CONTRIBUTII ASUPRA DEFINIRII CONCEPTULUI DE PERFORMANTA IN LUPTE SI IMPORTANTA ACESTUIA PENTRU PREGATIREA LUPTATORILOR DE MARE PERFORMANTA

Mihai CHIRILA

Academia de Politie „A. I. Cuza"

Analiza acestei ramuri sportive este o premisa pentru depistarea caracteristicilor determinante ale performantei din lupte.

Atat cunoasterea performantei cat si realizarea acesteia pot fi facute pe mai multe cai. Nu exista "retete"unice sau infailibile de realizare a unor rezultate de exceptie, dar antrenand in spiritul respectarii cerintelor de specificitate ele efortului competitional si respectand biologia umana, este mult mai probabil ca performanta maxima sa fie realizata. De aceea, in sportul de performanta - ca si in alte domenii de activitate, nu se poate prognoza cu certitudine obtinerea performantei, chiar daca premisele de manifestare ale acesteia sunt obiective, deoarece exista o tendinta de egalizare a valorilor, ceea ce face ca uneori hazardul sa fie o variabila cu valoare "imponderabila" care poate inclina balanta victoriei intr-o parte sau alta.

In lupte, ca in toate sporturile euristice, performanta nu este cuantificabila. Un luptator poate castiga o competitie –fie si la cel mai inalt nivel si spre deosebire de sporturile cu performanta cuantificabila nu putem afirma despre acel sportiv ca a ridicat X kilograme, ca a obtinut un timp Y intr-o proba, ca a sarit Z metri in alta proba etc.

Si totusi performanta nu se obtine intamplator sau din greseala. Campionii (medaliatii) acestei discipline au foarte multe in comun.

Obtinerea performantei presupune o aprofundata cunoastere a suportului performantial din sportul luptelor, a carei natura este foarte complexa si determinata multifactorial.

Mai intai punem intrebarea: care sunt cerintele acestei discipline? Acestea vor fi diferite in lupte fata de alte sporturi. De asemenea, se poate spune ca aceste premise obiective exista indiferent de luptator.

A doua problema este cea a premiselor subiective. Acestea decid in final daca si ce calitate este necesara obtinerii performantei sportive din lupte.

Performanta sportiva se realizeaza intotdeauna in anumite conditii. Trebuie sa facem distinctie intre conditiile care nu se modifica (tipul de efort specific, regulament, tehnica etc) si cele care se modifica (adversari, tactica, strategia etc.).

Pentru a reusi efectuarea acestui demers de o mare complexitate, voi aborda doua tipuri de afirmatii cu rol de ipoteze: 

1. Prima dintre aceste afirmatii (cu valoare de axioma) apartine lui Raiko Petrov, 1976, fiind unul dintre primii specialisti care incearca sa caracterizeze complexitatea psihologica a acestui tip de activitati, subliniind ca „este foarte dificil pentru un sportiv sa atace si sa se apere in acelasi timp, sa-si ascunda intentiile si sa ghiceasca gandurile adversarului, sa dea dovada de sange rece atunci cand nervii sunt incordati, sa ia decizii in fractiuni de secunda, lipsit cu desavarsire de informatii, sa nu cada intr-o criza de timp irecuperabila, sa fie suplu in actiunile tactice si in acelasi timp consecvent fata de scopul strategic propus in timpul confruntarii, luptatorul capteaza si analizeaza o informatie variata asupra pozitiei propriului sau corp, asupra arbitrului, asupra suprafetei de lupta, asupra corpului adversarului etc. si el determina comportamentul sau viitor de lupta in conformitate cu modul in care aceasta este analizata."

2. A doua ipoteza pleaca de la o afirmatie mai veche a noastra (1991), prin care am incercat sa surprindem componentele de baza ale luptatorului performer: "luptatorul campion este halterofil pe fiecare miscare pe care o face, tinand seama de complexitatea peisajului tehnico-tactic, de componenta metabolica, precum si de solicitarile si adaptarile psihologice variate si complexe la care este supus" (Chirila M., 1988).

