 |
 |
 |
 |
COMPETITIA IN SPORTURILE ADAPTATE
Conf.univ. dr. Dan Viorel Nastase
Universitatea din Pitesti, Facultatea de Educatie Fizica si Sport
Anul 2003 a fost anul european al persoanelor cu handicap.
Emanciparea sociala a zilelor noastre, care din punct de vedere etic situeaza grija fata de celalalt, pe acelasi plan ca cea fata de sine, coroborata cu dorinta oamenilor cu deficiente de a fi tratati ca egali, a determinat o adaptare a multor activitati sociale in folosul tuturor si mai ales in vederea convietuirii non discriminatorii.
Sportul s-a raliat cerintelor sociale moderne, punand la dispozitie oportunitatile sale de socializare si de descoperire a performantelor umane, chiar si pentru cei a caror activitate prezinta limite obiective. Competitia sportiva adaptata devine unul din mijloacele cele mai folosite in educarea, recuperarea si socializarea persoanelor cu handicap (vezi figura de mai jos).
 |
Daca deviza olimpica a participarii in competitie este „Important este sa participi, nu sa castigi!", la persoanele cu handicap devine:„Vreau sa castig - sa fiu curajos!".
Nivelul de competitie. Ca si la persoanele normale, si la persoanele cu handicap putem vorbi de sport pentru toti, cat si de cel performant, existand competitii interne cat si internationale si chiar olimpiade. La JO de la Barcelona, flacara olimpica a fost aprinsa pe stadion de un participant la tir cu arcul pe scaun rulant, organizatorii aratand astfel ca toti sportivii se bucura de miscarea generoasa a olimpismului.
Competitiile sportive adaptate se pot organiza functie de nivelul de pregatire a participantilor si de clasificarea kor sportiva. In acest sens exista pentru sportivii cu handicap, clasificari sportive convenite international, conform tipului de handicap si in concordanta cu regulamentele ramurii sportive respective.
Clasificarea sportiva a fost facuta pentru prima data la o competitie pentru raniti medulari din timpul razboiului, la Stoke Mandeville, cand a trebuit sa li se acorde tuturor participantilor, sansa de a concura in mod corect. Aceasta, intru-cat nu toti participantii aveau acelasi grad de afectare a coloanei vertebrale. Nevoia de egalizare a sanselor a determinat deci prima clasificare sportiva a persoanelor cu handicap.
La evolutia clasificarilor si-au adus contributia ideile conducatorilor, sportivilor, tehnicienilor si medicilor, care s-au raportat initial la analiza medicala de stabilire a originii si gravitatii handicapului. Analiza functionala, care considera posibilitatile de miscare ale practicantului in teren au fost alte criterii de clasificare sportiva.
Principiile generale ale clasificarii se refera la:
1. Bilantul analitic, care cuprinde:
- forta musculara – printr-o notatie de la 0 la 5
- bilantul articular (cu masuratori de unghiuri)
- nivelul amputatiei
- coordonarea
- acuitatea vizuala si camp vizual
2. Bilantul functional, care cuprinde analizarea unor teste specifice fiecarei ramuri de sport, aratand performantele individuale cotate prin cifre, precum si unele gesturi tehnice pe teren.
Fiecare tara a stabilit variante de clasificare care s-au potrivit conditiilor si sportivilor sai. Bine este insa sa se respecte clasificarea internationala, ceea ce a facut si tara noastra, care la clasificarile persoanelor cu handicap de auz vaz si mintal respecta clasificarea internationala.
La persoanele cu handicap motor, intrucat dezvoltarea miscarii sportive de acest gen este in stadiul de inceput, la atletism s-a facut o clasificare cu doar doua clase: in carucior si in picioare.
Orientarile sportive ale persoanelor cu handicap se fac functie de:
- aptitudinile de practicare a sporturilor, inclinatiile individuale
- la ce nivel se poate practica sportul respectiv
- contraindicatiile medicului si ale fiecarui sport
- varsta, sexul, topografia handicapului, functionalitatea muschilor
Examinarea practicantului se face prin examen medical avand ca obiect:
- interviu privind antecedentele personale si familiale ale individului, istoricul handicapului, problemele de sanatate aparute de la ultimul examen medical, sau de la aparitia handicapului
- examen general – greutate, inaltime, presiune arteriala,, puls, consult cardiac si pulmonar, palpari de viscere, ganglioni, etc.
