CONTRIBUTII LA CARACTERIZAREA PSIHOLOGICA A DISCIPLINEI SPORTIVE ORIENTARE

Laura Burchel, Mircea Florian Nan

 Universitatea „Lucian Blaga" Sibiu

1. Introducere

Conform cunostintelor mentionate in lucrarile de specialitate, sportivii care practica sistematic orientarea dobandesc in afara unor cunostinte practice si teoretice temeinice de orientare si topografie, o mai mare incredere in posibilitatile proprii dar si o capacitate sporita de a gandi limpede si de a lua decizii corecte si rapide in situatii dificile, stresante, de oboseala maxima. Lucrarea de fata se constituie intr-o incercare de a realiza o analiza, un studiu psihologic al disciplinei sportive orientare si se doreste in final a fi o contributie la literatura domeniului, destul de sarac reprezentata in tara noastra.

In opinia noastra, cu cat numarul adeptilor psihologiei aplicate la sport va creste si cu cat se va dezvolta cultura psihologica a celor care intr-un fel sau altul activeaza in sport, cu atat mai curand si mai bine se vor realiza functiile educative si formative ale sportului.

2. Caracteristicile psihologice ale disciplinei sportive orientare

Orientarea de performanta este un sport complex, care consta in parcurgerea in alergare a unui traseu marcat discontinuu in teren prin posturi de control, utilizand pentru aceasta o harta pe care este marcat traseul si o busola speciala. Traseele de orientare se caracterizeaza prin lungime, diferenta de nivel, numar de posturi de control, timp castigator, timp limita, date care sunt anuntate din vreme alergatorilor. Comportamentul alergatorului de orientare in competitie are caracter adaptativ, dar si creativ, prin necesitatea rezolvarii situatiilor specifice foarte complexe, fiind astfel foarte solicitata functia interpretativa-decizionala. Sportivul angreneaza in intrecere nu numai elementele si actiunile de ordin tactic, cat si capacitatile sale fizice si psihice, intre care deosebit de importanta este capacitatea anticipativa si creatoare. Rezolvarea problemelor, luarea deciziilor in orientare, cer sportivului un efort intelectual intens. (Vezi graficul nr. 1)

Legenda: ADH - aprecierea diferentei de nivel; ADT - aprecierea distantei in teren; AC - atentie concentrata; AD - atentie distributiva; SO - spirit de observatie; MH - memorarea hartii; MT - memorarea terenului; PS - puterea de selectie; VS - vederea in spatiu; GL - gandirea logica si CC - capacitati combinate.

„Modelul efortului intelectual in orientare" dupa L. Galateanu, cuprinde: atentie concentrata, atentie selectiva, atentie distributiva, spirit de observatie, perceptii spatiale adecvate la citirea hartii si in depistarea rutelor posibile, capacitate de apreciere a distantelor si de combinare a lungimilor cu diferentele de nivel, gandire logica in compararea rutelor si alegerea rutei optime, memorie vizuala in parcurgerea traseului si identificarea terenului conform reperelor hartii.

Adaugam la procesele mentionate, ca fiind deosebit de importanta, capacitatea de a lua decizii corecte in conditii dificile de mediu (vizibilitatea redusa, conditii meteo nefavorabile) si in timp util, precum si capacitatea de autoreglare in corectarea rutei si repunerea pe traseu in cazul devierii (ratacirii) in teren.

Majoritatea specialistilor in domeniu sustin dealtfel, caracterul predominant intelectual al acestei probe intr-un context de efort fizic major, deoarece orice actiune fizica a sportivului (alergare, saritura, compostare, etc.) impune in prealabil un rationament specific selectiv, de anticipare a actiunii. D. Heintz (1975) spre exemplu, defineste viteza optima in orientare ca "viteza maxima la care luciditatea gandirii nu este afectata". Dozarea efortului de-a lungul intregului traseu este posibila numai in masura cunoasterii datelor esentiale ale traseului: lungimea si diferenta de nivel fapt pentru care, eforturile tactice ale sportivului se concentreaza in actiunea de alegere a unei variante de alergare cat mai avantajoasa. Varianta (ruta) optima este aleasa in functie de factori obiectivi dar si subiectivi. Dupa acelasi autor, orientarea ca activitate performantiala inseamna inainte de toate "parcurgerea rationala a traseului", in sensul ca tempoul de deplasare ales necorespunzator limiteaza observatia, iar oboseala estompeaza capacitatea de gandire a sportivului.