Astfel de informatii cu caracter complex deriva din caracterizarea parametrilor esentiali ai efortului specific, care este o rezultanta intim determinata de influentarea intr-o directie sau alta a calitatilor psihomotrice, a disponibilitatilor marilor functii ale organismului in interdependenta cu cele psihice ( Chirila M., 1988).

Neputand caracteriza conceptul de performanta din sportul luptelor, suntem determinati sa individualizam cat mai exact parametrii metodologici, fiziologici, biochimici, psihologici, etc cu rol hotarator in obtinerea performantei.

Aspectul direct, vizibil al luptei de concurs nu poate oferii prea multe informatii care sa fie retinute ca indicatori in afara actiunilor tehnico-tactice executate de fiecare sportiv.

Totusi exista parametrii metodologici de cuantificare a luptei competitionale pe care noi i-am evidentiat si care au impact in obtinerea performantei (Chirila M., 1989). Astfel de parametrii sunt: coeficientul de stabilitate a atacului, coeficientul de stabilitate a apararii, intervalul de atac si media duratei actiunilor de atac/aparare.

Se apreciaza ca in competitiile majore (J.O., C.M., si C.E.) valorile cu caracter de model obtinute de campioni au fost urmatoarele:

• · coeficientul de stabilitate a atacului 70 – 90% actiuni de atac reusite din totalul celor efectuate;
• · coeficientul de stabilitate a apararii 85- 100% din atacurile adverse neutralizate;
• · media intervalului de atac de 20 – 25 secunde intre atacurile declansate;
• · media duratei actiunilor de atac/aparare intre 4 – 6 secunde/actiune.

Care este semnificatia acestor valori? In ceea ce priveste coeficientul de stabilitatea al atacului (70 – 90%), majoritatea actiunilor de atac initiate de campioni sunt finalizate (dupa principiul „punct ochit, punct lovit"), spre deosebire de ceilalti competitori unde valorile acestui coeficient sunt mult mai coborate din numarul total de incercari.

In ceea ce priveste coeficientul de stabilitate al apararii (85 – 100 %), majoritatea daca nu chiar toate atacurile adverse sunt neutralizate, evitate sau contrate.

Semnificatia data de valorile acestor parametrii de lupta pe fondul unei medii a intervalului de atac de 20 – 25 secunde denota gradul mare de economicitate si un randament superior a profilului luptei la campioni si medaliati fata de ceilalti sportivi.

O consecinta directa este si timpul mediu de lupta pe fiecare meci ( intalnire) al campionilor fata de ceilalti competitori –intre 3.50 min. – 4.40 min./meci (in functie de categoria de greutate), cei dintai terminand majoritatea intalnirilor daca nu chiar toate inainte de limita.

De asemenea, media duratei actiunilor de atac/aparare intre 4 – 6 secunde/actiune este un alt element de judecata si evaluare al profilului de lupta al performerilor din lupte. Se apreciaza ca in situatia desfasurarii unui meci in timpul regulamentar – 2 reprize x 3min. + 1min. pauza, in conditia unei medii a intervalului de atac de 20 - 24 secunde, pot fi initiate un numar de 14 – 18 actiuni de atac/meci. Se stie ca pentru a finaliza fiecare dintre aceste actiuni, luptatorul investeste maximum de putere (forta-viteza) de care este in stare in situatia respectiva. Pe parcursul unei intalniri, durata totala a actiunilor de atac poate reprezenta 50 – 60 secunde de efort maximal (din totalul celor 6 minute de lupta), rar fiind depasita aceasta valoare. Desi ipotetice - pentru ca niciodata un meci nu seamana cu altul, aceste valori sunt foarte apropiate de realitate. In aceste conditii se poate aprecia ca solicitarile metabolice din lupte sunt asemanatoare cu probele de sprint prelungit. Toate acestea se intampla intr-un meci cu durata regulamentara, dupa cum am spus. Dar dupa evidentele din marile competitii din ultimii15 ani, mai mult de jumatate din intalniri se termina inaintea epuizarii timpului regulamentar de lupta, campionii avand cel mai mic timp mediu/meci. 

