 |
 |
 |
 |
DEZVOLTAREA CALITATII MOTRICE. "MOBILITATEA" PRIN ANTRENAMENT DE CONTROL NEUROMUSCULAR
Argentina Ifrim
I.N.C.S.
Aceasta lucrarea isi propune sa afle in ce mod antrenamentul de control neuromuscular contribuie la dezvoltarea caltatii motrice « mobilitatea » si confirmarea unei noi metode de antrenament pentru dezvoltarea acesteia.
Introducere
Mobilitatea se manifesta in insusirea si dezvoltarea oricarei deprinderi motrice, si se reflecta in calitatea actului motric si implicit in valoarea performantei obtinute. Afecteaza amplitudinea, forta, viteza, expresivitatea, supletea, cursivitatea, etc., elementelor si procedeelor tehnice.
Eficienta actului motric este dependenta in mare parte de calitatea aparatului articular, adica de capacitatea individului de a efectua o miscare intr-o articulatie la maximum de "potential anatomic". Capacitatea omului de a efectua astfel o miscare este cunoscuta in literartura de specialitate sub denumirea de mobilitate. Etalonul mobilitatii este deci amplitudinea miscarii masurata in grade unghiulare sau centimetri.
Calitatea mobilitatii, rezulta in principal din conformatia suprafetelor articulare, dar si din calitatile mecanice ale ligamentelor si fibrelor musculare ce intra in alcatuirea muschiului implicat intr-un act motric, calitati care depind de controlul sistemului nervos. Dintre toate acestea componenta cea mai perfectibila este sistemul nervos al carui rol este de control optim al calitatilor mecanice ale muschiului si ligamentelor, al tonusului lanturilor musculare agoniste, de rafinare a simtului muscular (informatiile kinestezice de la nivelul proprioceptorilor din muschi care ajung la scoarta cerebrala, si comanda acesteia inapoi catre muschi).
Rolul fiziologic esential al sistemului nervos este acela de a face legatura dintre organism si mediul inconjurator, pe de o parte, si de a regla si coordona acitivitatea tuturor tesuturilor, organelor si sitemelor care alcatuiesc organismul, pe de alta parte. El primeste in permanenta toate informatiile si stimuluii din contactul cu mediul extern, precum si toate excitatiile si stimulii proveniti din diferitele tesuturi si organe ale corpului.
In urma procesarii informationale a influxurilor nervoase ce ajung la scoarta cerebrala, sunt elaborate comenzile, tot sub forma de impulsuri, spre toate organele si sistemele.
Este absolut evident astfel, ca nu putem vorbi despre proprietatile mecanice ale tendoanelor si fibrelor musculare ce intra in alcatuirea unui muschi sau despre informatiile kinestezice si proprioceptive, fara a aduce in discutie participarea si rolul sistemului nervos.
Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la desfasurarea normala a activitatii motorii. Alaturi de analizatorii vizual, vestibular si cutanat, analizatorul kinestezic contribuie la reglarea activitatii reflexe subcorticale, care are drept rezultat mentinerea echilibrului si coordonarea fina a miscarilor. Prin stimulii trimisi analizatorul kinestezic informeaza in permanenta sistemul nervos central despre pozitia corpului in spatiu, despre miscarile efectuate de segmentele corpului, cat si despre gradul de contractie al muschilor. Pe baza acestor informatii se elaboreaza comenzi, respectiv, influxuri nervoase motorii care descarcandu-se in muschii striati produc tonusul muscular si contractiile musculare adecvate.
Unii autori (1) pornind de la distinctia intre postura statica si cea de miscare – kinetica, apreciaza ca pot fi delimitate doua subsisteme, si anume: subsistemul proprioceptiv si subsistemul kinestezic.
Subsistemul proprioceptiv integreaza semnalele ce poarta informatia despre pozitia statica, in spatiu, a fiecarui segment al corpului si al unora in raport cu altele, semnalizare realizata cu precadere in timpul repaosului si al miscarilor pasive.
Subsistemul kinestezic opereaza in timpul miscarilor active furnizand informatii despre amplitudine, ritm, traiectorie, grad de incordare musculara – forta.
