CONTRIBUTII PRIVIND RELATIA FORTA - VITEZA IN ATLETISM

Conf. univ. dr. Liliana Mihailescu

Universitatea Pitesti

ACTUALITATEA SI IMPORTANTA TEMEI

Relatia forta – viteza reprezinta o problema de real interes in atletism, sport in care aceasta are un rol determinant in obtinerea performantei in toate grupele de probe, cu ponderi diferite.

Specialisti consacrati, precum V. M. Zatiorski, T. O. Bompa, L. Baroga, A. Demeter, A. Gagea, A. Dragnea, A. Nicu, au contribuit in mod deosebit in ceea ce priveste abordarea aptitudinilor biomotrice. Cu toate acestea, asupra relatiei forta – viteza in diferitele ramuri sportive si probe ale acestora, mai sunt multe aspecte neexplorate aprofundat.

Performantele actuale din probele de viteza, sarituri, aruncari, semifond sunt expresia unor factori favorizanti ale acestora, intre care rezolvarea corecta a relatiei forta-viteza are un loc distinct si foarte important.

IPOTEZELE CERCETARII

1. Am considerat ca determinarea modului de manifestare a combinatiei forta/viteza pe grupe de probe si probe in atletism si prezentarea acestora poate oferi specialistilor tineri un punct de reper solid in elaborarea programelor de pregatire de forta / viteza.

2. Consider ca sistematizarea metodelor si mijloacelor folosite in dezvoltarea capacitatilor biomotrice combinate – forta in regim de viteza si viteza in regim de forta – poate determina o abordare corecta a acestora in antrenamentul diferitelor probe de atletism.

Pe parcursul cercetarii am formulat o serie de intrebari la care ne-am propus sa raspundem:

1. Cum se materializeaza relatia forta-viteza in probele atletice?

In general, capacitatile biomotrice sunt prezentate separat pentru a identifica caracteristicile fiecareia. In practica insa, nu exista exercitii pure de viteza, de forta, de rezistenta sau de indemanare/coordonare, ci manifestarea lor intr-o interrelatie specifica.

Relatia forta-viteza exprimata de cei mai multi specialisti ca "putere" se manifesta in toate probele de atletism, de la aruncarea ciocanului pana la maraton, cu ponderi diferite in realizarea performantei specifice fiecarei probe de atletism.

Studiind combinatiile de forta, viteza si rezistenta specifice anumitor sporturi, T.O. Bompa concepe interrelatiile ce se stabilesc intre capacitatile biomotrice principale V, F si R pe trei axe. In aceasta conceptie pe axa F-V, care ne intereseaza direct, (fig.1) el situeaza sporturile in care dominanta este puterea – sporturile de forta-viteza, identificand 6 tipuri de putere in care apar dominante de forta sau de viteza.

Fig.1 Tipurile de putere – T.O. Bompa 2001

Specialistii din atletism fac distinctia intre forta in regim de viteza, pe care o denumesc forta exploziva, si viteza in regim de forta, respectiv detenta.

Forta in regim de viteza este calitatea sistemului neuromuscular de a invinge o rezistenta, suficient de mare, printr-o viteza de contractie maxima. Acceleratia se mareste in functie de posibilitatile individuale, urmarindu-se ca ea sa fie cat mai mare: F= m x a.

Un atlet isi poate imbunatati forta daca modifica unul sau ambii parametrii ai formulei, deci: Fmax = m max x a sau F max = m x a max

In prima formula Fmax se educa prin folosirea unei mase/incarcaturi maxime, iar in cea de a doua prin folosirea unei viteze maxime de executie sau de deplasare.

Forta pe care o poate aplica un atlet si viteza cu care o aplica sunt intr-o relatie invers proportionala. Marimea fortei este direct proportionala cu masa. Aceasta relatie este liniara doar in debutul miscarii pentru ca forta creste o data cu marirea masei obiectului aflat in miscare. Marirea continua a masei nu va genera neaparat o crestere la fel de mare a fortei aplicate.

Acest tip de combinatie este foarte important in probele de aruncari: ciocan, greutate, disc si sulita, in aceasta ordine, dar si in startul de jos in probele de sprint – forta de demaraj sau de accelerare.Traiectoria de zbor a oricarui obiect aruncat este asemanatoare unei parabole; lungimea ei determinandu-se dupa formula: L = Vo sin a/q   in care Vo este viteza initiala a obiectului; a – este unghiul de lansare, q- este acceleratia gravitationala. In mod evident Vo este factorul cel mai important in determinarea lungimii aruncarii; ea depinde de patru factori. (fig.2)

Fig.2 - Factori determinanti ai Vo

Viteza initiala a obiectului de aruncat este mai mare cand forta care i se aplica actioneaza un timp cit mai lung si cand intensitatea fortei este mai mare.

Componenta forta are un rol mai mare la aruncarea greutatii si a ciocanului si mai mic la disc si la sulita, datorita faptului ca masa obiectului de aruncat si elanul din care se efectueaza aruncarile atletice sunt diferite.

Viteza in regim de forta – detenta, reprezinta calitatea sistemului neuromuscular de a efectua miscari rapide in conditiile invingerii unei rezistente relativ mici. Aceasta forma de combinare a celor doua calitati motrice de baza este un factor important in realizarea performantelor in sprint si in sariturile atletice.

