IMPORTANTA RELATIEI ANTRENOR – SPORTIV IN DIRIJAREA PROCESULUI DE ANTRENAMENT AL ATLETILOR

Nicolae POP

Univ. „Dunarea de Jos" Galati

Satisfacerea exigentelor sportului de performanta, in general, si a atletismului, in special, asa cum se manifesta el in prezent, impune, pe langa o pregatire comuna tuturor sportivilor, si o stricta individualizare. Aceasta presupune neaparat abordarea psihologica a sportivului si necesitatea studierii si cunoasterii perfecte a personalitatii acestuia. In toata activitatea de pregatire a atletului, de formare a viitorului performer, relatia antrenor – sportiv trebuie perfectionata permanent, cerinta care se justifica prin aceea ca:

- in activitatea de antrenament si concurs este angrenata intreaga personalitate a sportivului, asigurand participarea lui constienta prin care sunt angajate gandirea, pasiunile, interesele, motivatia, ca forte ce-l sustin si-l angreneaza catre performante de valoare;

- se formeaza la atleti capacitatea de a se autoeduca si autodirija;

- se dezvolta capacitatea sportivilor de a invinge si de a depasi obstacole care se interpun in calea realizarii obiectivelor, de a-si mobiliza resursele fizice si psihice la momentul oportun;

- se formeaza un comportament flexibil, cu o capacitate de adaptare larga si variata la situatiile schimbatoare, imprevizibile si neobisnuite, care apar in antrenament si concurs, fiind vorba de formarea capacitatii de reglare si autoreglare a comportamentului exprimata atat prin posibilitatea de aplicare a procedeelor tehnico – tactice insusite, cat si din posibilitatea de a-si stapani emotiile negative sau reactiile impulsive;

- contribuie in mod specific la cresterea performantelor, prin formarea corecta a deprinderilor motrice, tehnice si tactice, prin asigurarea climatului optim necesar mobilizarii proprii pentru obtinerea celor mai bune rezultate si a angrenarii totale a capacitatilor intelectuale, afective si volitive;

- il pune pe sportiv in situatia de a-si ''programa'' si conduce actiunile in raport cu cele ale adversarului si cu conditiile intrecerii, ca urmare a inducerii unei adaptabilitati rapide si flexibile.

Pe de alta parte, in scopul perfectionarii relatiei antrenor – sportiv, trebuie sa se aiba in permanenta in vedere faptul ca antrenorul lucreaza cu oameni pe care isi propune sa-i instruiasca la cel mai inalt nivel nu numai sub aspect sportiv, performantial, ci si sub acela al personalitatii. Prin statutul sau antrenorul este:

Pedagog, desfasurand o activitate complexa de instruire si educare a sportivilor intr-un domeniu al calitatii si eficientei (performantei), cu indivizi dotati peste media populatiei, de regula adolescenti si tineri. Procesul pedagogic de comunicare, instruire si educatie este realizat individual si in grup, la niveluri diferite de pregatire si aspiratie, ceea ce presupune un tact pedagogic deosebit si temeinice cunostinte din domeniul psihologiei. Lipsa acestora il transforma pe antrenor intr-un functionar sau tehnician empirist.

Tehnician, maestru in pregatirea fizica, tehnica si tactica a sportivilor, in planificarea si organizarea actiunilor practice. Maiestria si priceperea sunt atribute de baza ale personalitatii si profesiei antrenorului.

Cercetator, vesnic in cautarea noului si un exigent experimentator al celor mai recente idei, luptand mereu impotriva dogmatismului si rutinei. Atributul de creator i se potriveste foarte bine antrenorului eficient, care stapaneste si urmareste progresele stiintelor pentru ameliorarea propriei activitati. Pasiunea pentru sport este calitatea cea mai caracteristica a antrenorului, innobilata fiind de motivatia pentru performanta si de convingerea ca rezultatele sportive de calitate se pot realiza numai pe baze stiintifice.

Daca, din punct de vedere profesional, cerinta majora este competenta, capacitatea antrenorului de a duce la indeplinire atributiile postului sau, din punct de vedere moral, cerinta principala este responsabilitatea. Impreuna ele vor construi autoritatea profesionalismului, care reprezinta, pe de o parte, capacitatea de a se face ascultat de altii, iar, pe de alta parte, posibilitatea de a emite deciziile si de a organiza conditiile in care el, impreuna cu sportivii sai, trebuie sa actioneze pentru indeplinirea atributiilor care revin fiecaruia. Calitatile apreciate mai mult de sportivi la antrenorul lor sunt: capacitatea specialistului de a-i invata tehnica exercitiilor, in cazul sportivilor aflati la primele stadii ale instruirii, si competenta antrenorului in ceea ce priveste crearea motivatiei pentru competitie in cazul atletilor aflati in stadiul maiestriei sportive.