Cum pot fi explicate aceste valori deosebite care desemneaza economicitate si randamentul inalt al luptei la campioni?

Din punct de vedere al modalitatii de eliberare a energiei, procedeele si actiunile tehnico-tactice specifice luptelor se desfasoara in conditii de inalta anaerobioza iar din punct de vedere al calitatilor motrice ponderea cea mai mare o are forta maxima, precum si combinatia intre forta si celelalte calitati psiho-motrice (Chirila M., 1988). Dezvoltarea acestora la un nivel foarte ridicat transforma fiecare sau cel putin o parte din interventiile campionului in actiuni punctate (finalizate), chiar daca adversarul cunoaste intr-o oarecare masura tehnica preferata a atacantului.

Privind modalitatea de lupta in timpul competitiilor majore, pozitia parter a capatat o importanta foarte mare avand in vedere numarul ridicat al victoriilor determinate de actiuni executate din aceasta pozitie.

Datele statistice care au rezultat din inregistrarile oficiale si cele proprii ne arata in mod demonstrativ ca aproape 90 % din victorii sunt determinate de actiuni efectuate la lupta din parter. In competitiile din campionatul intern, statistica indica aproximativ 70% din victorii determinate de lupta la sol.

In conditiile opozitiei active a adversarului parametrii ridicati ai fortei maxime sunt factori care favorizeaza executia tehnica cu indici crescuti de viteza. Reiese ca indicii scazuti de forta maxima limiteaza viteza de executie.

In aceeasi ordine de idei se poate afirma ca forta maxima este factor limitator pentru rezistenta specifica campionului de lupte, pe care noi am numit-o de fapt rezistenta de forta submaximala.

Astfel, cerintele luptei sportive moderne impun anumite imbunatatiri in teoria antrenamentului printr-o modelare mai adecvata a sportivilor in ceea ce priveste capacitatea de fort specific.

In planul reactivitatii interne obiective de esenta biochimica si fiziologica, competitiile de inalt nivel, determina la luptatorii de performanta aparitia unor valori care demonstreaza atat marea disponibilitate de a efectua eforturi sustinute in conditii anaerob-lactacide pe fondul unui pH foarte scazut, ceea ce demonstreaza o mare toleranta a luptatorilor de performanta in astfel de conditii.

Determinarile facute de noi (Chirila, M., Talaban, D., 1989, 1990), au inregistrat valori deosebite ale lactatului – 14-18 mmoli/l si valori ale pH-ului pana la 6,95 – 6,85 in conditii de efort specific in competitii si in antrenamente la luptatorii din loturile reprezentative ale Romaniei. Aceleasi valori si chiar mai ridicate au fost inregistrate la luptatorii campioni si de autori straini (Dahnovski, V., C., Lescenko S., S., 1989) in conditiile acumularii unei mari datorii de oxigen.

In acelasi sens se poate afirma ca valorile parametrilor biochimici sunt dublate de valori ale parametrilor fiziologici, care demonstreaza ponderea mare a efortului anaerob lactacid ca suport al actiunilor tehnico-tactice in atac si in aparare.

Astfel, in efortul competitional frecventa cardiaca ajunge la 185-200 pulsatii/minut (si chiar mai mult) iar frecventa respiratorie are valori de 35-45 respiratii/minut.