In practica activitatilor motrice desfasurarea actiunilor motorii presupune permanenta corelare a semnalelor proprioceptive (posturale) cu cele kinestezice (de miscare), pe baza carora se realizeaza modelele si programele de actiune.
Dinamica starilor posturale si a miscarilor, schemele si programele motorii elaborate solicita o continua corelare a semnalelor, iar prin sistematizarea repetata a informatiilor secventiale se asigura aparitia unor modele (pattern-uri senzorio – motorii) generalizate, ce fac posibila anticiparea, comutarea si folosirea lor ca adevarate subrutine in constituirea a noi si noi programe.
Desfasurarea actelor motrice intentionale intra in categoria generala de rezolvare de probleme, in cazul nostru probleme motrice.
Etapele de activare si generare a miscarilor (voluntare) sunt urmatoarele (2):
Perceperea, evaluarea situatiei si a aspectelor pe care individul le sesizeaza;
Anticiparea modificarii situatiei, care prin intermediul actiunilor sale trebuie sa revina la normal; in aceasta etapa este deja prezenta problema motrica si contine mai multa informtie decat in etapa anterioara;
Decizia asupra actiunii pe care urmeaza sa o intreprinda;
Decizia asupra modului de actiune si a resurselor disponibile
Aceste etape reprezinta un program de rezolvarea a problemei dupa care urmeaza procesul de rezolvare concreta sub forma de activitate motrica.
Rezolvarea unei probleme motrice implica fie selectia celor mai adecvate mijloace dintre cele existente, fie o combinare noua a acestora sau elaborarea de mijloace noi.
Notiunea de problema motrica nu trbuie limitata doar la cazul individului care nu are la indemana un raspuns imediat disponibil si care trebuie sa-si elaboreze mijloace (programe) de rezolvare in intregime noi.
Ipoteze
1. Antrenamentul de control neuromuscular, poate constitui o metoda de dezvoltare a caltatii motrice mobilitatea.
2. Acest tip de antrenament constituie o metoda rapida si eficienta de imbunatatire a mobilitatii.
Subiecti, metode, organizarea cercetarii
Subiectii acestei cercetari ii reprezinta doi dintre componentii lotului national de box. Dorim sa pastram confidential numele celor doi sportivi de aceea ii vom nota cu subiectul A si subiectul B.
Problema care trebuia solutionata in ceea ce-i priveste pe cei doi sportivi a fost formulata impreuna cu antrenorul la inceputul perioadei de antrenament efectuata in Laboratorul de Tehnologia Performantei Sportive si Biologia Efortului din cadrul I.N.C.S., si anume: rigiditatea trenului inferior in efectuarea deplasarilor si miscarilor specifice, datorate lipsei mobilitatii articulare si a mobilitatii caliatilor mecanice ale fibrelor musculare ce intra in alcatuirea muschiului.
Pornind de la aceasta problema si de la cele enuntate in partea de inceput a lucrarii referitor la implicatia sistemului nervos in efectuarea actelor motrice, am hotarat sa incercam ca solutionarea ei sa se faca prin efectuarea unor antrenamente de control neuro-muscular efectuate pe simulatorul de conditii (Ergosim) asistat de calculator.
Astfel au fost elaborate o metodologie de lucru si un soft pentru calculator in vederea efectuarii exercitiilor de control neuro-muscular. Exercitiile au constat in efectuarea miscarii de flexie si extensie plantara in articulatia gleznei. O sedinta de antrenament cuprindea efectuarea a 2 serii de flexii si extensii a cate 20 de repetari, atat pentru piciorul drept cat si pentru piciorul stang.
Sportivul trebuie sa execute miscarea respectand un model ce apare pe monitorul calculatorului (Fig.1). Parametrii care compun modelul sunt:
 |
La primul antrenament fiecare sportiv a efectuat o proba maximala pentru cele doua tipuri de miscari, de flexie, respectiv extensie, atat pentru piciorul drept, cat si pentru piciorul stang. Scopul acestor probe maximale a fost acela de a stabili amplitudinea maxima in articulatia gleznei pentru fiecare picior si tip de miscare.