- examen al sistemului osteo-articular cu masurarea amplitudinilor la toate articulatiile, stabilitatea acestora, unghiuri, etc.
- examen clinic mai special axat pe bilantul deficientei fizice (etiologic - cauzalitate)
- examen cardiologic - teste de adaptare cardiovasculara la efort
Persoanele cu tetraplegie sau paraplegie pot practica atletism in scaun mobil (curse de viteza, semifond, fond, aruncari), baschet, scrima, haltere, natatie, tenis de masa, tenis de camp, tir cu arcul, sau cu arma, caiac-canoe, navigatie, schi, bob, etc. sub control medical.
Persoanele cu poliomielite au nenumarate posibilitati de practicare a sporturilor. Cele cu poliomielite la nivelul membrelor inferioare (aflate in scaun) pot practica: baschet, atletism, tenis de masa, popice, scrima, pescuit sportiv, dans sportiv, etc. Natatia nu este recomandata.
Persoanele cu amputatii sunt orientate spre sporturi, functie de: varsta, starea cardiovasculara, nivelul amputatiei si natura sportului respectiv.
Aproape ca nu exista restrictii pentru persoanele cu amputatii uni sau bilaterale.
Sporturi cu indemanare si efort mediu – volei, sarituri, sau efort mare – alergari, ciclism, schi, natatie (fara proteze)
Infirmii motori cerebrali trebuie testati daca pot face cateva elemente sau daca pot practica sportul respectiv in functie de posibilitatile individuale.
Persoanele cu deficit vizual pot practica, cu sau fara insotitor atletismul - curse de viteza, semifond si fond, mars, sarituri in lungime si inaltime, toate aruncarile; schi – coborare cu insotitor, semifond cu insotitor; natatie, judo, fotbal cu ajutorul mingii cu clopotei, golbal – un sport al nevazatorilor; haltere; tir cu arcul cu reper al pozitiei corpului, sau cu tinta optoelectrica, care inlocuieste informatia vizuala cu cea auditiva; ciclism cu conducator; canotaj cu insotitor; dans sportiv; sah; etc.
Persoanele cu handicap auditiv pot practica toate sporturile, si chiar impreuna cu cei fara handicap.
Competitiile in sporturile adaptate se mai organizeaza tinand cont de varsta (copii, tineri si adulti) si sex (femei si barbati) .
In organizarea competitiilor si jocurilor din sporturile aplicate se recomanda cateva reguli de adaptare:
Dimensiunea. Dimensiunile terenului si echipamentului pot fi modificate pentru a permite practicantului sa fie mai independent si sa reuseasca in actiunile sale. De exemplu, mingile mai mari faciliteaza prinderea si lovirea cu mana, bastoanele mai mici, sau alte mijloace de lovire pot fi folosite de participantii care nu le pot folosi pe cele standard. Fileurile puse la o inaltime joasa, ca si cosurile de baschet sau adaptarea marimii mingiilor.
Distantele se reduc in functie de clasificarea sportiva.
Spatiul. Pentru o activitate cu randament maxim in competitiile pentru cei cu probleme locomotorii, este necesar ca spatiul de joc sa fie redus. Astfel, in activitate se pot folosi zone din sala sau camera, sau chiar colturi, astfel incat mingea sa nu se departeze foarte mult de practicant.
Posturile. Toti practicantii trebuie sa participe in mod egal la joc, ideal fiind ca toti practicantii sa treaca prin toate posturile. Posturile trebuie insa sa fie acordate si in functie de severitatea handicapului (un portar la fotbal, sau jucatorii la softball au o deplasare mai mica).
Greutatea. Pentru incetinirea actiunilor sau pentru protectie este necesar ca mingile de joc sa fie inlocuite de baloane (la volei), mingi din buret (fotbal), sau alt material care sa nu inhibe practicantul sau sa-l predispuna la accidentari. La Bowling bila poate fi inlocuita cu alta dintr-in material mai usor etc.
