DEZVOLTAREA SPIRITULUI COMPETITIEI SAU DEZVOLTAREA IN SPIRITUL COMPETITIEI

Bogdan Mita, asistent de cercetare

Letitia MICLESCU, cercet. princ. III

Institutul National de Cercetare pentru Sport- Bucuresti

1. Introducere

Sistemul actual de invatamant, supus unei continue reorganizari si replanificari, prin modificari repetate ale curriculei si a manualelor (de cele mai multe ori lipsite de o coerenta fireasca a temporalitatii), incearca sa-si gaseasca o identitate proprie armonizata cu cerintele integrarii in comunitatea europeana. Din pacate din acest proces au fost excluse sportul si educatia fizica, considerate ca lipsite de importanta sau nerelevante in procesul formarii tinerei generatii.

Odata cu scaderea preocuparii pentru sfera miscarii fizice in scoli se observa si disparitia competitiilor de tip scolar, altele decat cele legate de disciplinele academice si/sau artistice, acestea din urma capa tand o atentie marita din partea profesorilor si a parintilor.

2. Competitie

Notiunea de "competitie", este intalnita in toate domeniile vietii publice si/sau private, cand performanta este comparata, cand este vorba de o victorie sau de o infrangere. Termenul este deseori utilizat ca sinonim cu termenul de "concurs".

Principiul egalitatii sanselor, este aplicat prin intermediul unor reguli, care sunt valabile pentru toti participantii. Egalitatea sanselor este compromisa, intr-o competitie, in cazul in care avantajele particulare de care beneficiaza anumiti participanti nu pot fi compensate.

Competitia nu este importanta strict pentru competitori dar este importanta si pentru spectatorii intrecerilor sportive, ca o forma de autogratificatie derivata din existenta ca spectator si actul de identificare cu eroii "sportivi".

Functiile competitiei sunt atat de tip "psihologic" cat si "sociale". Daca primele au fost indelung cercetate pentru cele din urma nu exista decat putine cercetari recente pe plan mondial. Este evident ca una din functiile competitiei, este de a actiona ca o valva sociala de control, asupra atitudinilor si comportamentelor agresive, oferind un cadru institutionalizat, cu reguli bine precizate si controlat in care agresivitatea primara ia o forma interactionalist-simbolica.

Alte dimensiuni notabile ale competitiei ar fi cel economic sau de popularizare a unui sport. Nu in ultimul rand trebuie amintita valoarea educationala a competitiilor, care functioneaza ca "liant etic" intre mai multe concepte de baza ale societatii europene occidentale; cum ar fi: egalitatea justitiei; obedienta fata de reguli; fair-palyului;. spiritul intreprizator; eficienta, competitivitate si reusita; initiativa si imaginatie creativa; munca; diviziunea muncii si cooperare pentru atingerea scopurilor indepartate.

O data cu aceste valori pot fi identificate si mituri ale societatii moderne, pe care forme ale competitiei sportive le alimenteaza: credinta in egalitatea sanselor, posibilitatea de avansa in ierarhia clasei sociale prin munca si determinare, suprematia binelui asupra raului, notiunea de "sat global"

Perceptia asupra competitiei sportive poate fi abordata din unghiuri diferite, dupa cum sunt considerate diferitele niveluri si sisteme ale practicii.

In primul rand diferentiem sportul competitional, de sportul de performanta de sportul de inalta performanta. In sportul competitional obiectivul este de compararea performantei intre grupuri variabile de participanti la nivele diferite. Pe cand sportul de performanta presupune specialiazarea si antrenamentul sistematic in scopul atingerii unei performante maximale maxime, iar in sportul de inalta performanta este o forma restramsa a sportului de performanta, in masura in care acesta devine obiect de compararatie cu cele mai bune valori pe plan national, international, intercontinental/ mondial.

Scopul competitiei in cele trei forme amintite este de cele mai multe ori diferit precum si formele de manifestare a acestora si amploarea pe care o pot avea. Dezvoltarea preponderenta a uneia sau alteia, reflecta diferitele abordari ale intregului corpus "Sport, educatie fizica, miscare sportiva".

Figura 1, ne arata evolutia raporturilor existente intre diferitele tipuri de practici sportive, cat si modul de raportare a populatiei catre acestea. Sistemul competitional de top, nu mai poate fi vazut ca un varf firesc al sportului de masa (a), la randul sau sportul de masa avand tendinta de a pierde din efectiv in favoarea sportului de loisir. Acest lucru se datoreaza in principal hiperspecializarii sportului de performanta care nu mai reprezinta o ascensiune posibila si naturala de la sportul de masa si a distinctiei din ce in ce mai precise intre performantele sportive. Raspunsul social duce la segregarea celor trei tipuri de practica sportiva, cu dezvoltarea in principal a extremelor, sportul de loisir si de performanta (d).  