Impulsia in alergare si bataia in sarituri sunt fazele care reprezinta esenta manifestarii acestei calitati motrice combinate. La aceste probe atletice accentul se pune pe executia miscarii specifice in viteze maxime si optime pe fondul manifestarii calitatilor de forta in actiunea respectiva.

In functie de importanta acestei calitati motrice combinate pot fi clasificate astfel: alergarile de viteza, saritura in lungime, saritura de triplusalt, saritura cu prajina si saritura in inaltime.

La sarituri, forta de desprindere, cea care asigura suportul obtinerii unei traiectorii cat mai lungi in plan orizontal sau vertical, depinde de compunerea fortelor in momentul bataii - fig.3

Fig. 3. Compunerea fortelor si realizarea fortei de desprindere la sarituri

Forta de desprindere este direct proportionala cu viteza ascensionala asigurata de avantare si impulsie si cu viteza orizontala asigurata de elanul sariturii, toate pe fondul dezvoltarii unei substantiale componente de forta la nivelul tuturor segmentelor implicate in miscarile respective.

2. Care sunt metodele si mijloacele de educare/dezvoltare a puterii in antrenamentul atletilor?

T. O. Bompa identifica patru metode de dezvoltare a puterii, fara a preciza natura combinatiilor intre forta si viteza:

Este important ca inaintea inceperii unui program de antrenament in aceasta metoda sa se dezvolte flexibilitatea musculara, folosind doua tipuri de intindere: statica si dinamica.

Studiile lui Verhoshanky 1979 si Verhoshanky – Tatyanz 1983 au aratat ca 80 cm este inaltimea ideala pentru dezvoltarea unei viteze maxime si trecerea de la forta excentrica la cea concentrica si 1,1 m pentru dezvoltarea fortei dinamice maxime.

Abordarea antrenamentului pliometric trebuie sa se faca tinand cont de parametrii de varsta, sex si nivel de pregatire, intr-o metodologie de lunga durata in care efectele antrenamentului trebuie asteptate cu rabdare (2 – 4 ani), iar exercitiile parcurse pe cinci niveluri de intensitate. (conform tabelului).

METODELE DE DEZVOLTARE A PUTERII EXERCITII NR. EX. NR. REP. IN SERIE NR. SERII P. V. DE EXEC. NR. A/SAPT NIVELUL INTENSIT. MET. IZOTONICA GENUFLEXIUNI SEMIGENUFLEXIUNI IMPINS SMULS PUS LA PIEPT 2-4 4-10 3-6 2-6' MARE-MAX 2-3   MET. DINAMICA GENUFLEXIUNI SEMIGENUFLEXIUNI IMPINS SMULS PUS LA PIEPT 2-5 10-20 3-5 2-3' EXPLOZIVA     MET. CONTRAREZISTENTEI SEMIGENUFLEX CU SAR AR. CU M. MED. EX. PLIOMETRICE CU TRAGERI – INTINDERI GENUFLEX CU SAR 2-4 4-8 3-5 2-4' MARE-MAX 1-2   MET. PLIOMETRICA SAR. CU IMPACT REDUS AR. LA TINTA 10-30 - 10-15 2-3'     I MICA CONTRASAR. PESTE 20- 50 cm 10-25 - 10-25 3-5'     II MODERATA SALTURI PE 1-2 PICIOARE 3- 25 - 5-15 3-5'     III SUBMAXIM. SAR IN ADANCIME 80-120 cm 5- 15 - 5-15 5-7'     IV F.MARE CONTRASAR. PESTE 60 cm. 5-8 - 10-20 8-10'     V MAX

BIBLIOGRAFIE

1. BOMPA T. O. – Dezvoltarea calitatilor biomotrice, Editura Ex Ponto, Bucuresti, 2001;

2. HARALAMBIE G., SCHMIDTBLEICHER D., Changement des proprietes contractiles du muscle apres un entraimement de force chez l`homme.European journal of applied physiology, 1981, Vol. 46 pp. 221 – 228, Paris;

3. LA COUR J.R. – Traite d`athletisme, tome 1: Les courses 2eme ed. Paris: Vigot, 1982, pp. 7-72;

4. LEGROS P., PRADET M. – L'effort. EPS, 1984, nr. 185, pp. 24 – 29;

5. MANNO R. – Les bases de l'entrainement sportif. EPS, 1992;

6. MADVEEV L. P. – La base de l'entrainement. Paris: Vigot, 1980;

7. PRADET M. – Pregatirea fizica, Editura,CCPS, Bucuresti 2201;

8. SCHMIDTBLEICHER D. – Analyse structurelle de la force en tant que qualite motrice. Die Lehre der Leichtathletik, 1984, nr. 50, pp. 1785 – 1792;

9. SCHMIDTBLEICHER D. – Classification des methodes d'entrainement en musculation. Die Lehre der Leichtathletik, janvier – fevrier 1985, Paris;

10. ZATIORSKI V. – Stiinta si practica antrenamentului de forta, Editura INCPS, Bucuresti 2002.

Cuvinte cheie: putere, forta exploziva, detenta.

Abstract

The power – velocity relation represents a very important problem for track and field being the main factor for performance in all groups of events.

The presumtions of this work are searched by answering the questions from this search work.

The determinating of combination way of power – velocity on groups of events, the systematization of methods and means used in the development of force in regimen of velocity and of velocity in regimen of power, for each track and field events con determinate a correct approaching of these in the process of training