ROLUL ANTRENAMENTULUI DE VITEZA IN CONDITII USURATE IN VEDEREA PREGATIRII COMPETITIEI ATLETICE

Cecilia GEVAT, Alin LARION, Liviu MAIER

INTRODUCERE

Suprafetele inclinate sunt in mare masura folosite in antrenamentul pentru alergarea de sprint. Informatiile despre efectele suprafetelor inclinate (la vale) asupra alergarilor de sprint sunt importante pentru a intelege implicatiile folosirii unor asemenea suprafete pentru antrenamentele de sprint si evidentierea lor privind pregatirea competitiei atletice.

Harding, 1999, mentioneaza ca o luna de zile cu unul sau doua antrenamente la vale pe saptamana, pe iarba, poate duce la o crestere semnificativa a vitezei si o imbunatatire a tehnicii alergarii. Unii autori au recomandat sa se foloseasca suprafete inclinate, ca stimul pentru a creste viteza maxima de alergare (Dintiman, 1974; Costello, 1976).

Rose, 2002, afirma ca antrenamentul la vale ofera oportunitatea de a dezvolta si imbunatati tehnica. O tehnica buna implica aplecarea spre inainte pentru a obtine o pozitie verticala a corpului in raport cu pamantul, relaxand picioarele si bratele, folosind bratele activ pentru balans si folosind gravitatia ca ajutor.

Harding, 1999, a descoperit ca alergarea la vale pe o panta cu iarba permite atletilor sa-si miste picioarele mult mai repede, aceasta fiind o forma excelenta de a antrena fibrele musculare rapide.

Scopul acestui studiu a fost sa identifice daca antrenamentul in conditii usurate (la vale) la atlete in varsta de 10 ani aduce modificari semnificative asupra vitezei de alergare pe plat si apoi rezultatele cercetarii sa poata fi aplicate in conditii stiintifice in antreamentul sprinterilor din grupa de mare performanta.

Ipoteza cercetarii

In acest experiment plecam de la supozitia ca alergarea de viteza la vale imbunatateste viteza maxima intr-o cursa de sprint executata pe suprafata orizontala.

Alegerea temei este motivata de urmatorul aspect: in ciuda unei largi utilizari a antrenamentului de sprint pe suprafete inclinate la vale, efectele antrenamentului pe asemenea suprafete asupra alergarii de sprint pe orizontala sunt in prezent putin cunoscute.

1.1 Material si metoda

1.1.2 Subiectii

Experimentul a fost realizat cu o grupa de 10 atlete incepatoare si a avut loc in perioada noiembrie-decembrie 2002. Datele antropometrice ale subiectilor sunt prezentate in tabelul nr.1.

GRUPA EXPERIMENT PARAMETRI VARSTA (ani) INALTIME (cm.) GREUTATEA (kg.) 10,1±0,48 141,2±3,45 32,2±2,78 CV% 4,75 2,44 8,63

Tabel nr.1. Subiectii grupei de experiment

A fost obtinut consimtamantul de la fiecare participant inainte de a efectua acest experiment.

1.2 Protocolul cercetarii

Experimentul s-a desfasurat pe o perioada de 6 saptamani, timp in care s-a lucrat de trei ori pe saptamana, adica 18 antrenamente.

Durata fiecarei sedinte de antrenament a fost de o ora si jumatate insumand un numar total de 27 de ore.

Suprafata de alergare pe care s-a desfasurat experimentul este o panta inclinata la vale (3⁰), cu o lungime totala de 50m si o latime de 7m.

Antrenamentele la vale constau in alergare de viteza supramaximala pe distantele de 25m si 30m pe o suprafata acoperita cu iarba.

Mijloacele folosite in antrenament pentru dezvoltarea vitezei maxime au constat in:

Antrenamentul 1: 8 x 30m. a.s.p. 110% p: 1min.

Antrenamentul 2: 8 x 25m. a.s.p. 110% p: 1min.