Din perspectiva Sportului Scolar ideea de competitie este legata de cea de educatie, de proiectarea unui sistem educational in care competitia poatea avea mai multe roluri, in functie de conceptia generala asupra sportului si de forma de organizare aleasa pentru acesta. In general dezvoltarea personala se apropie de ideea de sport de masa, iar cea bazata pe institutionalizare catre ideea de performanta de „top".

3. Aspecte ale organizarii sportului si educatiei fizice in state europene

Conform unei statistici realizate de Consiliul Europei se precizeaza ca structurile guvernamentale centrale pe continent reprezinta doar 1%, cele regionale 6% din totalul structurilor sportive." Organizatiile sportive nonguvernamentale formeaza 93% din structuri, iar dintre acestea, numai 0,8% reprezinta organizatii de nivel central, 2% de nivel regional, restul fiind de nivel local si reflectand faptul ca sportul este o expresie a societatii civile. Din punct de vedere al implicarii statului in reglementarea legislativa a fenomenului sportiv, in Europa numai 24% din tari s-au preocupat pentru mentionarea sportului in constitutie sau in alt document organic". (Oprisan, Virginia, 2002).

Toate tarile analizate (14) au atat structuri guvernamentale cat si structuri nonguvernamentale, raportul intre acestea variind foarte mult in functie de forma de coordonare centrala sau locala pe care o promoveaza. In general tarile foste comuniste si Franta, au o structura centralizata care coordoneaza activitatea sportiva si educatia sportiva acestea fiind considerate de interes national.

La nivelul Autoritatii Centrale in general sunt implicate Ministerul Apararii Nationale, de Interne, Sanatatii si Educatiei. De cele mai multe ori acestea au un rol auxiliar, reglementand programe de educatie fizica si sport in cadrul intern sau impunand reglementari de siguranta si sanatate.

Un alt aspect interesant este existenta unor foruri nationale si locale care sa analizeze sa ia decizii si sa hotarasca strategiile de dezvoltare pe termen lung (Belgia, Marea Britanie).

Faptul de a mentiona sau de a nu mentiona sportul in legea nationala, nu reflecta implicarea structurilor statale in acest fenomen, cat mai de graba diferente de filozofie asupra relatiei statului cu autoritatilor sportive(fenomenul sportiv) si al educatiei fizice.

Asfel asistam la delimitarea a 3 principii: Sportul ca interes national, Sportul de performanta ca interes de imagine internationala, Sportul ca sistem educational si de dezvoltare individuala.

Cele 3 principii nu se exclud, in unele zone coexista, iar in alte zone, la limita, unul dintre ele devenind dominant in intreaga filozofie a „sportului national". (Ex: sport pentru a fi in competitie in Romania, Bulgaria; sport ca forma de dezvoltare personala in: Marea Britanie, Finlanda, Danemarca; sport ca interes national in: Elvetia, Italia si o manifestare echilibrata a celor 3 principii, se regasesc in sistemul de organizare din Germania si Franta). 

In functie de tedinta uneia sau alteia dintre aceste trei principii asistam la dezvoltari institutionale diferite, orientate catre structuri guvernamentale, sau nonguvernamentale, catre autoritati centrale, sau catre autoritati teritoriale sau locale.

In momentul in care statul doreste sa beneficieze de aportul de imagine si prestigiu din zona performantei sportive, structurile de putere si organizare sunt orintate spre forme centalizate si planificate spre forme ale puterii centrale: Ministere Nationale, Directii Nationale, Federatii Nationale, care tind sa monopolizeze resursele acestui domeniu.

In acest caz reprezentativitatea reala in teritoriu este foarte limitata, datorita lipsei unei partajari reale ale resurselor de putere, financiare, de imagine si altele.

Astfel autoritatea centrala isi adjudeca toate prerogativele si incearca sa cucereasca toate avantajele din alocare dirijata a formelor de resurse de care dispune (financiare, umane, de logistica, materiale, de imagine, de sustinere politica).

Tarile cu administratie teritoriala bazata pe regiuni autonome, tarile nordice, Belgia si Spania, au pe langa o puternica sustinere centrala o dezvoltare la nivel local cu o puternica sustinere din partea bugetelor locale autoritatilor centrale regionale.