Rezultate
Numarul de antrenamente efectuate de cei doi sportivi a fost in numar de 6 pentru subiectul A si de 9 pentru subiectul B.
In continuare prezentam tabelele si graficele pentru fiecare sportiv in parte, cu valorile obtinute la fiecare sedinta de antrenament.
Subiectul A
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
Pentru miscarea de flexie evolutia valorilor finale, fata de cele initiale este foarte evidenta la miscarile executate cu piciorul drept. La piciorul stang valoarea de la testarea initiala este aceeasi cu cea de la testul final. De mentionat ar fi faptul ca subiectul A este stangaci, piciorul de baza in executia tehnicii fiind piciorul stang, iar la antrenamentele specifice sportivul s-ar putea sa lucreze mai mult pentru piciorul drept decat pentru stangul. S-ar putea ca din aceasta cauza sa nu existe diferente intre valorile initiale si cele finale. De aici si concluzia ca intre piciorul stang si cel drept exista o asimetrie din punct de vedere al controlului neuromuscular, asimetrie ce la sfarsitul perioadei acestui tip de antrenament, va fi corectata (a se vedea valorile din tabel).
Pentru piciorul drept, evolutia valorii initiale a amplitudinii fata de valoarea de la testarea finala este evidenta, 4 cm in 5 antrenamente. Consideram acesti 4 cm un progres destul de semnificativ si rapid, datorat tocmai acestei metode de antrenament.
In cazul miscarii de extensie evolutia valorii initiale este de 7cm pentru piciorul stang si 5 cm pentru piciorul drept. Consideram aceste valori un castig destul de mare, tinand cont de numarul mic de antrenamente, numai 5 sedinte.
Subiectul B
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
Analizand datele obtinute de subiectul B, diferentele intre valorile initiale si cele finale sunt si mai semnificative. Pntru miscarea de flexie diferenta intre cele doua testari (initiala si finala) este de 9 cm atat pentru piciorul drept cat si pentru piciorul stang. In miscarea de extensie evolutia valorii amplitudinii de la o testare la alta este de 7 cm pentru ambele picioare. De mentionat faptul ca subiectul B a efectuat mai multe sedinte de antrenament decat subiectul A. Deci cu cat numarul de antrenamente este mai mare, cu atat castigul in ceea ce priveste performanta este mai mare.
CONCLUZII
Antrenamentul de control neuromuscular poate constitui o metoda de dezvoltare a caltatii motrice mobilitatea;
Aceasta metoda de antrenament permite masurarea cu exactitate a amplitudinii unei miscari si deci a mobilitatii in ceea ce priveste o articulatie;
Cu un numar mic de sedinte efectuate pentru acest tip de antrenament se obtin imbunatatiri semificative si rapide ale mobilitatii unei articulatii;
Reducerea timpului alocat antrenamentelor pentru dezvoltarea mobilitatii articulare si a calitatilor mecanice ale muschiului;
Acest tip de antrenament permite corectarea asimetriilor legate de mobilitatea articulara, atunci cand este vorba de doua articulatii simetrice (stanga – dreapta).
Bibliografie
Ciofu I., Golu M., Voicu C. „Tratat de psihofiziologie" Bucuresti, Ed. Academiei 1978
Popa E, Stupineanu I., Schor V., Stihi G. 1997 „Raport de faza la: Cercetari privind modelarea controlului proprioceptiv al miscarilor corporale in selectie si antrenament", tema inclusa in programul de cercetare „Orizont 2000"
Stan D. 1999 „Raport de faza la: Relatii intre Q.I. si Q.M. si invatarea motrica"
Mogos G., Ianculescu A., „Compendiu de anatomie si fiziologie", Bucuresti, Ed. Stiintifica.
Cuvinte cheie: antrenament, control neuromuscular, mobilitate articulara
Abstract:
In this paper work we try to find out how the training for neuro-muscular control contributes to the enhancement of the mechanic quality "mobility" and the acknowledgement of a new training method to develop it.