Din punct de vedere psihologic luptatorii campioni dau dovada in cel mai ridicat grad de adaptari impuse de cerintele luptei de inalt nivel. Conduitele lor motrice in atac si in aparare se manifesta prin ceea ce specialistii numesc „anticipare a anticiparii celuilalt" (Epuran M., 2001) avand incorporate intentiile de actiune ale adversarului in propriul plan (Erich Beyer, 1992) si o foarte buna reglare a starilor psihice. Este vorba de o anticipare a situatiilor problematice si mai mult de atat de rezolvarea algoritmica a acestora, la baza carora sta cel mai bun „timing", facand apel la raspunsuri motrice automatizate prin suprainvatare.

In concluzie, putem afirma ca, in antrenamentul luptatorilor de inalta performanta, competitia de cel mai inalt nivel este aceea care determina in mod integral desfasurarea antrenamentului iar solicitarile si cerintele acesteia sunt cel mai bine reflectate prin valorile parametrilor de reactivitate si ale comportamentului de lupta al campionului, toate acestea conducand sistemic la elaborarea modelului final.

 BIBLIOGRAFIE

1. CHIRILA MIHAI – Orientari si perspective in practica antrenamentului modern din lupte in „Educatie Fizica si Sport", anul XXXIX, Nr. 8, august, Bucuresti, 1988.

2. CHIRILA MIHAI, BOCIACA LAURENTIU – Optimizarea pregatirii judocanilor pe baza informatiilor oferite de evaluarea competitiei, din „Sesiunea anuala de comunicari stiintifice", A.N.E.F.S., Bucuresti, 4 – 6 martie 1999.

3. CHIRILA MIHAI – Contributii in redefinirea efortului specific din lupte in conditiile noului regulament competitional si implicatiile metodologice in stabilirea tendintelor de baza in procesul de pregatire si competitional, in „Lucrarile sesiunii de comunicari", C.C.E.F.S., Bucuresti, 25 – 26 mai 1989.

4. CHIRILA MIHAI – Elaborarea modelului de concurs al competitiei si al antrenamentului, in Sesiunea de comunicari „Evolutia si perspectivele apropiate ale antrenamentului sportiv" , C.C.E.F.S., Bucuresti, iunie 1992.

5. CHIRILA MIHAI, TALABAN DENISA – Studii privind optimizarea tehnologiilor de pregatire in sportul de inalta performanta, C.C.E.F.S., Bucuresti, 1991.

6. DAHNOVSKI, V., C., LESCENCO, S., S., – Pregatirea luptatorilor de inalta performanta, in „Sportul de performanta" nr. 306 – 307, Bucuresti, 1990.

7. BEYER ERIC – Dictionary of Sport Science, Verlag Karl Hofmann, Shorndorf, Germany. 2., unveranderte Auflage 1992.

8. TSCHIENE PETER – Aspectele adaptative ale competitiei, in „Teoria competitiei", traducere in „Sportul de performanta", nr. 362, 363, 364, C.C.E.F.S., Bucuresti, 1995.

Cuvinte cheie: performanta, campion, efort specific, parametri, model.

Abstract:

The definition of the concept of sport performance has a special meaning for wrestling. First of all, we take into consideration the fact that in wrestling, performance can not be quantified, because the context of getting it is prevalent heuristic and doubtful. There are characterized the objective and subjective prerequisites, common to champion fighters, which are the base in obtaining great performance. The objective prerequisites are to be reflected by methodological fighting parameters (stability coefficient of attack, stability coefficient of defence, the average of attack, stability coefficient of defence, the average of attack interval, the average time of fighting and the level of psychomotric qualities), biochemical parameters (blood lactate, pH etc), physiological parameters (heart frequency, breathing frequency, VO2 max and the report active mass\ fat tissue). The subjective prerequisites (psychological) belong to fighting behavior adopted by champion in contests of which prevalent feature of doubtful situations. These solutions are automatized at a very high level due to automatization and over learning. There is specified interdependence between these parameters that represent the base in achieving great performances. Conclusion catch the role of high level contest that today establish the evolution of the practice through the requirements and the demandings asked for and which are the best reflected in parameters values of objective and subjective response of the champion, all of these leading to drawing up the final model.