Regulile. Regulile jocurilor ar trebui adaptate situatiei existente, mai ales cand la jocuri participa si persoane non handicap. Marcajele in astfel de cazuri ar trebui sa delimiteze zonele de joc, astfel incat persoanele non handicap sa se intreaca intre ele, iar cele cu handicap asisderea, in cazul aceluiasi joc. Echipele trebuie sa fie combinate, sustinerea din partea ambilor constituind un mijloc de emulatie. Impingerea mingii in loc de lovire, poate fi un mod de modificare a regulilor.
Una dintre miscarile sportive de anvergura este World Games at Special Olympics (SO) care pune la dispozitia practicantilor cu handicap locomotor pentru perioada 2003-2006, regulamente pentru participarea in urmatoarele sporturi:
Sporturi de iarna: schi alpin, schi fond, snowboarding, snowshoeing, hochei pe gheata, patinaj artistic si patinaj viteza
Patinajul artistic este inclus in 1977 la Jocurile de iarna SO. In prezent sunt in evidenta 2 846 de practicanti in 49 de programe SO.
Discipline: individual (nivel de la 1 la 5), perechi (nivel 1-2), dans pe gheata (nivel I a, I b, I c, II si III), impreuna cu persoane cu retard mintal, perechi si dans pe gheata
Pentru persoane cu abilitati scazute: intreceri de deprinderi.
Schiul alpin a fost introdus in cadrul SO la Jocurile Mondiale SO de la Springs (Colorado) in 1977 si numara actualmente 9 785 de practicanti in 71 de programe SO. La ultima competitie a Jocurilor Mondiale de iarna din 2001 de la Anchorage (Alaska) au participat la probele de schi alpin 290 de concurenti din 33 de tari. Urmatoarea competitie va avea loc in 2005 la Nagano (Japonia).
Probe: coborare, slalom urias si slalom pentru incepatori, nivel mediu si avansati.
Pentru persoanele cu abilitati scazute: alunecare usoara (doua stadii) si mers 10 metri ajutat de panta.
Snowboardul este relativ tanar ca aparitie in 2001 la Anchorage. Are un numar redus de participanti (ordinul 3-4 sute), la probe ca slalom urias, super urias si slalom.
Schi fondul este un sport introdus in 1977, care a numarat in 2001 la Jocurile Mondiale SO de la Ancorage 238 de sportivi din 26 de programe. Actualmente sunt 12 246 de sportivi in 54 de programe SO de schi fond in probe de 500 m , de la 1 la 10 K, stafete impreuna si cu persoane cu retard sau pentru persoanele cu abilitati reduse de la alunecari pana la curse de 1,.50, 100 m in tehnica clasica.
Sporturi de vara: atletism, inot (sporturi aquatice), badminton, baschet, volei, handbal, fotbal, calarie, bile (bocce), popice (bowling), golf, gimnastica, haltere, yahting, ciclism, tenis, tenis de masa, patinaj pe role, softbal.
Sporturile aquatice – prima competitie la Special Olimpics International Games, in Chicago (1968). Astazi exista un numar de 53 162 de practicanti ai sporturilor aquatice in 122 de programe Special Olympic.
Competitii de inot: liber (50, 100, 200, 400, 800, 1 500 m), bras, spate si fluture (50, 100, 200 m), mixt (200, 400 m), stafeta liber si mixt (4 x 25, 4 x 50, 4 x 100, 4 x 200 m) inot cu parteneri cu retard mental: liber 4 x 100 si 4 x 200 m, mixt 4 x 25, 4 x 50 si 4 x 100 m.
Pentru participantii cu abilitati scazute: 15 m mers prin apa, 15-25 m plutire (impins de asistent), 10 m inot cu ajutor, 15 m inot fara ajutor, 25 m (liber, bras, spate, fluture).
Badmintonul a fost introdus in 1995 la Jocurile mondiale de vara de la Connecticut, SUA. Sunt 4 288 de practicanti ai badmintonului in 45 de programe Special Olympics.