Unul dintre aspectele definitorii care diferentiaza diferitele filozofii referitoar ela sportul scolar si competitiile scolare, se refera la modul de alocare de fonduri si modul de gestionare a acestora.

Pe masura ce gradul de descentralizare creste si alocarea acestor fonduri este mai degraba orientata catre interesul comunitar si dezvoltarea personala. In condiliile acestea competiitiile se axeaza mai putin pe performata pura cat mai degraba pe posibilitatile de autocunoastere, socializare, dezvoltarea de aptitudini, pentru o anumita practica sportiva, combinate cu valori culturale generale sau specific comunitare.

In functie de gradul de implicare a autoritatii statului, finantarea sportului si educatiei prin sport poate sa aiba cote diferite din bugetul de stat, de la 0.049% in Romania pana la 13% in Finlanda. Aceste fonduri merg spre constructia bazelor sportive si spre sportul de inalta performanta. In general competitiile de tip scolar, sunt finantate de la bugetele locale, acestea reprezentand baza de resurse pentru astfel de activitati. In functie de interesul manifestat pentru educatia fizica si sportiva, se realizeaza forme de finantare prin, sisteme Loto, parteneriat, sponsorizari sau chiar prein colecte si taxe preluate de la parintii interesati.

Cu cat implicarea reala catre activitatea sportiva de masa este mai mare cu atat bugetele sunt mai transparente, astfel ca sa satisfaca nevoile manifeste ale unor cazuri particulare.

In acest caz scopul principal al competitiilor, este pe langa cel al comparatiei cu ceilalti si cel a imbunatatirii unor abilitati motrice si a unei adaptari mai bune catre mediul fizic si social- uman. Aceasta poate conduce la crearea unei experiente ce va ajuta ulterior la crearea unui echilibru personal si daca este cazul la descoperirea competentelor si disponibilitatii catre o cariera sportiva. De aceea acest gen de competitii sunt organizate pe scara mica,au inglobate diferite activitati, de loasir, culturale si de disctractii, ofera competitorilor de acumulare a noi experiente corporale sau cu mediul inconjurator, sunt in general finantate de catre parinti cu suportul autoritatilor locale sau comunitare.

Scopul acestui tip de manifestatie este mai degraba unul formativ, incercand sa incurajeze stiluri de viata, in care valorile sportului si ale competitiei sa fie inglobate alaturi de celelalte valori necesare, formarii unei personalitati puternice.

Astfel performanta pura, si promovarea sportului de TOP devin in acest caz, obiective importante dar nu ca scop in sine al organizarii acestor competitii. Acest gen de structura competitionala aduce cu sine un numar foarte mare de concursuri in cadrul scolii, intre scoli apropiate, intre regiuni apropiate, intre zone cu acelasi specific cultural.

Combinarea aspectelor culturale de distractie si educative le fac atractive atat pentru participanti (copii, elevi, practicanti) dar si pentru profesori, parinti, comunitate, sistemul educational.

Este o forma foarte practica de demonstrare a functionalitatii a castigurilor pe care le poate aduce educatia fizica si competitiile in dezvoltarea individuala

Pentru persoanele care se dovedesc a avea aptitudini de performeri, acelasi sistem ii ofera premizele si unui progres suplimentar in curricula scolara, cat si in forme superiore de competitie mult mai apropiate de spiritul si caracteristicile competitiilor de mare performanta.

In tarile ce dau o importanta ideii de sport de masa competitiile sunt organizate de cluburi locale, scoli, universitati, intr-mare diversitate. Implicarea statala este minima in acest caz, fiind actiuini hotarate la nivel local. Exista atat initiative private care promoveaza conceptul de competitie scolara ca si mod de educatie, dezvoltare sau loisir, acest tip de activitati fiind promovate impreuna cu institutii de invatamant

Din acest tip de actiuni a rezultat o asociatii precum SSI, Central and Eastern European Schools Association (CEESA) si Sports Council of International Schools (SCIS) SCIS, etc. Astfel se creaza o responsabilizare a indivizilor fata de propria educatie fizica sau a familiei, competitiile fiind un mijloc de promovare a anumitor sporturi, valori educationale culturale, specificuri locale si un bun instrument de marire a coeziunii sociale a comunitatii.

La tarile cu un sistem bazat pe performanta, Statul asigura finaciar pregatirea celor selectati, implicarea statului inseamna centre de antrenament si un clivaj al competitiilor, apar competitii in principal pentru selectia performerilor. Autoritatile centrale dispun de alocarea fondurilor si de constructia facilitatilor sportive. Se creaza centre si programe nationale de pregatire, dispar competitiile de masa care nu au finalitate in performanta.