Situatiile de incertitudine sunt numeroase si decurg in urma faptului ca, la fiecare start orientaristul este pus in fata unui traseu necunoscut si este obligat sa lupte indirect cu adversari mai mult sau mai putini cunoscuti, in situatia in care nu poate afla in timpul cursei date privind evolutia acestora. De asemenea, in timpul parcurgerii traseului, orientaristul se afla intr-o permanenta schimbare a pozitiei in teren incercand sa identifice pe cat posibil, mai mult sau mai putin exact, locul de statie. Nivelul maxim de incertitudine este caracteristic starilor de ratacire. Reducerea gradului de incertitudine se face prin judecati repetate legate de confruntarea permanenta a hartii cu terenul si prin observarea la timp a reperelor semnificative (spre exemplu o poiana, un desis, un lac, etc.) devenind astfel posibila stabilirea rapida a zonei de statie.

3. Ipoteza si obiectivele studiului

Prezenta lucrare are ca obiectiv principal analiza solicitarilor psihice ale disciplinei orientare (procese psihice, strategii cognitive utilizate de catre sportivi) dar si identificarea personalitatii optime a acestora. Consideram ca datele obtinute, aduse la cunostinta specialistilor, vor contribui la cresterea eficientei activitatii acestora in demersul complex de construire a performantei.

Alte obiective propuse sunt: investigarea proceselor cognitive ale orientaristilor cu ajutorul testelor psihologice; analizarea si compararea datelor obtinute prin calcul statistic precum si desprinderea concluziilor cu grad mare de generalitate; elaborarea unui test special pentru investigarea memoriei vizuale a subiectilor "Testul de memorie - simboluri grafice Nan", ce utilizeaza semnele conventionale folosite la hartile de orientare, identificarea tipului de personalitate optim pentru practicarea acestui sport cu succes, etc.

Ipoteza generala: la orientaristi, relatia dintre cognitie si personalitate trebuie sa fie optima, in asa fel incat principalele procese psihice implicate in orientare (perceptia vizuala, memoria, gandirea, atentia, inteligenta) sa se manifeste la nivel superior, dublate fiind de o personalitate echilibrata, de tip extravertit-stabil.

4. Subiectii investigati si metodele utilizate

Grupul investigat a cuprins 25 de subiecti cu limitele de varsta cuprinse intre 16 si 45 de ani. Acestia au fost impartiti in trei subgrupe, dupa cum urmeaza: (1) subgrupa orientare, compusa din juniori practicanti ai orientarii cu varsta cuprinsa intre 16-21 ani, in general elevi de liceu si studenti; (2) subgrupa turism sportiv, constituita din sportivi practicanti ai turismului sportiv si salvamontisti ce utilizeaza orientarea fie ca proba speciala in competitii, fie in actiunile de salvare; (3) subgrupa nesportivi, formata din subiecti care nu au practicat si nu practica orientarea sau alte discipline sportive. Acestia provin din aceleasi medii sociale ca si cele doua subgrupe anterior prezentate (colegi de liceu, de facultate, de serviciu, prieteni...).

Probele psihologice utilizate au fost: Testul de atentie concentrata Toulouse-Pieron, Testul de atentie distributiva Praga, Testul Raven (Matricile Progresive Standard); Testul de urmarire vizuala Platonov; Testul de memorie vizuala cu simboluri grafice Nan, Chestionarul de personalitate Eysenck.

5. Concluzii

Rezultatele obtinute, prelucrarea statistica, analiza si interpretarea acestora, releva urmatoarele:

In ceea ce priceste capacitatea de concentrare a atentiei (Testul Toulouse-Pieron), practicantii orientarii au fost superiori celelorlalti subiecti, dovedind maturitate in luarea deciziilor corecte in conditii de constrangere temporala, stabilitate a atentiei si rezistenta la oboseala psihica, adaptare rapida la sarcina de indeplinit, etc.

Testul de atentie distributiva Praga a relevat de asemenea la orientaristi un nivel superior al distributivitatii atentiei, sportivii "maestri" obtinand performante maxime.

Ca inteligenta generala (Testul Raven), sportivii orientaristi se incadreaza la nivelul de inteligenta superioara prevazut de scala de interpretare a testului, unul dintre "maestrii sportului" avand un QI de nivel "foarte ridicat".

Testul de urmarire vizuala Platonov (Labirintul) a relevat perceptii vizuale, capacitate de urmarire vizuala, rezistenta la factorii perturbatori, la un nivel de eficienta aproape de cel maxim a sportivilor orientaristi fata de nesportivi.

"Testul de memorie vizuala - simboluri grafice Nan" a relevat o serie de indicatori (capacitatea de memorare vizuala de scurta durata, capacitatea de recunoastere, memoria logica) la cote inalte de eficienta, orientaristii cu experienta fiind familiarizati dealtfel cu simbolurile utilizate.

