TULBURARI DE REGLARE A TENSIUNII ARTERIALE IN EFORTUL FIZIC DIN ANTRENAMENT SI COMPETITIE

Lavinia vaduva, Gabriela Botez

           Institutul National de Cercetare pentru Sport, Bucuresti

Introducere

Activitatea fizica constituie unul dintre cei mai importanti factori terapeutici naturali, folositi in mentinerea si consolidarea sanatatii. Rolul ei binefacator se datoreaza multiplelor influente pozitive pe care aceasta o are asupra functiilor respiratorii, cardiovasculare, endocrine, nervoase si metabolice. Celebrul medic al Orientului, Aviccena, afirma ca "practicarea de exercitii fizice nu mai necesita recurgerea la medicamente". In felul acesta, efortul fizic bine dozat reprezinta o modalitate eficienta de prevenire si de ameliorare a unor afectiuni de natura cardiovasculara.

Cu toate acestea, exista o multitudine de situatii in care efortul fizic nerational, nedozat, peste posibilitatile biologice individuale ale momentului respectiv, poate declansa sau agrava unele afectiuni cardiovasculare. In cazul unei odihne insuficiente sau ca urmare a nerespectarii perioadei de refacere, ca in cazul sportivilor supraantrenati sau suprasolicitati, efortul fizic repetat constituie totusi un stres pentru sistemul cardiovascular.

 Patologia cardiovasculara la sportivi se refera, in primul rand, la acele alterari anatomo-functionale de la nivelul inimii si vaselor, care sunt declansate sau favorizate de efortul fizic. Nu se poate face abstractie de coexistenta cu alte boli cardiovasculare congenitale sau castigate, latente clinic ori ignorate, insuficient tratate, precum si de prezenta predispozitiilor genetice (de exemplu hipertensiunea arteriala) si care, in conditii de efort, isi gasesc mai repede expresia clinica. Explicatia actiunii stresante a efortului pentru inima consta in efectele metabolice, care pot surveni in timpul unui efort sustinut, produse de catre oboseala si hipoxie asupra activitatii celulei miocardice.

2. Definirea conceptului de tensiune arteriala

Circulatia sangelui in artere se realizeaza sub o anumita presiune, care se transmite si asupra peretilor arteriali, determinand tensiunea arteriala. Presiunea sangelui in artere este determinata de debitul cardiac, rezistenta periferica, vascozitatea sangelui, cantitatea de sange si de elasticitatea peretilor vasculari.[7] Tensiunea arteriala (presiunea sanguina) reprezinta, de fapt, presiunea exercitata de fluxul sanguin asupra peretilor arteriali. Ea atinge o valoare maxima in timpul contractiei ventriculare (presiune sistolica), atunci cand sangele este pompat in sistemul arterial, iar in timpul diastolei presiunea scade pana la un nivel minim, atunci cand inima se umple cu sange (presiune diastolica). La om, tensiunea arteriala (TA) normala, in cazul unui adult tanar, este aproximativ 120/70 mm Hg, insa pot fi intalnite numeroase variatii individuale. Valori peste cele considerate normale ale presiunii sanguine (hipertensiune) pot fi corelate cu existenta unei boli sau pot fi intalnite fara o cauza aparenta. [2]

Tensiunea arteriala sistolica (TAS) reprezinta forta cu care inima impinge sangele in circulatie, iar tensiunea arteriala diastolica (TAD) depinde de elasticitatea arterelor mari (de exemplu aorta) si, implicit, de rezistenta arterelor periferice. "Diferenta dintre tensiunea maxima si cea minima se numeste tensiune diferentiala sau a pulsului." [7]

3. Raspunsul tensiunii arteriale la efort

In cursul efortului fizic presiunea arteriala prezinta o reactie bifazica, caracterizata prin cresterea TAS in primele momente, mentinerea TAS crescute in timpul efortului si, apoi, printr-o scadere a valorii TAS la incetarea acestuia. In consecinta, presiunea arteriala sistolica creste in raport cu intensitatea efortului, iar la incetarea acestuia scade uneori chiar sub nivelul initial, revenind treptat la valorile din repaus.

