RECUPERAREA DURERII MECANICE JOASE LA JUCATORII DE TENIS

M. Dragomir,

FEFS – Universitatea din Craiova

INTRODUCERE

Injuriile, reprezentate predominant de microtraumatismele repetitive, la nivelul tesutului moale, indiferent localizarea sa, determina modificari fiziopatologice complexe, cu implicatii clinico-functionale deosebite si consecinte directe asupra vietii sportive, competitionale a sportivilor.

Una dintre cele mai frecvente entitati patologice desccrise la tenismeni, dupa epicondilita laterala a cotului, este durerea lombara joasa (low back pain - LBP).

LBP reprezinta un sindrom frecvent intalnit in practica medicala sportiva. Defineste durerea lombara joasa cu durata mai mare de trei luni, declansata de activitate fizica, avand ca substrat patogenic suprasolicitarea structurilor moi paravertebrale (muschi, tendoane, ligamente), fara interesarea discului intervertebral. Intensitatea este variabila, iradiaza intermitent doar la nivelul regiunii fesiere, se accentueaza la miscarile de anteflexie, inflexiune laterala, rasucire, precum si dupa mentinerea prelungita a unor pozitii (sezand, ortostatism). Preocuparea pentru aceasta suferinta se justifica prin: incidenta sa crescuta, dificultatea precizarii cu certitudine a etiopatogeniei, variabilitatea terapeutica, incapacitatea complexa, fiind o problema majora de sanatate la sportivi, si nu numai, cu important impact psihic si socio-profesional.

Din aceste considerente, sportivii care prezinta LBP cronic trebuie evaluati complet (clinic-paraclinic-functional), tratati complex (medicamentos-fizical-kinetic) si reinserati socio-profesional.

 Prezenta lucrare isi propune demonstrarea rolului esential al programului de recuperare complex la jucatorii de tenis cu LBP. 

MATERIAL SI METODA

Grupul de pacienti studiati a cuprins 20 jucatori de tenis, tineri, 11 subiecti de sex masculin si 9 subiecti de sex feminin, cu varsta medie de 18,5 ani. Pacientii luati in studiu au fost diagnosticati cu LBP, in perioada aprilie – iulie 2003. Diagnosticul s-a bazat pe examinare clinica, paraclinica (radiologie) si evaluarea functionala.

In cadrul examinarii clinice, am realizat evaluarea clinica osteoarticulara. La nivelul coloanei vertebrale lombare (CVL) am efectuat:

• pentru rezistenta muschilor flexori: pacientul in decubit dorsal cu membrele inferioare in flexie 90⁰ la nivelul soldurilor si genunchilor, membrele superioare incrucisate anterior, iar capul si coloana vertebrala cervicala in flexie maxima;
• pentru rezistenta muschilor extensori: pacientul in decubit ventral, cu toracele anterior ridicat de la planul orizontal, cu o mica perna plasata sub abdomenul inferior pentru reducerea lordozei lombare; extremitatea cefalica si coloana vertebrala cervicala se pozitioneaza tot in flexie maxima posibila.

In ambele situatii s-a cerut pacientului sa realizeze o stabilizare pelvina prin contractia muschilor fesieri bilateral. Flexia maxima a coloanei vertebrale cervicale si contractia izometrica a fesierilor asigura scaderea lordozei lombare si o activare eficienta a muschilor flexori si extensori ai regiunii lombare.

In momentul initial de evaluare (Timp 1), pacientii au completat si scala LBP-Module (pentru aprecierea statusului functional; valorile sale sunt cuprinse intre 0 – status functional minim si 30 – status functional optim) si au apreciat durerea cu ajutorul scalei VAS (scala vizual analoga, cotata de la 1 la 10).

Dupa diagnosticarea completa a pacientilor, s-au stabilit obiectivele programului terapeutic (ameliorarea acuzelor algice, asuplizarea lombara, tonifierea musculaturii hipotone, combaterea tulburarilor de statica si dinamica vertebrala, stabilizarea lombara, constientizarea pozitiei corecte functionale a CVL si bazinului cu „inzavorarea" CVL), metodele si mijloacele optime (medicamentoase; fizicale - electroterapie, termoterapie; kinetice) fiind adaptate particularitatilor fiecarui pacient. Kinetoterapia am aplicat-o tuturor pacientilor, aceasta reprezentand un aspect deosebit de important al programului de asistenta medicala.

Toti pacientii au avut valori sub 6 pentru scala de durere.

La testele pentru aprecierea rezistentei musculare flexoare si extensoare a CVL media valorilor obtinute a fost:

• la tenismeni - 108,4 secunde (pentru flexori) si 90,4 secunde (pentru extensori),
• la tensimene - 68, 5 secunde (pentru flexori) si 63,5 secunde (pentru extensori).

Programul kinetic pe care l-am aplicat a fost adaptat (tabelul nr. 1).

Mobilizarile spinale segmentare le-am efectuat cu pacientul in decubit ventral, executand fie presiuni postero - anterioare vertebrale centrate cu policele, marginea cubitala a mainii, fie presiuni postero - anterioare unilaterale vertebrale. Asuplizarea musculaturii retracturate s-a aplicat la nivelul trunchiului inferior, lombar, folosindu-se diagonalele Kabat de flexie. Tonifierea musculara, importanta pentru mentinerea pozitiei neutre a pelvisului, a presei abdominale, a functionalitatii trunchiului superior, s-a bazat pe exercitii de co-contractii.

Scoala spatelui am introdus-o pentru: constientizarea pozitiei corecte a CVL si bazinului, deprinderea si mentinerea pozitiei in timp cu mobilizarea independenta a membrelor fata de trunchi.