3.1.1. In Rominia sistemul de educatie si sport este format pe conceptiile unei structuri puternic centralizate din ultimii 45 de ani, care are o strategie si un sistem de organizare cu directii de le autoritatea superioara catre autoritatile regionale, autoritatii locale nu si-au preluat pe deplin rolul.

Strategia este una clar de „tip macro" fara a incuraja initiativele locale, ceea ce conduce la o mare inertie, la o lipsa de adaptare la schimbarile existente, si incapacitate de a se adresa direct catre necesitatile scolii, si elevilor.

Fondurile sunt alocate in Romania de la Bugetul de Stat, sunt coordonate si distribuite de la autoritatea centrala, in principal catre zonele de mare performanta, si prioritar in sporturile care au confirmat rezultate de-a lungul anilor, sau sunt interesante din punct de vedere a forurilor politice. In acest mod statul se confrunta cu cheltuieli logistice si de administratie, foarte mari, si cu lipsa de transparenta a fondurilor si surselor de finantare.

 Sistemul de educatie pentru sport se bazeaza pentru promovarea sportului de performanta si a elitelor, si nu catre asimilarea valorilor sportului si a valorilor educatiei fizice de catre scolari.

Pentru a putea media cele doua tendinte , organizarea administrativa din Romania se vede fortata sa asigure:

• Un set normativ foarte uniform si riguros pentru tot sistemul de invatamamt;
• Existenta unor bareme standardizate pentru toate esaloanele de invatamant;
• Dezvoltarea de competitii scolare organizate pe principiul selectiei viitorilor performeri de top

4. CONCLUZII 

Perspectiva dezvoltarii si a beneficiilor obtinute din modul de perceptie a competitiilor sportive scolare in Romania poate fi explicata de o teorie clasica a cresterii economice. Astfel se poate observa ca desi pe termen scurt o investitie mai mica specializata catre competitia de varf poate sa aduca satisfactii mai mari, o crestere a investitiei in dezvoltarea fenomenului sportiv, va egala dupa o periada de timp performantele obtinute din prima varianta, dupa o a doua perioada va egala si beneficiile aduse de prima forma de dezvoltare, ca mai apoi pe termen lung sa produca avantaje crescute sportului de performanta. La nivel social un sistem creat artificial, care nu poate sa fie sustinut perpetuu, se va lovi de mecanismul stabilizarii practicilor sportive si de cel al asa numitelor"efecte perverse" care au un rol regulator la nivelul populatiei si societatii.

5. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

EPURAN, M. – Doua intrebari pentru autorii sistemului de evaluare a elevilor la educatie fizica si sport. Bucuresti, In Revista Stiinta sportului nr.26, 2001, p.23.

Manual de educatie fizica in scoala. Vol. I, Bucuresti, Ed :CCPS, In :EFS 1(96)+2(97), 1994.

OPRISAN, Virginia,- Marcheting si comunicare in sport,Bucuresti, Ed. Uranus, 2002, p.66.

Sport structure. Clearing House- CDDS-Council Europe.1997

http://www.systems.org.

http://www.isp.cz/extra5.html

http://www.fis.edu/fis-life.html

Cuvinte cheie: sport scolar, competitie, strategie de dezvoltare

Rezumat:

Situatia sistemului actual de invatamant cat si competitional la nivel scolar din tara noatra, ne-a determinat sa analizam aspecte ale strategiilor de dezvoltare ale sportului si educatiei fizice ale sportului de performanta,dar si a sistemelor competitionale, din mai multe tari europene.

Aceasta lucrare incearca o analza a unor aspecte ale strategiei de dezvoltare a sportului si educatiei fizice din scoli prin institutii guvernamentale sau nonguvernamentale, centralizate sau necentralizate, implicarea autoritatii din perspective diferite datorate perceptiei diferite a modurilor de organizare a educatiei fizice si a sportului, modului de alocare a fondurilor sau transparentei actiunilorlor pentru sustinerea unui sistem scolar competitional corespunzator. Sunt prezentate dimensiuni notabile ale competitiei: cum ar fi cel economic sau de popularizare a unui sport, modul de alocare de fonduri dimensiunea culturala, etc.

 Analiza aspectelor de organizare a diferitelor sistemr de educatie fizica si sport in tari europene, precum si a organizarii si sustinerii sistemelor competitionale, poate permite elaborarea de propuneri pentru implementarea si in Romania a unui sistem competitional functional pe termen lung.