Rezistenta vasculara periferica totala, un indice hemodinamic important, este in stransa corelatie cu presiunea arteriala diastolica. Angrenarea in efort a unor grupe musculare masive si numeroase (musculatura activa) determina vasodilatatie periferica accentuata (inclusiv a vaselor din reteaua subcutanata), care duce la scaderea rezistentei vasculare periferice si implicit la scaderea TAD.

In timpul efortului competitional si, in general, al celui maximal, TAD poate sa scada, chiar pana la 0 – asa-numitul "ton infinit"– fenomen cu atat mai frecvent cu cat sportivii au valoare mai inalta [Dragan, 1994 dupa Dumitru, 1962]. In felul acesta se produce o crestere a presiunii diferentiale.Cu ocazia asistentei acordate lotului national de judo seniori, la evaluarea capacitatii de efort a acestor sportivi de performanta am avut ocazia sa intalnim frecvent manifestari de acest tip ale TAD. Astfel, dupa un exercitiu cu dominanta aeroba, cu durata de 625-755, in functie de starea de pregatire a subiectilor, valoarea TAD a scazut cu 5-80 mmHg datorita modificarilor circulatiei periferice (vasodilatatie periferica cu deschiderea de noi capilare nefunctionale in repaus). La majoritatea sportivilor TAD a coborat la 0 mmHg datorita unei „adaptari" excelente a circulatiei periferice la intensitatea efortului.[11]

Presiunea venoasa periferica creste usor la inceputul efortului, ceea ce are un rol important, fiind expresia "pompei venoase" care, alaturi de "pompa abdominalo-toracica", regleaza debitul sangvin circulant. In efortul de intensitate scazuta, pompa venoasa are rol important, deoarece marirea debitului sistolic nu este insotita si de cresterea presiunii in atriul drept.

4. Tulburarile de reglare a tensiunii arteriale in timpul exercitiilor fizice

Tensiunea arteriala este unul din factorii de a caror valoare depinde consumul de oxigen al inimii. Raspunsul organismului la efort se face prin modificarea valorilor acesteia in functie de gradul de antrenament al individului.

Cresterea presiunii arteriale in timpul efortului este conditionata de factorii neuro-endocrini, care controleaza mecanismele homeostatice. Ca urmare, reactivitatea vasculara poate fi modificata de durata si modul de antrenament, temperatura exterioara, alimentatie, diverse substante dopante.

In aparitia tulburarilor de reglare a presiunii la sportivi, in special hipertensiune (intalnita mai frecvent) sau hipotensiune, trebuie reuniti toti acesti factori conditionati, in final, de constitutia si terenul particular al sportivului.

In general, scaderea tensiunii arteriale se poate datora unor cauze multiple: insuficiente hormonale, inflamatii ale miocardului, boli neurologice, metabolice, administrarea unor medicamente vasodilatatorii / diuretice in cantitati prea mari, emotii puternice etc. Scaderea tensiunii arteriale la valori compatibile cu mentinerea vietii poate reprezenta un factor favorizant al limitarii aprovizionarii cu oxigen a muschiului cardiac. Acest lucru este mai evident in cazul subiectilor cu cardiopatie ischemica. In anumite situatii reducerea calibrului coronarian, asociata scaderii presiunii arteriale, micsoreaza gradul de irigare a unor teritorii cardiace si creste riscul instalarii unui accident vascular acut. Producerea infarctului miocardic acut (IMA) se poate instala fie prin scaderea brusca si marcata a tensiunii arteriale, fie prin suprasolicitarea cordului in timpul unor activitati fizice efectuate la valori tensionale mai scazute fata de normal. In ambele situatii prezenta cardiopatiei ischemice constituie un factor favorizant important. Dupa efort, scaderea busca a TA poate sa antreneze o insuficienta coronariana, uneori cu caracter acut.

