicarea de unguente vasodilatatoare, precum si executarea unor exercitii specifice de stretching.

2. Stari de oboseala. Oboseala este un factor limitativ al capacitatii de performanta, ce se datoreaza lipsei refacerii si neacomodarii organismului la efortul de pregatire si la cel competitional. Ea poate fi determinata de:

 - cicluri de pregatire in saptamanile precompetitionale prea incarcate, cu pondere pe volumul de pregatire, si nu pe intensitatea acestuia;

 - stari de supraantrenament;

 - transport la competitii cu mijloace ce lungesc durata deplasarii si in conditii improprii (ex. stat ore in sir in sezand fara posibilitati de miscare si relaxare);

 - conditii de cazare neadecvate unei odihne normale;

 - insomnii;

 - distante mari pana la locul competitiei, al mesei si cazarii;

 - incercari prea multe pentru probele de inaltime si prajina;

 - dozarea gresita a efortului in serii, semifinale si finale;

 - stari premenstruale sau menstruale dureroase sau cu hemoragii prelungite.

3. Stari exagerate de frica, anxietate si stres. Consideram ca acesti factori, de natura psihica, in forme exagerate de manifestare, induc, de cele mai multe ori, un impact nefavorabil asupra potentialului competitional al sportivilor. Avand in vedere importanta lor, de multe ori decisiva, in influentarea capacitatii de performanta a atletilor, vom insista, in continuare, ceva mai mult asupra formelor lor de manifestare si modalitatilor de reducere a efectelor nefavorabile pe care le induc.

3.1 Frica. Formele de manifestare a fricii sunt multiple, dar, printre ele, groaza de esec, frica de cronometru sau de antrenor, teama de intinderi sau alte accidentari, teama de a pierde sefia, frica de sponsor sau relatarile mass-media, sunt cele mai frecvente la sportivi. Daca frica este foarte mare, aceasta declanseaza o puternica inhibitie corticala, insotită, de regula, de pierderea totala a autocontrolului.

 Dar curajul si frica se inrudesc, iar lupta impotriva fricii competitionale ar trebui sa porneasca de la celebrele cuvinte ale lui Pericle adresate atenienilor : " curajul consta in a nu permite ca propria actiune sa fie dictata de frica". Astfel, accesul la propria frica constituie radacina curajului, demers ce va putea descatusa spontaneitatea si originalitatea, inhibate de catre aceasta.

 Ca reflexii personale, mai consideram ca teama, aproape ancestrala, izvorata parca din balada Mioritei, de a accepta prea usor, in multe competitii, postura de invinsi, este "boala psihica" a unor concurenti romani. Din aceasta perspectiva, pregatirea psihica pentru concurs ar trebui sa smulga din radacini aceasta mentalitate "a pasului inapoi ", deschizand drumul spre orientari pozitiviste bazate pe sintagme mobilizatoare de energii, de genul: "eu sunt un luptator" sau "eu pot sa fiu cel mai bun" etc. Depunerea armelor, inaintea ultimului efort al unei probe, este extrem de pagubitoare, deoarece alimenteaza, pe termen lung, neincrederea, demobilizarea, frica etc, dand apa la moara "eternului invins" !

 Lupta impotriva fricii se poate realiza prin multiple resorturi de insuflare a curajului, care constau din: relaxare sofrologica (de sofroacceptare), dezvoltarea increderii in sine pana la supraevaluare, motivatii optime, incalziri adecvate, concentrarea mentala asupra starturilor din alte serii si chiar efectuarea acestora pe spatii reduse, in sens opus (daca organizatorii permit) etc.

3.2. Anxietatea. Acest factor perturbator al potentialului psihic de concurs este definit de cei mai multi autori ca "teama fara obiect", spre deosebire de starea de frica care este orientata spre ceva precis definit. Observatiile empirice ale antrenorilor si psihologilor angrenati in activitatea sportiva scot in evidenta existenta unui nivel mai ridicat al anxietatii inainte de competitii, diminuandu-se treptat o data cu demararea acesteia. Cu cat atletii vor fi mai bine pregatiti, cu atat nivelul de scadere al anxietatii va fi mai mare, apropiindu-se de valoarea de baza. Scaderea anxietatii este determinata atat de varsta concurentilor, cat si de experienta de participare in competitii.

Studiul anxietatii sportive a fost realizat de R. Martens (1982), care a elaborat si "Testul anxietatii competitionale in sport" (celebrul SCAT- Sport Competition Anxiety Test), cu scale valorice de interpretare. Tot el considera ca anxietatea este legata de conceptul de "activare". Aceasta se refera la nivelul de intensitate al comportarii, pe o scara ducand de la somn la excitare intensa.

 Cu toate acestea, datele experimentale demonstreaza ca un nivel moderat de anxietate (aflat in afara capetelor scarii de anxietate), de cele mai multe ori, ii ajuta pe atleti sa obtina rezultate foarte bune.