Programul kinetic s-a desfasurat zilnic, 2 sedinte, 30 minute / sedinta, 5 zile / saptamana, 2 saptamani, apoi alte 10 zile cate o sedinta / zi.

PROGRAMUL KINETIC PERFORMAT Posturare corecta. Masaj cu gheata, selectiv. Stretching contractii izometrice ale musculaturii paravertebrale Mobilizari spinale segmentare. Masaj sedativ paravertebral lombar, Cyriax si reflex. Exercitii de asuplizare (hold- relax pe diagonale Kabat) si tehnici de mobilizare a tesutului muscular. Exercitii aerobice ce implica trenul inferior, CVL, abdomen Program kinetic de profilaxie secundara (back - school).

REZULTATE

Valorile parametrilor studiati le-am apreciat in cei trei timpi, pentru fiecare dintre sportivi, cu stabilirea valorii medii a lotului si compararea acestor valori medii.

Rezultatele obtinute sunt cuprinse in tabel nr. 2 si ilustrate in figurile nr. 1 si nr. 2.

Initial La 2 saptamani La 4 saptamani Scor durere (scala VAS) 5,5 3,5 1 Rezistenta muschilor flexori (secunde) 108,4 (B) 68,5 (F) 118,6 (B) 83,3 (F) 125,4 (B) 92,44 (F) Rezistenta muschilor extensori (secunde) 90,4 (B) 63,5 (F) 99,2 (B) 73,3 (F) 104,1 (B) 86,8 (F) Scor scala LBP-Module 14,32 (SD = 4,7) 21, 45 (SD = 5,8) 29,5 (SD = 5,6)

CONCLUZII

Rezultatele obtinute confirma urmatoarele doua aspecte precizate in literatura de specialitate:

• importanta modalitatilor terapeutice kinetice in asistenta complexa a tenismenilor cu LBP, cu beneficii certe si asupra starii psihoemotionale a individului, asupra imaginii de sine;
• corelatiile care exista intre intensitatea durerii si calitatea performantelor sportive.

Testele modificate, bazate pe metodele clasice Krauss - Weber (pentru muschii flexori) si Sorensen (pentru muschii extensori) pentru aprecierea rezistentei musculaturii tronculare lombare sunt usor de intreprins, constituind si o metoda kinetica eficienta pentru tonifierea musculara.

Principiile reabilitarii (procesul de normalizare a consecintelor functionale generate de injuria musculoscheletala) la jucatorii de tenis cu LBP cuprind:

• obtinerea starii de indoloritate, cu reducerea procesului inflamator local;
• refacerea amplitudinii de miscare si a flexibilitatii;
• redobandirea parametrilor grupelor musculare paravertebrale si abdominale;
• maximizarea coordonarii si abilitatilor solicitate in activitatea sportiva;
• refacerea si mentinerea capacitatii de efort aerobe in perioada precompetitionala.

Figura nr. 1

Figura nr. 2

BIBLIOGRAFIE

W.E.Garrett Jr "Muscle strain injuries: Clinical and basic aspects", Med. Sci. Sports Exerc 1990; 22 : 436.

W.B.Kibler, T.J.Chandler, B.K.Pace "Principles of Rehabilitation after Chronic Tendon Injuries", Clinics in Sports Medicine, Vol 11, No 3, July 1992, 661 - 671.

I.Kiss "Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala" Editura Medicala, Bucuresti, 1999,

E.R.Laskowski "Concepts in Sports Medicine", pp 915 - 935, in "Physical Medicine & Rehabilitation", Randall L. Braddom, W.B.Saunders Company, 1996.

D. Hertling "The Lumbar Spine" in "Management of Common Musculoskeletal Disorders", Eds Lippincott Philadelphia, 1990.

R. Popescu, A. Bighea – "Notiuni practice de medicina recuperatorie", Editura Agora, Craiova, 1997.

T. Sbenghe, - "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", Editura Medicala, 1987. 

T. Ito, O. Shirado, H. Suzuki – "Lumbar Trunk Muscle Endurance Testing. An Inexpresive Alternative to a Machine for Evaluation" , Arch Phys Med Rehabil, vol. 77, Jan 1996.

Cuvinte cheie: tenis, durere lombara joasa, recuperare

Abstract:

In the tennis players, one of the common types of soft tissue injuries is mechanical low back pain excepting tennis – elbow. The aim of this study was to prove the importance of complex rehabilitation of young tennis players with mechanical low back pain (LBP). I used a clinical-functional evaluation (special tests, VAS, LBP – Module).

20 young tennis players with mechanical LBP was studied between April and July 2003. All players completed the package of questionnaires (LBP Module) at entry into the study (Time 1), after 14 days of rehabilitation (Time 2) and after complete programme (Time 3). An initial kinetic complex, supported by thermo-electrotherapy and massage, was applied 14 days. Then, all players performed the kinetic programme for another 10 days.

After the second period of rehabilitation, the results were superior to the first 14 day rehabilitation – the improvement of the clinical-functional parameters was over 84, 5%. The mean score of LBP-Module at Time 3 was higher (29,5, SD = 5,6) than mean scores at Time 1 (14,32, SD = 4,7) and Time 2 (21, 45, SD = 5,8).

These results confirm the known aspects: the importance of kinetic therapeutic modalities in the management of tennis players with chronic low back pain; the interrelationships among the various dimensions of pain and quality of sportive performance.

The principles of rehabilitation include: pain and inflammation reduction, restoration of range of motion and flexibility, therapeutic strengthening, maximisation of sport-specific agility and co-ordination, preservation of aerobic conditioning and cardiovascular fitness before return to sports.