Criza de hipotensiune arteriala poate fi intalnita mai ales la sportive, dar apare si la sportivi, manifestandu-se prin astenie, senzatie de moleseala, ameteli etc., fara a traduce o suferinta datorata hipoperfuziei sau unui debit cardiac scazut (unii specialisti au numit-o hipotensiune gravitationala). Acest fapt duce la o aprovizionare slaba cu oxigen a organelor si tesuturilor. La sportivi, poate sa apara imediat dupa efort, daca subiectul ramane un timp mai lung in ortostatism sau se afla sub dus fierbinte etc., avand caracter tranzitoriu. [5]

In timpul efortului fizic din probele de alergare de mare fond si de fond, frecventa cardiaca este de 120-130 batai/minut (valori medii), iar tensiunea arteriala este de 160/70 mmHg. Dupa terminarea cursei, oprirea brusca in ortostatism poate genera "socul gravitational", descris de Mateev D., datorat hipoperfuziei cerebrale acute, aparute in urma vasodilatatiei, survenite brusc, a venelor de la nivelul membrelor inferioare, opririi bruste a contractiei musculare care a asigurat un timp intoarcerea sangelui venos spre inima si "sangerarii in propriile vase". Acest fapt poate duce la pierderea starii de constienta a sportivului. Asezarea atletului intr-o pozitie clinostatica si administrarea unor substante vasoconstrictoare periferice, inhalarea de aer bogat in oxigen sub cort sau prin masca, sunt, de obicei, suficiente pentru a evita orice pericol. [1] 

In cazul sportivilor, hipertensiunea arteriala poate surveni fara nici o cauza aparenta, subiectii respectivi putand fi suspectati de o hipertensiune arteriala esentiala, dupa cum hipertensiunea poate fi simptomul clinic secundar unor cauze evidente (hipertensiune arteriala secundara). Fiind des intalnita si de obicei asimptomatica, este usor detectabila si tratabila.

In sport, categoriile cu risc crescut sunt: halterofilii, aruncatorii etc. Sportivii emotivi si cei din ramuri sportive care-i expun deseori la traumatisme (box, sarituri de pe trambulina, motociclism, automobilism etc.) sunt mai expusi la hipertensiune arteriala (HTA) decat cei care nu sunt expusi traumatismelor. Stresul favorizeaza instalarea hipertensiunii arteriale si a aterosclerozei precoce, cu tendinta spre accident vascular cerebral si infarct miocardic acut. 

Unele forme secundare de hipertensiune sunt compatibile cu viata sportiva: hipertensiunea renala parenchimatoasa, urologica sau renovasculara in stadiile incipiente, sindromul Conn in formele minore cu normokaliemie, feocromocitomul, stenoza de istm aortic. In cazul existentei unei coarctatii de aorta, in cursul exercitiilor fizice, prin cresterea TA, se pot produce complicatii grave cu ruptura de aorta.

Hipertensiunea arteriala esentiala (HTAE) este rar intalnita la sportivii antrenati. Totusi poate sa apara in urmatoarele situatii: alimentatie neadecvata, stres psihic, antrenament necorespunzator, supraponderabilitate, neglijarea refacerii etc. Valori crescute, timp indelungat, ale tensiunii arteriale afecteaza creierul, inima, arterele si rinichii. Marind consumul de oxigen al cordului si favorizand procesul de ingustare coronariana (prin stimularea evolutiei aterosclerozei coronariene), hipertensiunea arteriala contribuie la declansarea crizelor anginoase.

Se intalnesc destul de frecvent dereglari hipertone, consecinta a cresterii travaliului cardiac din efort, cu marirea debitului cardiac. La sportivi, dereglarile hipertone au urmatoarele caracteristici :

• aparitia lor coincide cu perioade de solicitare fizica si psihica intensa;
• tabloul clinic se caracterizeaza printr-o mare variabilitate a valorilor tensionale;
• incidenta este mai crescuta la sportivii foarte tineri.

O situatie particulara o prezinta sindromul hiperkinetic cardiac, caracterizat prin tahicardie, hipertensiune arteriala labila si hipertrofie ventriculara stanga, precum si starea hiperdinamica circulatorie beta-adrenergica datorata unui exces de eliberare a catecolaminelor sau a unei reactivitati marite a receptorilor beta-adrenergici.