3.3. Stresul. Literatura de specialitate bogata (M. Epuran 2001, E. Hahn 1996 s.a.) si experienta noastra in pregatirea sportivilor sprinteri si decatlonisti identifica, sintetic, urmatoarea lista a factorilor stresanti ai antrenamentului si competitiilor sportive:

 - organizare inadecvata a competitiilor sportive, intarzieri de program, comportament agresiv al arbitrilor si altercatii cu acestia ;

 - cantonamente prelungite efectuate in acelasi loc, ceea ce amplifica monotonia;

 - conditii psiho-sociale manifestate prin relatii proaste antrenor-sportiv, sportiv-conducere, antrenor-familie, prieten/a, sot/sotie etc;

 - lipsa unei motivatii rezonabile, in special de ordin material, pentru obtinerea unor rezultate de mare valoare care sa "rentabilizeze" efortul extrem de intens, specific probelor atletice ;

 - "luxarea" din anumite competitii, pentru care s-a indeplinit baremul de participare;

 - echipament invechit, depasit, jenant, in comparatie cu al celorlalti competitori;

 - fosta apartenenta la tarile blocului de est;

 - factori sociali: invatatura, profesia, familia etc;

 - lipsa unor pauze de refacere, dupa sezoane competitionale incarcate cu multe concursuri grele si stresante.

 Identificarea manifestarii starilor de stres ale atletilor se poate realiza prin anumiti indicatori specifici declansarii acestora, de natura:

 - fiziologica (cresterea frecventei cardiace, modificari ale T.A., accelerarea respiratiei, deranjamente stomacale etc.) ;

- comportamental motrica (tremuraturi, dezorganizarea coordonarii motrice fine, scaderea amplitudinii fuleului de alergare, cresterea numarului de greseli etc) ; 

- psihica (reactii comportamentale necontrolate si neadecvate momentului actiunii, cresterea gradului de susceptibilitate, ingustarea constiintei, ganduri negre etc).

Strategia de aparare fata de « pagubele » pricinuite de stres capacitatii de performanta, consta din:

 - actiunea directa asupra evenimentului stresant (se recomanda chiar actiuni agresive la adresa agentului stresant);

 - comportamente de evitare a evenimentului stresant;

 - rationalizarea situatiei si gasirea unei explicatii cauzale;

 - minimalizarea constienta a efectelor si instalarea situatiei de calm;

 - distragerea de la efectele unui stres inevitabil, prin comutarea pe un eveniment fericit , real sau imaginar ;

 - evitarea unor motivatii sub forma de recompense exagerate.

4. Alimentatie nerationala si neadecvata cerintelor efortului competitional. Pe durata competitiilor sportive, stomacul si tranzitul intestinal al sportivului nu trebuie sa fie incarcat cu substante nutritive greu digerabile (mancaruri prajite bogate in grasimi) si in exces, ce parasesc stomacul greu, dupa 5-6 ore de digestie. In consecinta, alimentatia atletului trebuie sa fie mai mult calitativa, bogata in calorii, si cantitativ, cat mai mica, trebuindadaptata cerintelor specifice efortului din fiecare proba. De asemenea, recomandam ca meniul sa fie cat mai apropiat de cel cu care este obisnuit atletul, evitandu-se experiente si inovatii cu mancaruri mai putin obisnuite si prea condimentate, la gust si pret. Cea mai mare atentie, mai ales in sezoanele foarte calde, trebuie acordata controlului alimentelor, pentru ca acestea să nu fie alterate, fapt ce ar duce la toxiinfectii alimentare, cu consecinte nefaste asupra performantei sportive si chiar a sanatatii concurentilor. Mai mentionam faptul ca alimentele alese in meniul competitional mai trebuie sa contina, obligatoriu, pe langa substantele nutritive de baza, hidrati de carbon, proteine, grasimi si substante nutritive, accesorii, vitamine, saruri minerale si apa. Avand in vedere importanta si subtilitatea alimentatiei pe timpul competitiei, acreditam si noi ideea ca aceasta sa fie indrumata sau chiar controlata de medicul de club sau lot.

5. Medicatie de efort si refacere gresit administrata. In aceasta privinta, de mare importanta pentru valoarea performantelor atletice, recomandam categoric ca dirijarea medicatiei sportive, de efort si refacere, sa fie facuta, in exclusivitate, de medic, in stricta colaborare cu antrenorul care programeaza parametrii efortului, si cu sportivul, care simte acest efort pe propria lui piele. Orice amestec al antrenorului in administrarea de medicamente sau chiar vitamine si substante minerale il consideram o abatere grava de la deontologia profesionala si chiar un atentat la sanatatea atletului. In aceeasi masura, pretentiile la medalii numai prin solicitari mari si foarte mari, fara o medicatie de efort si refacere corespunzatoare, se pot dovedi a fi la fel de grave.