In cadrul deosebit de complex al raporturilor dintre antrenor si sportiv si al formelor de abordare a dirijarii procesului de antrenament se disting trei posibilitati: forma autoritara, cea autoritar – consultativa si cea consultativa.

Forma autoritara se aplica curent si corect la categoria incepatori si uneori la avansati. In perioada respectiva de evolutie elementul rational al gandirii nu este dezvoltat in asa masura incat tinerii sportivi sa poata intelege legitatile complexe ale procesului de antrenament, iar preocuparea manifestata fata de pregatirea sportiva nu este determinata in principal de interesul atingerii unei performante inalte, ci de atractia fata de activitatea motrice in general, care se manifesta ca un mijloc firesc, fiziologic si emotional. Caracterul labil al elevilor de aceasta categorie, precum si impulsivitatea in comportamentul tineretului, duc frecvent la manifestari de indisciplina, care trebuie contracarate si indreptate de la inceput printr-o atitudine ferma si autoritara, dar si prin adaptarea si aplicarea celor mai potrivite metode si mijloace de actionare conform cu particularitatile psihofizice ale fiecarei categorii de varsta.

In al doilea caz, care are aplicativitate asupra sportivilor cu un stagiu de trei – patru ani in atletismul de performanta, se bazeaza pe o pozitie diferita a elevilor fata de activitatea sportiva sistematica. Cresterea performantelor, relatiile prietenesti dintre cei ce antreneaza in cadrul colectivului si personalitatea antrenorului creeaza impulsul de baza care consolideaza interesul manifestat fata de exercitiile ce se efectueaza intens si in mod sistematic. Pozitia antrenorului in ceea ce priveste dirijarea pregatirii sportive este de acum cu totul diferita. Sarcina lui este de a initia atletul in tainele tehnicii sportive, ale pregatirii fizice si psihice. In cadrul muncii sale antrenorul vegheaza asupra respectarii principiilor didactice in conducerea procesului de antrenament, el devenind coautorul viitoarelor succese competitionale. In interesul realizarii scopurilor sale, tanarul atlet se supune de buna voie autoritatii antrenorului. Conditia de baza a acestor relatii este ca antrenorul, prin cunostintele si experienta sa, prin comportamentul si tactul sau sa dobandeasca autoritate si sa si-o consolideze. Interventiile autoritare in procesul de antrenament si in comportarea generala a atletului, precum si colaborarea cu elevul in insusirea cunostintelor de specialitate, creeaza conditiile unei dirijari autoritar – consultative a pregatirii sportive.

A treia forma de relatii dintre antrenor si sportiv se refera la atletii experimentati, aflati in faza maiestriei sportive, cand pregatirea se realizeaza printr-o stransa colaborare. Forma respectiva de dirijare a procesului de antrenament se poate numi consultativa bazandu-se pe cresterea maiestriei sportive a cunostintelor de specialitate si a nivelului calitatilor moral – volitive, situatie in care atletul devine mai independent in ceea ce priveste pregatirea si participarea sa la intreceri. Nici in aceasta etapa nu se poate subaprecia sarcina antrenorului care ramane personalitatea centrala in pregatirea sportivului, el fiind cel mai apropiat sfatuitor si prieten al acestuia. Prin prezenta sa, antrenorul stimuleaza initiativa sportivului si il ajuta la castigarea increderii in propriile sale forte.

In cazuri izolate, de exemplu la sportivii cu calitati moral – volitive mai slabe, antrenorul nu poate ocoli, nici chiar la adulti, forma de conducere autoritara, eventual cea autoritar – consultativa pentru dirijarea pregatirii si a participarii la competitii.

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXE N. Antrenamentul sportiv modern ''EDITIS.'' Bucuresti 1993

2. EPURAN M. si colab. Psihologia sportului de performanta FEST Bucuresti 2001.

3. NEACSU I si ENE M. Educatie si autoeducatie in formarea personalitatii sportive. Ed. Sport Turism, Bucuresti 1987.

4. POPESCU C. Antrenorul – profilul, personalitatea si munca sa. Ed. Sport Turism. Bucuresti 1979.

5. THOMPSON J.R.P.Introducere in teoria antrenamentului. CCPS., 1993

CUVINTE CHEIE: forma autoritara, autoritar – consultativa, forma consultativa.

ABSTRACT:

Throughout the activity of training the athlete, of developing the performer to be, the trainer-athlete relationship must be permanently improved. In the view of improving this relationship one must bear in mind the trainer's working with people he intends to train at the highest level from the sportive, performance point of view, but also concerning his personality.

The love for sport is a characteristic inherent to the trainer's activity and it is enriched by the motivation for acquiring performance and by the belief the quality sportive results may be achieved only on a scientific basis. Regarding the extremely complex field of trainer-athlete relationships and of ways of approaching the guiding of training process one may distinguish three possibilities: the authoritative form which is suitable for first year students, the authoritative-consultative form for three-four years activity athletes, and the consultative form which refers to experienced athletes, who have already reached sportive mastery.