 |
 |
 |
 |
APRECIEREA OBIECTIVA A EFORTULUI FIZIC LA SPORTIVII DE MARE PERFORMANTA
Georgeta NENCIU Universitatea Spiru Haret, FEFS Bucuresti
Vladimir POTOP Universitatea Valahia Targoviste
In conceptia specialistilor din domeniul sportului de performanta, teoreticieni si practicieni, efortul fizic reprezinta prin definitie o solicitare motrica cu caractere bine definite, in functie de parametrii lui.
Diversitatea eforturilor fizice din activitatea sportiva a motivat clasificarea acestora in mai multe categorii bine cunoscute, in raport cu anumite criterii, printre care amintim: intensitate, surse energetice, tipul predominant de contractie musculara, organul – aparatul sau sistemul antrenat preponderent in efort, ciclicitatea efortului, etc.
Solicitarea aceasta motrica, adica efortul fizic, indiferent de dificultatea lui, se adreseaza organismului sportivului care, prin analogie cu altele, are urmatoarele atribute: integral, deschis, dinamic, hipercomplex si probabilist. Daca la acestea adaugam dimensiunile autoorganizarii si autoreglarii obtinem imaginea unui sistem cibernetic de cel mai inalt ordin.
Unul din promotorii viziunii sistemice, integraliste in caracterizarea fiintei umane si in special a organismului sportivului (in cadrul medicinei sportive) este dr.Al. Partheniu care, impreuna cu colaboratorii sai (C. Neacsu, G. Jeflea, A. Gagea), a elaborat o metodologie complexa, integro-corelativa (IC), de explorare a organismului uman.
Dupa cum se stie, procesul de pregatire sportiva este un proces complex ce are ca scop dezvoltarea la sportiv a calitatilor fizice, tehnice, tactice, teoretice, deci a aptitudinilor si cunostintelor dobandite sau imbunatatite care genereaza performanta sportiva. Prin conducerea stiintifica a acestuia intelegem si obiectivarea nivelului de pregatire prin investigatii complexe ale factorului biologic, fiind luate in considerare, in special, principalele functii implicate in efortul fizic, cum sunt: functia nervoasa, functia neuromotrica, functia neuro-endocrino-metabolica si functia psihica. Metoda care, dupa parerea noastra, corespunde dezideratului de explorare corelativ-complexa a organismului sportivului este metoda integro-corelativa (IC) pe care o vom aborda in cele ce urmeaza.
Recoltarea in conditii de referinta, inainte de efort si dupa efort, fie el standard, fie specific de diferite intensitati, a unui numar semnificativ de indicatorii bio-fiziologici, urmata de prelucrarea automata grafo-analitica si statistico-matematica a datelor, interpretarea integro-corelativa a acestora si elaborarea de concluzii si recomandari pentru factorii de decizie sunt etapele si caracteristicile prin care se defineste aceasta metoda.
Stabilirea indicatorilor ce pot defini fiecare functie implicata major in efortul fizic este, de asemenea, un punct forte al acesteia.
Astfel, pentru investigatia functiei nervoase se iau in considerare urmatorii indicatori:
a) Electroencefalograma (EEG) ca indicator al reactivitatii nespecifice cortico-subcorticale, de verificare a mentinerii organizarii functionale pe planul electrogenezei, de apreciere a „nivelului de activare" diferentiat pentru circuitele cortico (postrolandice) – tronculare si a circuitelor cortico (prerolandice) – diencefalice. Ea poate fi caracterizata prin parametrii: indexul alfa (%); amplitudinea undelor alfa; modulatia fuziforma; modulatia de faza; reactia de oprire; raportul antero-posterior.
b) Frecventa critica de fuziune la stimulare luminoasa intermitenta (SLI) ca indicator al starii functionale a partii centrale a analizatorului vizual, in legatura cu sindromul de oboseala corticala.
c) Reflexul electrodermal (RED) ca indicator al reactivitatii nespecifice pe plan electrofunctional caracteristic si complementar pentru circuitele antero-corticale subcorticale si indicator specific neurofunctional pentru reactivitate neurovegetativa cerebrala, inclusiv contingentele cu reactiile emotionale si activarile atentionale. El poate fi caracterizat prin amplitudinea raspunsurilor, similitudinea lor, constanta raspunsurilor evocate si absenta activitatilor spontane sau atipice.
d) Reflexul clino-ortostatic (RCOS) ca indicator al reglajului neurovegetativ cardiac caracterizat prin abaterea dinamica relativa si durata regimului tranzitoriu.
Pentru caracterizarea functiei neuro-motrice, deci a starii functionale a sistemului nervos central si periferic in stransa legatura cu sistemul muscular, prin metoda IC se iau in considerare indicatorii:
1) Excitabilitatea neuromusculara (ENM), un indicator de apreciere a organizarii si a nivelului functional al componentei nervoase din cadrul circuitelor neuromusculare. Ea este definita prin relatia intensitate-durata (I/D) pentru fiecare muschi fazic sau tonic si de interval fazico-tonic al celor doi muschi, fazic si tonic, din cadrul complexelor musculare sinergice.
2) Electromiograma globala (EMG) ca indicator al activitatii electrice a intregului muschi in contractie voluntara, inregistrata cu electrozi de suprafata.