Cresterea valorilor tensionale la sportivii de performanta poate avea semnificatia de sindrom in starile de oboseala si supraantrenament, traducand o dereglare a echilibrului neurovegetativ, cu intensificarea activitatii sistemului nervos simpatic, exprimat prin cresterea debitului sistolic [dupa Georgescu citat de Dragan].

De exemplu, in cazul halterofililor, tensiunea arteriala sufera modificari substantiale in timpul si imediat dupa efortul de ridicare a greutatilor mari. In situatia cand, inainte de antrenament, nu se observa o crestere reflex-conditionata a pulsului si a tensiunii arteriale maxime, trebuie sa ne gandim la starea de oboseala. Mai alarmanta este situatia cand, la sfarsitul antrenamentului, frecventa cardiaca creste cu numai 15-20 batai/minut si tensiunea arteriala sistolica creste cu 10-15 mmHg. Concomitent cu lipsa dispozitiei de antrenament si inrautatirea coordonarii miscarilor, aceasta situatie anunta tendinta spre oboseala cronica si supraantrenament. In asemenea cazuri se va renunta la antrenamentul cu greutati mari, folosindu-se greutati mici, care nu solicita un consum mare de energie nervoasa si forta musculara deosebita. Daca oboseala persista, oglindindu-se in reactia neadecvata a sistemului cardiovascular, se intrerupe antrenamentul cu greutati si se recurge la odihna activa. Se va trece la alt gen de solicitare, care se va introduce in program: jocuri sportive, inot etc. Acest fapt va contribui la restabilirea capacitatii de efort. [1]

Automobilistii sunt supusi unui stres intens ceea ce determina cresterea frecventei cardiace, a tensiunii arteriale sistolice si a tensiunii arteriale diastolice, datorita vasoconstrictiei generalizate. Stresul competitional poate determina cresteri exagerate ale glicemiei, iar cerinta de a conduce zi si noapte in cursele de 24 ore induce pericolul instalarii oboselii precoce si exagerate.

In starea de supraantrenament, aparatul cardiovascular este deseori cel mai afectat, prezentand numeroase semne obiective ale perturbarii homeostaziei circulatorii. Disparitia bradicardiei de antrenament este un semn precoce de mare importanta al sindromului de supraantrenament. Perioada de revenire a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale dupa efort este mult mai lunga la supraantrenati decat la sportivii sanatosi.

Schimbarea pozitiei clinostatice cu cea ortostatica provoaca la supraantrenati accelerarea neobisnuit de mare a frecventei cardiace. De exemplu, o diferenta mai mare de 15-20 batai/minut a frecventei cardiace intre cele doua pozitii, la testul clino-ortostatic – frecvent utilizat in monitorizarea efectelor antrenamentului -, sugereaza ca sportivul este supraantrenat sau este stresat. [13]

Luand in considerare tipologia sistemului nervos central (flegmatic, slab, apatic, puternic neechilibrat, puternic echilibrat), terenul genetic si ereditar, printre formele clinice de supraantrenament, psihologul italian F. Antonelli a descris nevroza hipertensiva (hipertensiunea psiho-somatica), care se manifesta prin hipertensiune arteriala psihogena si modificari de comportament: tendinta la dominare, agresivitate fata de colegi si adversari, lipsa de control etc. Aceasta forma poate fi reversibila fara un tratament specific. [4]

Hipertensiunea arteriala de repaus este un semn caracteristic de supraantrenament, care de altfel ii confera aspectul de boala si numai rareori hipertensiunea este inlocuita cu hipotensiune, observandu-se cu totul exceptional o tensiune arteriala normala in supraantrenament. [4]

Complicatiile hipertensiunii arteriale pe termen lung includ: infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale, trombozele, insuficienta renala, insuficienta cardiaca congestiva.

