Articole conf 2003

"COMPETITIA" PENTRU INOVARE IN ARIA CURRICULARA EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Monica STANESCU

Virgil TUDOR

Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport

Procesul de reforma a invatamantului preuniversitar se afla la ora actuala in plina desfasurare, urmand reperele stabilite atat in documentele oficiale, guvernamentale, cat si in cele elaborate de diferite institutii europene. In intentia de participare la realizarea unui spatiu european extins al educatiei, factorii decizionali de la noi din tara promoveaza o politica educationala care sa raspunda cerintelor actuale ale societatii.

Printre reperele decizionale majore ale acestei perioade se numara si cele referitoare la programele scolare. Documente oficiale, concepute pentru fiecare dintre disciplinele cuprinse in curriculum national, programele scolare ilustreaza conceptia factorilor de decizie din domeniu, legata de modul in care disciplina respectiva raspunde exigentelor sociale exprimate la un moment dat fata de aceasta. Prin faptul ca sintetizeaza obiective, continuturi si precizeaza standardele de evaluare, programele constituie principalele ghiduri care stau la baza activitatii profesorilor.

In prezenta lucrare ne-am propus sa realizam o scurta analiza a programelor scolare de educatie fizica si sport, precum si a celorlalte documente adiacente – sistem national scolar de evaluare si ghidurile de aplicare a programelor, pornind de la unele incoerente de natura conceptuala si continuand cu numeroasele confuzii aparute in programarea si planificarea activitatii educatiei fizice si sport.

Cercetarea noastra s-a realizat pe doua niveluri:

la nivel conceptual - in acest sens am supus analizei obiectivele educationale, continuturile programelor scolare si ale sistemului national de evaluare;
la nivel operational – supunand analizei implicatiile noului cadru conceptual asupra tehnologiei didactice (proiectare, planificare, predare, evaluare).

Dat fiind ca aspectele supuse analizei constituie noutati in domeniu, am considerat necesara diferentierea caracteristicilor inovatoare de cele care sunt doar modificari formale, care nu numai ca au modernizat cadrul teoretic si tehnologia didactica, dar si, dimpotriva, au reusit sa provoace confuzii si luari de pozitie contradictorii.

Pornind de la profilul de formare exprimat in cadrul Curriculum-ului National pentru invatamantul obligatoriu, profil care descrie asteptarile societatii fata de absolventii invatamantului obligatoriu, obiectivele educationale prezentate in programele de specialitate incearca sa sintetizeze, diferentiat, pe cicluri de invatamant, influentele pe care educatia fizica si sportul le au asupra personalitatii copiilor si competentele pe care le pot dobandi participand la aceasta activitate.

Actualele sintagme utilizate in documentele curriculare pentru diferentierea obiectivelor – obiective cadru, de referinta, sunt insuficient ilustrate in programele de educatie fizica si sport, in special in ceea ce priveste influentele de ordin cognitiv, afectiv si social pe care domeniul nostru le exercita asupra copiilor si tinerilor Pentru cele care sunt formulate, sistemul de evaluare nu include insa nici un fel de prevederi legate de verificarea sau aprecierea nivelului de realizare a acestor obiective.

Astfel, apreciem ca, desi actualul cadru curricular teoretic ofera numeroase repere care sa stea la baza modernizarii ariei „educatie fizica si sport", in fapt se pot gasi doar preluari ale obiectivelor din fostele programe. De asemenea, remarcam faptul ca ciclurile curriculare sunt insuficient ilustrate la nivelul obiectivelor educationale, fapt ce are repercusiuni, asa cum se va vedea in continuare, asupra continutului instruirii.

Programele scolare, pentru aria curriculara „educatie fizica si sport" aparute in anul 1999, pentru ciclul de invatamant gimnazial, si in anul 2000, pentru ciclul liceal, reprezinta unul dintre punctele de referinta pentru actuala reforma a domeniului.

In contextul analizei raportului dintre schimbare si inovatie manifestata la nivelul acestui document oficial consideram ca programa prezinta urmatoarele elemente de noutate:

elaborarea programelor ariei curriculare educatie fizica si sport in cadrul conceptual si operational al curriculumului national, cu implicatii asupra terminologiei utilizate;

orientarea demersului educational prin formularea competentelor generale de care trebuie sa dispuna elevii ciclului liceal;

structurarea programelor pe clase, care inlocuieste structurarea pe componentele modelului de educatie fizica;

modificarea continutului programei prin introducerea unor noi ramuri sportive si simplificarea manierei de prezentare a cerintelor celor mentinute;

introducerea standardelor curriculare de performanta, prin care se precizeaza finalitatile procesului educational in educatie fizica si sport.