3) Reactia motrica digitala (RM) ca indicator de apreciere corelativa a dinamicii neconditionale si conditionale a excitatiei si inhibitiei si, implicit, a mobilitatii si echilibrului activarilor excitatorii si inhibatorii pe planul motricitatii fizice.
4) Proba de coordonare video-motorie (CVM) ca indicator al organizarii neuromusculare (segmentare si nesegmentare) pe planul functiei de coordonare dinamica.
5) Proba de tenacitate (TEN) ca indicator al tenacitatii nespecifice in efortul voluntar si al caracteristicilor de reglaj si control excito-inhibator al unui efort voluntar static. Ea este definita prin produsul dintre forta maxima statica si durata contractiei statice la jumatatea din valoarea acesteia.
Pentru caracterizarea functiei neuro-endocrino-metabolice se iau in considerare actiunea prompta a hormonilor stimulatori medulo si corticosuprarenalieni (catecolamine, cortizol), precum si a celor tiroidieni. Tot aici sunt importante datele despre laturile: protido-lipidico-glucidica, hematologica si ionica (sodiu, calciu seric si ionic, magneziu).
Urmarirea modificarilor biochimice induse de efortul fizic permite studierea adaptarii organismului la dificultatea de efort.
Pentru caracterizarea functiei psihice se urmaresc cateva obiective de importanta majora in activitatea sportiva, cum ar fi: orientarea si concentrarea activitatii psihice; capacitatea de autoreglare a starilor afective; sugestibilitatea; anxietatea; personalitatea sportivului, precum si starea de oboseala, de forma sportiva si chiar „starea de start".
Pentru toate aceste functii cu exceptia ultimei, autorii metodei au elaborat si un standard corelativ-integrat de criterii, cu domeniile de valori optime si relatiile specifice pentru fiecare indicator, in vederea interpretarii complexe corelativ-integrale a acestora pentru evidentierea unui tablou de ansamblu asupra organismului uman, atat in conditii de referinta (repaus), cat si raportat la efortul fizic din antrenament.
In mod practic, folosind aceasta metoda s-au obtinut la mai multe ramuri sportive (volei, baschet, scrima, tir), pe sportivii de elita, valori care evidentiaza eficienta pregatirii sportive in ansamblu.
La gimnastica artistica, efortul fizic specific fiind diferit de la aparat la aparat (sarituri cu sprijin, barna), este necesar sa se cunoasca cat mai obiectiv influenta lui asupra organismului sportivei.
Pe aceasta linie, doar la nivel de incepatori (CSS nr.2 Bucuresti, 1998), am folosit cativa indicatori ai acestei metode (F.C., F.R.), la paralele inegale, care au evidentiat modificarile acute de efort, in functie de care am dirijat refacerea organismului, pe de o parte, si dozarea optima a efortului, pe de alta parte.
 |
In urma pregatirii sistematice a acestor indicatori s-a imbunatatit capacitatea de efort la toate sportivele aflate in pregatire, obtinand rezultate valoroase la competitii si ducand chiar la selectionarea a doua gimnaste in lotul national de junioare.
Concluzii
1) Indicii metodei evidentiaza nivelul functional al organismului in repaus, imediat dupa efort si refacerea.
2) La sportivele din gimnastica s-au realizat chiar modificari in programul de pregatire in functie de dinamica efortului prestat.
3) In concluzie, metoda integro-corelativa este o metoda de cercetare stiintifica ce corespunde conceptului de organism sistem integral; se bazeaza pe rationamente deductive si inductive, se utilizeaza pentru diagnoza ecoului biologic acut al pregatirii efortului fizic, pe baza carora se pot lua decizii optime in cadrul pregatirii sportive.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Bota, C., Fiziologia efortului fizic si sportului, Ed.A.N.E.F.S., 1993.
Neacsu, C., Informatia biologica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982.
Nenciu, G., Aspecte ale adaptarii cardiovasculare la efortul fizic in sportul de inalta performanta, Comunicata la Simpozionul A.N.E.F.S., 1997.
Nenciu, G., Contributii la obiectivarea nivelului de pregatire in sportul de mare performanta, Comunicata la Simpozionul, ANEFS 1997.
Partheniu, Al., Neacsu, C., Jeflea, G., Gagea, A., Standard corelativ integrat de criterii metabolice-endocrine si functionale nervoase si musculare, compatibile cu activitatea sportiva de inalta performanta, Rev. Educatie fizica si sport, 12/1973.]
KEYWORDS: Effort, training, competition, complex investigations
ABSTRACT:
The authors make a general presentation of a scientific method, which is used in practice to evaluate the sportsmen's body's reactivity before and after the physical effort.
As we know, physical training is a complex process whose purpose is developing physical, technical, tactical and theoretical qualities, which the sportsmen had or which he improved, in order to generate performance.
Thus, the specific way in which the elite sportsmen's body reacts (in improving its abilities) has been recorded for several sports (volley, fencing, target shooting).
The authors are interested in knowing and applying this method in other sports clubs, in order to insure adequate training to achieve high performance.
It's the case of artistic gymnastics, in which specific effort begins at a very young age, effort which requires that its parameters be known, as well as their influence on the sportsmen's body.