6. Strategii neinspirate de abordare a competitiei sau a probei sau probelor atletice la care se participa. Goana dupa mai multe titluri si recompense in aceeasi competitie seamană, uneori, cu celebra zicala cu „fuga dupa doi iepuri", mai ales daca atletul nu este destul de bine pregatit pentru aceste eforturi cumulate. Dozarea efortului in functie de posibilitati, exprimata intr-un tempo de alergare optim, adesea agresiv, in cursele de fond si mare fond, constituie premisa valorificarii la maxim a capacitatii de performanta. Este foarte important ca, la saritura in inaltime si cu prajina, competitorii sa realizeze un numar cat mai mic de incercari pana se apropie de valoarea performantelor lor personale, evitandu-se astfel instalarea starii de oboseala la sarituri apropiate de posibilitatile lor maxime sau la cele de record.

7. Supramotivatia competitionala. Competitia sportiva reclama, considera M. Epuran, « un nivel optim de motivare, cunoscand faptul ca atat hipomotivatia, cat si hipermotivatia nu sunt favorabile performantei ». In acest context, multi antrenori si sportivi recunosc ca supramotivatia unor competitii sportive, masurate adesea in lingouri de aur, le-au « dat peste cap «  intreaga strategie de participare in proba. Astfel, au simtit pe propria lor piele ca de la sublim la ridicol nu-s decat … cateva sutimi sau zecimi de secunda in plus sau doar cativa centimetri in minus. Dar care este acel nivel optim este inca o intrebare la care raspunsul este greu de formulat, avandu-se in vedere factorii numerosi care actioneaza asupra personalitatii complexe a sportivului.

8. Conditii meteorologice neprielnice obtinerii performantelor cifrice propuse. Competitiile sportive ce se desfasoara in conditii meteorologice nefavorabile trebuie pregatite de catre atleti prin antrenamente speciale, ce se vor desfasura in conditii similare. Astfel, un saritor in lungime, triplu salt sau prajina trebuie sa fie invatat si sa stie ce are de facut daca vantul bate cu anumita viteza din fata sau din spate, cu sau fara interventia "de dirijare" a antrenorului. De asemenea un aruncator de sulita sau disc trebuie, de asemenea, sa stie si sa simta care este directia vantului, pentru a lansa obiectul cu un unghi optim in functie de aceste situatii. O temperatura mai scazuta in timpul competitiei reclama o incalzire prelungita si echipament de mentinere a acesteia pana in momentul inceperii probei si chiar pe parcursul acesteia. Prajinile vor fi schimbate, de asemenea, in functie de starea vremii, directia vantului si forma de moment a prajinistului. Aceste reglaje sunt numeroase, unele chiar imprevizibile, necesitand, adesea, creativitate si chiar curaj in rezolvarea lor.

9. Materiale si echipamente deficitare sau neperformante. Aceste conditii se regasesc in special la nivelul grupelor de copii si juniori si sunt datorate unor bugete foarte mici, motiv pentru care procurarea de materiale si echipamente sportive revin, adesea, "in obligatia" parintilor. Ne mai referim la proba săriturii cu prajina, care este de multi ani deficitara la noi in tara, datorita pretului de cost ridicat al prăjinilor si al instalatiilor de sarit.

10. "Viata" nesportiva in perioada precompetitionala sau pe parcursul acesteia. Aceste "extravagante" nu-i caracterizeaza in mod special pe atleti, care sunt, in general, mai "cuminti" decat reprezentantii altor sporturi …. Acest tip de comportament, indiferent de cine il practica, il atribuim intrusilor in sport, care trebuie drastic marginalizati, pentru a nu stirbi imaginea adevaratilor sportivi, care se situeaza in afara acestor vicii, constienti fiind ca le-ar afecta grav imaginea si randamentul competitional.

Bibliografie selectiva

• Alexei, M. Abordarea interdisciplinara a dezvoltarii capacitatii de performanta la atletii specializati in probele de sprint si garduri. Teza de doctorat, ANEFS, Bucuresti, 2001 
• Balaceanu, C., Nicolau, Ed., Personalitatea umana - o interpretare cibernetica, Ed. Junimea Iasi, 1972 
• Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996 
• Dragan, I. Medicina sportiva, Edit. Stadion, Bucuresti, 1992
• Epuran, M. Psihologia sportului de performanta, Edit. FEST, Bucuresti, 2001 
• Manno, R. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, in SDP nr 371-374, CCPPS, Bucuresti, 1966
• MTS – CCPPS Teoria Competitiei, culegere de articole, SDP, 362,363,364,1995 
• Idem Antrenament si competitie, culegere de articole, SDP,350, 351,352
• Weineck,I. Biologia Sportului in SDP nr.367-368-369, CCPPs, Bucuresti, 1995 

Cuvinte cheie: competitie, factori perturbanti, randament competitional

Abstract:

The paper presents ten performance diminishing factors for athletes and the ways to limit their negative effects.