5. Concluzii

Efortul fizic din antrenamentul sportivului de performanta trebuie dozat, in mod rational, in functie de posibilitatile biologice individuale, starea de sanatate, gradul de antrenament si de acomodare la efort. Acest fapt preintampina si elimina aparitia aspectelor patologice cardiovasculare, clinice si electrocardiografice. Uneori se poate stabili o relatie intre metodica de antrenament si aparitia unor semne de suprasolicitare la nivelul aparatului cardiovascular (tulburari de repolarizare, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac, tulburari de conducere etc.) insotite sau nu de scaderea capacitatii de efort. In aceste situatii, in principal, unele efecte favorabile, corective, se obtin prin modificari ale regimului de viata sportiva, prin interventii in metodica de antrenament si prin individualizarea acestuia.

Trebuie acordata o atentie deosebita oricarei dereglari a mecanismelor de control a nivelului TA precum si tulburarilor de natura cardiovasculara, care pot surveni in cursul unui antrenament sau a unei competitii sportive, in vederea evaluarii exacte a gradului de risc vital, necesara pentru interventia prompta si eficienta, cu scopul stabilirii cauzei si rezolvarii sale favorabile. Cand tulburarile declansate sunt severe si persistente se recomanda, in mod individualizat, reducerea activitatii fizice, a intensitatii antrenamentului, iar uneori, chiar indicarea unei pauze sau perioade de refacere.

Rolul antrenorilor, medicilor si cercetatorilor din sport consta in conservarea starii de sanatate a sportivului de performanta, ferindu-l de eventualele riscuri patologice, si in asigurarea unor conditii de securitate vitala, atat pentru prezent cat si pentru viitor, pentru optimizarea performantei biologice, a randamentului fizic si dirijarea antrenamentului pe baze fiziologice, individualizate. Sportivii de performanta reprezinta o elita biologica, pe care orice societate are datoria sa o cultive, sa o promoveze, sa o sustina si sa o protejeze.

Bibliografie

Demeter, a., Fiziologia sporturilor, Ed. Stadion, Bucuresti, 1972.

***Dictionar de Biologie Oxford, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999.

Dragan, I., (coord.), Medicina sportiva, Ed. Medicala, Bucuresti, 2002.

Dragan, I., (coord.), Medicina sportiva aplicata, Ed. Editis, Bucuresti, 1994.

Dragan, I., (coord.), Medicina sportiva, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982.

Dumitru, C., Inima si sportul de performanta, Ed. Sport-Turism, Craiova, 1975.

GROZA, PETRU P., Fiziologie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1991.

International Olympic Committee; Ioc Medical Commission, Sport Medicine Manual, Ed. Hurford Enterprises Ltd., Calgary (Alberta), 1990.

Mogos, V. T., Infarctul miocardic si efortul fizic, Ed. Militara, Bucuresti, 1990.

Mogos, V. T., Inima si efortul fizic, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1990.

vaduva, l. ; mita, b., Raspunsul cardiovascular in si postefort la sportivii judocani. Atena, al 7-lea IOC Congres Mondial Olimpic al Stiintelor Sportului, 2003.

Weineck, J., Biologia sportului. Sistemele functionale si antrenamentul sportiv,Vol. I. SDP 365-366,Bucuresti,1995.

www.brianmac.demon.co.uk/hrtest.htm

CUVINTE CHEIE: efort fizic, hipertensiune, hipotensiune, tensiune arteriala, tulburari de reglare.

ABSTRACT:

Physical activity represents one of the most important natural therapeutic factors, used for mantaining and strengthening health. Its beneficial role is due to its multiple positive influences, which it has over breathing, cardiovascular, endocrine, nervous and metabolic functions.In spite of all this, there are a lot of situations in which irrational physical effort, without being properly planned, which surpasses individual biological possibilities at that moment, can lead or aggravate some affections due to some disorders in the control of blood pressure.

The oxygen consumtion of the heart depends on several factors, one of which is blood pressure. The body response to effort is made through changes in blood pressure values in accordance with the individual trainig rate.This paper attempts to present some aspects related to the occurance of some disorders in blood pressure values control when trainig or in competition effort, as well as possible consequences of these disorders.

Physical effort within the performance athlete's training must be rationally planned according to the individual biological possibilities, state of health, training rate and effort adaptation. This fact prevents and removes the occurence of the pathological cardiovascular disorders, induced by the alteration of the control mecanisms of the blood pressure level.