Pornind de la aceste constatari, putem face urmatoarele aprecieri:

anumite formulari care apar in programe nu corespund particularitatilor procesului de instruire din educatie fizica si sport. Spre exemplu, sintagma „activitati de invatare" este valabila pentru formarea cunostintelor teoretice de specialitate, formarea deprinderilor si priceperilor motrice, si nu pentru celelalte componente ale procesului instructiv-educativ: dezvoltarea fizica si dezvoltarea aptitudinilor motrice; de aceea consideram ca ar fi fost oportuna utilizarea sintagmei „modalitati de realizare a obiectivelor/ competentelor"; notiunea de „deprindere sportiva" prin care se inlocuieste „deprinderi motrice specifice unor ramuri de sport" este vaga si insuficient sustinuta prin continuturile propuse;

simplificarea programei s-a realizat nu numai prin eliminarea unor continuturi, ci si a unor pasi metodici, consecinta fiind prezentarea unor linii metodice incomplete, care nu pot constitui un sprijin real pentru profesori; spre exemplu, la handbal, in clasa a V-a, in cadrul lectiilor obligatorii (din curriculum nucleu), este propusa spre invatare doar pasa de pe loc cu o mana, de la umar, chiar daca in continuare este prevazuta practicarea jocului bilateral;

in conditiile actualelor resurse ale educatiei fizice – umane, informationale, dar mai ales materiale - , consideram inoportuna prezentarea unor ramuri de sport ca fiind doar „alternative", atata timp cat la un moment dat ele furnizeaza majoritatea mijloacelor de instruire (de exemplu, gimnastica aerobica) si, mai ales, cand alternative devin si jocurile sportive (ele fiind supuse optiunii profesorului si elevilor);

perseverarea in considerarea anumitor ramuri de sport ca fiind obligatorii, de baza – atletism, gimnastica, jocuri sportive (baschet, volei, handbal, fotbal), desi se admite ca alegerea continutului este un important aspect al autonomiei profesorului; obligatorii sunt de fapt obiectivele prevazute de programe;

exagerarea caracterului concentric al programei, mai ales in cazul unor ramuri de sport (cum ar fi atletismul, de exemplu), ale caror elemente de continut se recomanda a fi lucrate an de an; de fapt, consideram ca se confunda procesul de instruire destinat formarii anumitor deprinderi cu utilizarea acestora (ulterior) ca mijloace de realizare a altor obiective.

Sistemul national scolar de evaluare. Incepand cu anul scolar 1999 – 2000 se aplica „Sistemul national scolar de evaluare la disciplina educatie fizica si sport" ale carui principale aspecte inovatoare le consideram a fi:

incercarea de armonizare a sistemului national de evaluare cu sistemele de evaluare europene, prin introducerea unor noi probe de control din Eurofit si propunerea unor fise individuale pentru inregistrarea rezultatelor obtinute la sustinerea probelor de evaluare;
autonomia profesorului in privinta alegerii probelor de control, a momentelor de organizare a evaluarilor, precum si alcatuirea scalelor de notare;
autonomia elevului de a opta pentru anumite continuturi ale probelor de evaluare si a notei de plecare (vezi gimnastica, jocuri sportive);

Alaturi de aceste aspecte pozitive, remarcam insa si posibile directii de ameliorare. Astfel:

sistemul se compune tot din doua categorii de probe, aceleasi ca si in sistemul precedent, pentru calitati motrice, si pentru deprinderi si priceperi motrice. Aici se incearca sa se elimine unele confuzii intre calitati si deprinderi, dar se fac altele (de exemplu, saritura in lungime cu elan care, in sistemul trecut, in mod corect, era folosita ca proba pentru masurarea fortei picioarelor, acum este folosita, mai mult sau mai putin corect, ca proba pentru deprinderi, la fel ca si aruncarea mingii de oina de pe loc;

se mai recomanda folosirea unor variante de naveta, pentru viteza 5x 5m si 5x 10m, si pentru rezistenta naveta 16 x 50m pentru fete si 20 x 50m pentru baieti, care in opinia noastra nu sunt valide, iar proba de naveta pentru rezistenta in conditiile materiale de la noi este aproape imposibil de aplicat corect;

din totalitatea deprinderilor si priceperilor motrice cuprinse in programa se recomanda evaluarile doar la atletism, gimnastica si joc sportiv, in cazul atletismului fara a se face precizarea ce se evalueaza : "tehnica sau performantele" obtinute la probele prezentate. Ne punem insa intrebarea: cum au fost obtinute aceste bareme pentru calificativul suficient si nota cinci, au fost ele validate in practica, mai sunt ele actuale?

