RELATIA ANGAJAMENT - ABANDON SPORTIV

Lorand Balint

Universitatea „Transilvania", Brasov

In ultimul deceniu, sportul de performanta din Romania se confrunta cu un fenomen ingrijorator care consta din faptul ca, tot mai frecvent, un numar semnificativ de sportivi legitimati - aflati in special la varsta adolescentei - isi exprima dorinta de a "abandona", de a renunta la activitatea competitionala. In aceasta conjunctura, factorii implicati in elaborarea pe termen lung a strategiilor de instruire sportiva incearca sa descopere motivele care-i determina pe tineri sa decida in favoarea intreruperii definitive a propriului parcurs de pregatire, intr-un moment in care se prefigureaza maturizarea lor din punct de vedere sportiv.

Cercetari intreprinse de Sarrazin Ph., si Guillet J., (2001); Sarrazin Ph., (2002, 2003) cu scopul de a clarifica aceasta problematica, au condus la ideea ca nu se poate vorbi de un singur tip de abandon sportiv, ci de mai multe, incadrate toate pe relatia cauza – efect. Dintre acestea, mentionam:

• „abandonul fortat" care are ca substrat o jignire, o ofensa ce determina din partea subiectului o atitudine ireconciliabila (de multe ori cu o doza mare de subiectivitate);
• „abandonul – schimbare" unde subiectul a ales in stadiul initial al instruirii sa practice o ramura/ proba sportiva din curiozitate sau ca o varianta de diversificare a propriilor activitati;
• „abandonul impotriva vointei" caz in care subiectul nu are timp pentru a desfasura intreaga gama de activitati pe care si le-a propus si este nevoit sa-si restructureze aria de preocupari, in functie de prioritatile curente; "abandonul – grilaj" cu origine in stresul cronic ce s-a acumulat datorita modului in care subiectul a receptionat (in sens negativ) intreaga gama de influente specifice, venite din directia procesului de antrenament sportiv;
• „abandonul - nemultumit"  manifestat pe fondul insatisfactiilor (pe multiple planuri) oferite de sportul preferat, in raport cu expectatiile initiale ale subiectului.

Pentru a intelege factorii principali care intervin in „abandonul sportiv", articolul de fata incearca sa sintetizeze sursele motivationale care actioneaza pe aceasta directie. Au fost studiate in acest sens, diferite variante ale „teoriilor motivationale" care incearca sa surprinda – printre altele – cauzele ce pot determina decizia irevocabila de retragere prematura a tinerilor din sfera sportului de performanta.

 Din ansamblul teoriilor care au abordat subiectul „abandonului sportiv" la tineri, se desprind idei esentiale pentru conturarea principalelor cauze ale acestui fenomen nedorit. Pe linia preocuparilor de clarificare a problematicii analizate, apar doua notiuni distincte: angajamentul sportiv si abandonul sportiv. In acest context, o teorie interesanta care ne ajuta sa intelegem mai bine procesul de angajament/ renuntare-abandon sportiv, este teoria schimbului social. Aceasta teorie evidentiaza un termen „cheie" ce trebuie analizat si anume: „angajamentul". Angajamentul sportiv corespunde in general "dorintei si vointei de a investi intr-o activitate sportiva" (2). Cu cat angajamentul este mai semnificativ determinat de anumite motive dependente de personalitatea fiecarui individ, cu atat acesta va ramane mai ferm in contact cu activitatea respectiva, ii va consacra mai mult timp si de ce nu, mai multi bani.

Se pot nominaliza patru variabile principale care sunt responsabile de nivelul (trainicia) angajamentului sportiv:

1. Raportul cost / beneficiu in corelatie cu activitatea sportiva acest raport se traduce printr-o variabila afectiva si anume prin „satisfactie". Cand sportivul este satisfacut (multumit) de parcursul sau sportiv, se poate considera ca beneficiile depasesc costurile si invers, cand sportivul este nemultumit de experienta sa sportiva, costurile intrec beneficiile. Beneficiile si costurile sunt doi termeni generici folositi pentru a face trimitere la tot ceea ce individul castiga sau pierde pe intervalul practicarii unei activitati sportive. In domeniul motricitatii dirijate, beneficiile pot fi materiale (bani, trofee, alte avantaje de natura materiala) sau mai frecvent, de ordin psihologic, fiind raportate la satisfacerea anumitor nevoi sau pentru a atinge scopurile proiectate (dorite).

Daca individul anticipeaza greutatile ce decurg din activitatea de pregatire sportiva si nu are capacitatea sa le depaseasca progresiv pe fiecare dintre acestea, apare imposibilitatea de a-si satisfacere propriile trebuinte, iar activitatea va fi din ce in ce mai „costisitoare" pentru el si tot mai nesatisfacatoare. In acest context, dorim sa mentionam ca rezultatele diferitelor studii arata ca, cu cat beneficiile anticipate sunt mai importante pentru individ, cu atat angajamentul sau este mai determinat si invers, cu cat cheltuielile anticipate sunt mai importante, cu atat angajamentul subiectului va fi mai slab;