In ceea ce priveste tipul de personalitate, (stabilit in urma aplicarii Chestionarului de Personalitate Eysenck) s-a evidentiat ca psihoticismul se afla la cote normale pentru toti subiectii, nevrozismul se situeaza la valori ce semnifica stabilitate emotionala pentru toti cei 25 de subiecti, scorurile la acest indicator fiind mai mici la subiectii mai mari ca varsta fata de cei aflati la varsta junioratului. De asemenea, intregul grup este caracterizat de extraversie cu scoruri insa mai mari la subiectii cei mai maturi. La aceiasi subiecti apare o tendinta mai accentuata spre disimulare, datorata nevoii de recunoastere sociala a valorii si performantelor dobandite in sport.

Calculul corelatiilor variabilelor studiate a relevat urmatoarele: (-0,634) corelatie negativa semnificativa intre extraversie si nevrozism; capacitatea de urmarire vizuala de coreleaza pozitiv cu: inteligenta generala (0,358) si cu memoria vizuala (0,585), varsta se coreleaza pozitiv cu tendinta spre disimulare (0,471), in timp ce tendintele psihotice sunt invers corelate cu disimularea (0,414).

Aceste rezultate confirma "modelul ideal" al alergatorului de orientare pe care l-am exprimat in ipoteza generala, o personalitate echilibrata, stabila, ale carei manifestari comportamentale in sport (orientare de performanta) sau in indeplinirea altor sarcini (turism montan, actiuni de salvare - salvamont) sunt sustinute de procese cognitive de nivel superior, prin utilizarea unor strategii cognitive eficiente si de multe ori originale, indiferent de constrangerile situationale sau de riscul implicat de aceste activitati.

Bibliografie selectiva

 1. Barsan, Blanca, Psihodiagnostic, Ed. Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu, 2001.

 2. Burchel, Laura, Strategii cognitive in baschet, Teza de doctorat, ANEFS, Bucuresti, 2000.

 3. Burchel, Laura, Psihologia activitatilor corporale, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.

 4. Epuran, Mihai, Holdevici, Irina, Tonita, Florentina. – Psihologia sportului de performanta – teorie si practica, FEST, Bucuresti, 2001.

 5. Galateanu, Lucian. – Performanta in orientare, Revista FRO nr. 1-4, Bucuresti, 1990.

 6. Heintz, Dezideriu. – Orientarea, sportul padurilor, Sport-Turism, Bucuresti, 1975.

 7. Holdevici, Irina, Vasilescu, Ilie. – Activitatea sportiva. Decizie, autoreglare, performanta, Sport-Turism: Bucuresti, 1988.

Cuvinte cheie: orientare sportiva, cognitie, personalitate

Abstract:

The purpose of this study was to assess the psychological characteristics of orienteering and to evaluate the personality profile of the athletes involved in this field.

According to different authors (Galateanu, Heintz, etc.) cognitive processes (perceptual activities, attentional focusing, problem-solving strategies, decision making, recognition of significant cues) are vital "ingredients" for an effective performance in orienteering. Taking into consideration that orienteering is a challenge for the athlete to himself, to his opponents, and to the environemental demands in the same time, our assumption was that the personality profile of the athletes is also very important for a succesfull performance. An attempt was made to find a connection between cognition and personality at present.

Method. Twenty-five subjects, male and female, aged 16 to 45 years took part in this study. Subjects were split into three groups: (A) competitive orienteering athletes; (B) ex-athletes which use orienteering in their activities (climbers and resquers); (C) non athletes. We used a set of pencil-and-paper tests to measure the cognitive processes and also, the classical form of the E.P.Q. for the athletes and non athletes personality traits.

Conclusion. The present results confirme our assumption, that elite orienteering athletes are characterized by an effective cognitive style and by a personality profile, based on extraversion and low anxiety. 

On cognitive processes measurement, the experts behaviour (group B) was characterized by low or minimal energy expense, effective attentional strategies, good performance under time pressure, fast recognition of familiar cues, inhibition of unwanted data, adaptability, good capacity of prevision and anticipation of the appropriate response for the task, etc. Experts seem to minimize the time requirement for "understanding", by using a global mode for the perceptual identification of the relevant situation.

Personality differences among the atletes are related to the age and also to the mastery level and athletic experience. So, anxiety is higher to the younger athletes (group A), and the extraversion and tendency for disimulation is higher to the older subjects (group B). We did not find a strong interplay between cognition and personality in our statistical correlations.