se recomanda ca, in afara calificativelor si notelor acordate conform S.N.E., cadrele didactice sa realizeze evaluari curente, de regula, din alte continuturi predate pe parcursul anului scolar, neexistand nici un fel de referire la ponderea acestor evaluari in media de la sfarsitul semestrului;

consideram ca actualul sistem este confuz, nestabilind clar raportul intre probele obligatorii si probele la latitudinea profesorului, optiunile si oferta profesorului putand deveni antagoniste cu optiunile elevilor;

sistemul este incomplet, necontinand referiri asupra celorlalte aspecte intalnite in activitatea de educatie fizica scolara, cum ar fi cele psiho-sociale, teoretice, etc.

incurajeaza evaluarea sumativa.

La nivel operational – supunand analizei implicatiile noului cadrului conceptual asupra tehnologiei didactice (proiectare, planificare, predare, evaluare).

La nivelul planificarii din educatie fizica si sport propusa in ghidurile de aplicare a programelor se regasesc esalonarea anuala a unitatilor de invatare, planul calendaristic si proiectarea unitatilor de invatare.

Remarcam, in primul rand, faptul ca denumirea acestor planuri reflecta intregul demers teoretico-metodologic, si nu rezultatul concret al acestuia.

In urma unei analize succinte, se observa ca esalonarea anuala a unitatilor de invatare corespunde fostului plan tematic anual, care se numea si grafic anual de esalonare a temelor de lectie.

Noutatile sunt reprezentate de:

inlocuirea componentelor tematice ale modelului de educatie fizica, cu sintagma unitati de invatare, sintagma care a creat numeroase confuzii in randul profesorilor de educatie fizica, chiar la nivelul ghidurilor regasindu-se trei definiri diferite (ca si componente a modelului de educatie fizica, sistem de lectii);

introducerea unei rubrici destinate evaluarii, pe care, desi denumita impropriu „Sustinerea probelor de evaluare", o consideram ca fiind binevenita, deoarece orienteaza de la inceput procesul instructiv-educativ;

aparitia temelor principale si secundare; pornind de la premisa ca abordarea unei teme la educatie fizica si sport angreneaza pe langa aceasta si o alta serie de teme secundare; consideram ca este inoportun ca in acest plan sa apara specificate aleatoriu doar cateva din aceste teme secundare si altele nu.

aparitia la nivelul ciclului primar a rubricilor „Capacitatea de organizare si Dezvoltarea fizica armonioasa", care in exemplele din ghidurile de aplicare a programei apar doar ca teme secundare - ceea ce din punctul nostru de vedere este insuficient, dar se realizeaza in fiecare lectie ca situatii de instruire stabilite in structura lectiei, in acest caz ne punem firesc intrebarea: mai sunt unitati de invatare?

Referitor la planurile calendaristice prezentate ca modele, credem ca nu raspund nici pe departe cerintelor domeniului, acestea rezumandu-se doar la o simpla copiere a unor fragmente din programa.

Concluzii. Fiind de acord ca si domeniul educatiei fizice scolare trebuie modernizat, sub diferite aspecte ( continut, forme de organizare), consideram ca solutia nu este cea a aplicarii, cu orice pret, a anumitor prevederi exprimate la nivelul documentelor curriculare, ci adaptarea acestora la particularitatile teoretice si metodologice ale domeniului.

De asemenea, propunem ca dezbaterile asupra documentelor oficiale, pe baza carora se desfasoara activitatea de educatie fizica si sport din invatamantul preuniversitar, sa se realizeze intr-un cadru larg, in care sa fie reprezentati teoreticieni si practicieni ai domeniului, cadre didactice din invatamantul preuniversitar si, in acelasi timp, universitar.

BIBLIOGRAFIE

Ghiduri de aplicare a programelor de educatie fizica. Editura Aramis, 2001
Programele scolare pentru educatie fizica si sport. (pentru invatamantul gimnazial si liceal), 1999.
Sistemul national scolar de evaluare la educatie fizica si sport. Bucuresti, 1999

ABSTRACT:

In this paper we analyse the reform aspects linked to the curricula and to the national system of evaluation used in school physical education and sport, and another documents that assure those appliance.

Our research is organised on two levels:

conceptual level – including the educational objectives, the curricula contents and the national system of evaluation;
operational level – including the consequences of the new conceptual frame on the didactic technology (planning, teaching, assessment).

The conclusions of this study emphasise the innovative aspects of the reform in school physical education and sport, and some changes that cannot have a real contribution to the development of our activity area.

The proposals represent the reflection topics for all the specialists interested in creating a school physical education and sport according to nowadays social requests.