Competitiile se desfasoara: individual, dublu si dublu mixt, iar impreuna cu persoanele cu retard mintal dublu si dublu mixt.
Pentru persoanele cu abilitati scazute: serviciul la tinta, returnarea fluturelui aruncat, returnarea serviciului.
Bowlingul a fost introdus in 1975 in Special Olympics dar debuteaza in Jocurilor Mondiale in 1975 la Indianapolis, SUA. Astazi, in 76 de programe Special Olympics sunt angrenati 126 604 de practicanti.
Competitii de: simplu (urcarea bilei cu ajutor sau fara), dublu, meci de echipe, iar impreuna cu persoane cu retard mintal dublu si echipe.
Pentru persoanele cu abilitati scazute: aruncarea bilei (mingii) la tinta si aruncarea printr-un cadru.
Competitia in sporturile adaptate confera oamenilor cu disabilitati sau handicap, posibilitatea de intrecere cu altii si cu sine insusi. Ea este un mijloc de educare, recuperare, cooperare, socializare, recreere si destindere, demonstrand participantului ca este capabil sa insuseasca deprinderi, pe care sa le foloseasca in intrecere cu altii. Ea are un caracter adaptativ si limitativ, fiind orientata ca si sportul in sine, in folosul practicantilor. Competitia in sporturile adaptate confera practicantului o incredere in fortele proprii, o stare de normalitate, care sta la baza integrarii sale sociale.
Sportul adaptat ofera multiple forme de competitie de diferite grade, pentru sportivi cu clase de participare stabilite dupa norme anatomo-fiziologice. Amploarea competitiilor sporturilor adaptate este justificata de dorinta de implicare in fenomen a tot mai multi factori : sportivi, antrenori, organizatori, cluburi, federatii nationale si internationale ale diferitelor sporturi, comitete internationale, guverne si grupari nonguvernamentale, sponsori, mass media etc. Ea este intr-o continua dinamica, dezvoltandu-se in aproape toate domeniile sportului, in folosul si spre satisfactia practicantului.
Bibliografie
Adams, Ronald C. – Games, Sports and Exercises for the Physically Handicapped (4th edition), Lea & Febger, Philadelphia, P.A., 1991
Bac, O., Szabo, M., Szabo, P. – Volleyball-ul in kinetoterapie, Ed. Universitatii din Oradea, 2002
Dragnea, A si colab. – Teoria educatiei fizice si sportului, Ed. Cartea scolii, Bucuresti, 2000
Marcu, V., Dan, M., Milea, M. – Sport pentru persoane cu handicap, ed. Triest, Oradea, 2001
Peteanu, M. – Examinarea medicala in scop de selectie si orientare scolara si profesionala, Ed. Difactica si pedagogica, Bucuresti, 1971
xxx – Federatia Romana a Sportului pentru handicapati – Buletin informativ, regulamente, programe strategice de actiune 1999-2001
xxx – Special Olympics – Activitati motorii – Program de antrenament, Special Olimpics Timisoara – Romania, 2002
http://atlas.ici.ro/Disability/Evenimente/actiuni2003.htm
http://www.specialolympics.org
ABSTRACT
The competition in Special Olympics offers to the disabled persons, the possibility to compete with others and themselves. The competition for disabled persons also represents a mean of education, recuperation, cooperation, socialization, recreation and relaxation, demonstrating to the participant, that he is capable of learning habits which can be used in the competition against each other. The competition for disabled persons has an adaptative and limitate character, being oriented as the sport itself, in the benefit of the practitioners. The competition for disabled persons offers to the sportive a trust in his own forces, a state of normality, which is the base ground for his social integration. Adapted sport offers multiple ways of competition, of different degrees, for athletes integrated in participation classes, after anatomic and physiological criteria. The big dimension of adapted sports competitions can be explained by the wish of implication of more and more persons in this phenomenon: athletes, coaches, organizers, clubs, national and international federations for different sports, international comities, governs and nongovernmental associations, sponsors, mass media etc. It is in a continuous and dynamic movement, with propagation in almost every sport's domains, in the use and satisfaction of the sportive himself.