Antrenamentul 3: 8 x 30m. a.s.p. 110% p: 1min.

Aceste antrenamente s-au repetat timp de 6 saptamani. Fiecare sedinta de antrenament s-a realizat dupa o incalzire standard prealabila.

Probele de control, initiale si finale constau in alergare de viteza cu start din picioare pe distantele de 25 m si 30m, efectuate pe plat.

Testarile, atat cele initiale cat si cele finale ale alergarii de viteza pe plat au fost efectuate pe o suprafata de alergare acoperita cu material sintetic.

Probele de control au fost realizate in aceeasi zi folosind lumina naturala, nu a batut vantul, iar temperatura aerului a fost de 19⁰ C.

S-au calculat media aritmetica, deviatia standard, coeficientul de variabilitate si testul -t- pentru esantioane dependente (corelate) de volum mic.

1.3 Rezultate

Tabelul nr. 2 releva media aritmetica, deviatia standard, coeficientul de variabilitate si testul t, pentru esantioane dependente (corelate) mici, la testarea initiala si la cea finala, pentru fiecare distanta de alergare pe plat.

1.4 Discutii

Prin interpretarea datelor obtinute, prin analiza statistica la probele de control efectuate pe o suprafata orizontala, s-a constatat ca parametri calculati au inregistrat cresteri semnificative.

Pe distanta de 25 m., lotul experiment a obtinut la testarea initiala o medie de 4,99±0,48 secunde, dar prin utilizarea antrenamentului la vale s-a obtinut la testarea finala o crestere semnificativa statistic a mediei, 4,85±0,42 secunde, la p< 0,0005.

Pe distanta de 30m., lotul experiment a obtinut la testarea initiala o medie de 5,91±0,59 secunde, dar prin folosirea antrenamentului la vale s-a obtinut la testarea finala o crestere semnificativa statistic a mediei 5,79±0,50 secunde la p < 0,0005.

Viteza maxima de alergare a crescut cu 4,5% pentru distante de 25m. si cu 4,8% pentru distante de 30m.

1.5 Concluzii

In urma realizarii experimentului, concluzionam ca alergarea la vale determina o imbunatatire semnificativa (p < 0,0005) a timpului de alergare intr-o cursa de sprint.

Deci, antrenamentul de viteza in conditii usurate (la vale,3⁰), la atlete in varsta de 10 ani, aduce modificari semnificative asupra vitezei de alergare pe plat. Recomandam si ne propunem ca viitoarea cercetare sa aiba acelasi continut numai ca subiectii sa fie sprinteri juniori mari si seniori ca sa putem observa diferentele comparative privind nivelul de viteza obtinut prin acelasi mijloc de pregatire, in speta, alergarea la vale.

Bibliografie selectiva:

1. Costello, F., Resisted and assisted training to improve speed, Track and Field Quarterly Review, 81(2),27, 1976;

2. Dintiman, G., Sprinting: What Research Tells Coach about Sprinting, Bloomington, in AAHPER Publications; 1994;

3. Harding, J., Downhill Running, www.coolrunning.com.au., 1999;

4. Paradisis, G., P., Cooke, C., B., Some adaptations to sprint training on sloping surface,Medicine and Science in Sport and Exercise, 31(5),1999;

5. Rose, B., Basics of Speed Development, www.sportscombine.com; 2002.

Keywords: sprint, speed, running downhill, child.

Abstract:

The aim of this study was to identify if sprint running on downhill slope (3⁰) improve maximum running speed on a horizontal surface. Ten girls (on age 10.1±0.48 years old, mass 32.2±2.78 kg, height 1.41±0.34m, mean±s), were measured while sprinting maximally on a horiyontal surface.

Sprinting distance was 25m and 30m. Running speed was 4.5% faster (p<0.0005) for 25m distance and 4.8% faster(p<0.0005) for 30m distance.

The results of this study confirmed that sprint training on downhill slope (3⁰), bring significant changes with sprint running on a horizontal surface