2. Constientizarea valorii cumulate a investitiilor personale depozitate in activitatea sportiva se considera ca aceasta variabila are capacitatea de a responsabiliza subiectul. Individul angajat intr-o activitate - constient de investitiile pe care le-a realizat - va fi influentat in sensul continuarii activitatii, chiar daca aceasta, in prezent, este mai putin multumitoare pentru persoana sa. Prin „investitii personale" se inteleg resursele (de orice natura) care au fost cheltuite pentru derularea unei activitati si care vor fi pierdute daca individul hotaraste sa intrerupa definitiv activitatea respectiva. Studiile din domeniul sportului, efectuate pe aceasta directie, evidentiaza faptul ca, cu cat sportivul a investit un buget de timp mai mare pentru parcursul sau de instruire sportiva, a facut sacrificii financiare mai insemnate pentru procurarea unor echipamente sportive performante - ca suport obiectiv al ameliorarii competentelor sale motrice - cu atat ii va fi mai greu sa paraseasca activitatea respectiva, chiar daca aceasta nu-l mai satisface pe deplin. Reversul rationamentului este acela ca, cu cat individul a investit mai putin in ramura / proba de sport practicata, cu atat ii va fi mai usor sa ia o decizie in sensul de a renunta complet la activitatea sportiva;

3. Constrangerile sau/si obligatiile sociale sunt alte variabile importante care faciliteaza renuntarea la continuarea activitatii sportive se includ aici toate sarcinile sau activitatile cotidiene pe care individul trebuie sa si le asume si care pot sa intre la un moment dat, in conflict cu angajamentul lui sportiv. Sarcinile scolare de exemplu (imposibilitatea de a urma un traseu scolar normal), se incadreaza la acest tip de variabile. Constrangerile sociale sunt legate si de durata de timp care se acorda activitatilor petrecute cu parintii, cu prietenii sau /si cu o anumita persoana de sex opus etc.

Toate obligatiile si constrangerile sociale sunt mai puternice in timpul adolescentei si pot determina abandonul timpuriu al practicii sportive;

4. Atractia – canalizarea intereselor – fata de activitatile alternative, altele decat cele din domeniul sportului, reprezinta o ultima categorie de variabile implicate in angajamentul / abandonul sportiv de exemplu, un subiect poate sa-si evalueze implicarea sa sportiva curenta ca fiind satisfacatoare, dar sa considere - in acelasi timp - ca exista alte activitati mult mai atractive pentru el.

Atractia pentru activitatile alternative este in general cu atat mai puternica cu cat satisfacerea trebuintelor generate de activitatea sportiva este mai slaba si individul a investit mai putin pentru realizarea acesteia.

Concluzii:

abandonul sportiv este un fenomen complex care face apel la mai multe variabile ce interactioneaza si care prin cumulare, exercita influente perturbatoare puternice pe directia deciziilor care converg spre renuntarea la activitatea sportiva de performanta. La modul general, se considera ca unele dintre motive sunt de ordin psihologic (scopurile urmarite de indivizi, perceptiile despre sine etc.), iar alte de ordin social (atitudinea antrenorului, a conducerii unitatii sportive, a familiei, a prietenilor etc.);

abandonul sportiv prematur poate fi inteles prin studierea raportului care se stabileste intre suma motivelor care determina angajamentul sportiv si variabilele care genereaza renuntarea la acest angajament;

cu cat angajamentul este mai semnificativ determinat de anumite motive dependente de personalitatea fiecarui individ, cu atat acesta va ramane mai ferm in contact cu activitatea respectiva;

factorii motivationali reprezinta componente importante in raportul angajament sportiv / abandon sportiv si cunoasterea lor de catre profesori / antrenori, contribuie la anihilarea hotararilor ce privesc intreruperea timpurie a activitatii sportive de performanta.

Bibliografie selectiva:

1. Epuran M., Modelarea conduitei sortive, Edit. Sport-Turism, Bucuresti, 1990.

2. Epuran M., Holdevici I., Tonita F., Psihologia sportului de performanta – teorie si practica, Edit., FEST, Bucuresti, 2001.

3. Sarrazin Ph., Les aspects motivationnels relatifs a la competition et a l`entrainement, in Rev. L`entraineur de ski alpin, Nr. 44, 2002.

4. Selaru, M., Drama discordantei psihice, Edit. Moldova, Iasi, 1995.

5. Vladescu, F., Indicatorii motivationali la sportivii de performanta romani, CCEFS, Bucuresti, 1974.

Abstract:

Over the last years in contemporary professional sports an increasing rate of sports giving up has been noticed, particularly with teenager sports people. Recent research has claimed that more than one type of sports abandonment can be identified, all of them being part of the relation cause-effect. These are: "forced abandonment", "abandonment - change", "abandonment against one's will", " abandonment - grid" and "abandonment - disappointment". The motivational theories make a connection between the "sports abandonment" phenomenon and the " sports commitment". According to these theories, four main variables can be identified, which account for the level (strength) of sports commitment, namely: the relation costs/benefit correlated with the sports activity, the awareness of the accumulated value of personal investments in the sports activity, the constraints and/or social responsibilities, the attraction - direction of interests as contrasted to alternative activities, different than the sports area. The fact the teachers/trainers are aware of the above variables contributes to the optimization of the sports training process and ultimately, to the removal of tendencies related to the early abandonment of professional sports activity.