 |
 |
 |
 |
ACTUALITATI PRIVIND ANEMIA LA SPORTIVI
Asist. univ. drd. Olga DJAMO, ANEFS Bucuresti
Key words: anaemia, athletes, hypervolemia
Cuvinte cheie: anemie, sportivi, hipervolemie
Rezumat
In ultimul deceniu, in literatura de specialitate foarte multi autori descriu cazuri de anemie intalnita la sportivii de performanta. Acest tip de anemie a fost numita in moduri foarte diferite: anemia sportului, anemia efortului, anemia alergatorilor sau anemia inotatorilor.
Cauzele cele mai frecvent citate ale anemiei la sportivi sunt legate de cresterea volumului plasmatic dupa efort, de hemoliza eritrocitelor indusa de efort si deficitul de fier. Unii autori mentioneaza de asemenea tulburari ale eritropoezei ca efect al unui antrenament intens.
Studii recente arata totusi ca anemia sportului nu exista ca entitate clinica specifica si termenul de «anemia sportului » ar trebui evitata.
Aceasta lucrare prezinta datele principale actuale privind anemia la sportivi.
Din 1959, cand termenul de « anemia sportului» a fost folosit de Yoshimura pentru prima data, multi autori au scris despre anemia intalnita la sportivii de performanta de ambele sexe, care practicau sporturi de anduranta.
Pana de curand, totusi, acest fenomen nu a fost elucidat complet, iar criteriile de diagnostic pt anemia sportivilor nu au fost clar identificate.
Cele mai frecvente cauze ale anemiei la sportivi sunt : cresterea volumului plasmatic dupa efort, hemoliza indusa de efort si deficitul de fier.Unii autori mai mentioneaza si tulburari ale eritropoezei ca efect al unui supraantrenament.
Dar cele mai recente studii arata totusi ca anemia sportului nu exista ca entitate clinica specifica si ca termenul de «anemia sportului» ar trebui eliminat(12, 14).
Cresterea volumului plasmatic dupa efort
In literatura exista multe articole privind efectul efortului asupra volumului plasmatic, masei eritrocitare si a volemiei (16).
Chiar si un singur efort de mare intensitate determina mari modificari ale volumului plasmatic si ale volemiei.
Astfel, s-a constatat o scadere tranzitorie a volumului plasmatic cu aproximativ 10-20% in timpul unui efort de mare intensitate sau de mare durata si apoi o crestere semnificativa in timpul procesului de refacere.
Cea mai pronuntata crestere a volumului plasmatic, cu 1617%, a fost observata in primele 24 de ore dupa o alergare la maraton ( 10).
Acest fenomen a fost numit « hiperhidratarea post-efort» (26). Antrenamentul duce la fixarea acestui fenomen.
O crestere a volumului plasmatic cu 10-33%, asociata cu cresterea volemiei cu 10-12% si scaderea simultana a hemoglobinei, hematocritului si numarului de eritrocite, a fost observata in zilele urmatoare dupa un antrenament de anduranta (12,16).
Aceste modificari sunt interpretate ca un efect de hemodilutie , multi autori denumind acest fenomen «anemie de dilutie » sau « falsa anemie »( « pseudoanemie»).
Hipervolemia indusa de efort este considerata ca o componenta esentiala a fitnessului aerob si ca un factor pozitiv, avand un efect benefic asupra capacitatii de anduranta si rezistentei la oboseala. Cresterea volumului plas-matic indusa de antrenament creste volumul sistolic si amelioreaza meca-nismele de termoreglare. De asemenea, se produce o scadere a vascozitatii sangelui si o imbunatatire a fluiditatii sale.Acesti factori au drept consecinta cresterea fluxului sanguin si a aportului de oxigen la nivelul muschilor (7.12,14).
Hemoliza indusa de efort
Hemoglobinuria care apare dupa marsuri prelungite a fost descrisa pentru prima oara de Fleisher in 1881.Acest tip de hemoglobinurie a fost numita « hemoglobinuria de mars ».
De atunci, hemoglobinuria a fost descrisa adesea la tineri sanatosi dupa eforturi prelungite, epuizante ( alergari, marsuri). Se considera ca era deter-minata de o lordoza excesiva ,care ar altera functia renala, sau de o distrugere mecanica a eritrocitelor in vasele picioarelor , mai ales cand alergarea se facea pe o suprafata dura.
O distrugere intensa a hematiilor a fost descrisa dupa antrenament ,in karate, « hemoglobinurie traumatica ».Ea apare insa si in sporturi fara traumatisme : inot,canotaj,ciclism ca si in antrenamentul de forta ( 5,12,13).
Cresterea distrugerii eritrocitelor este atribuita ,cel mai frecvent, degradarii lor mecanice la nivelul vaselor picioarelor si a vaselor muschilor care se contracta rapid.
Totusi, doar degradarea mecanica a eritrocitelor nu este singura cauza a hemolizei indusa de efort.
Astfel, Balaban (1)si Miller (27) arata ca exista mai multi factori care contribuie la hemoliza determinata de efort :
1) Degradarea mecanica a membranei eritrocitare
2) Imbatranirea eritrocitelor
3) Alterarea formei eritrocitelor ca si a rezistentei lor mecanice datorita modificarilor biochimice si biofizice ale sangelui ( acidoza, hipertermia, hemoconcentratia, cresterea catecolaminelor )
4) Eliberarea lizolecitinei din splina (prin contractiile acesteia), substanta cu efect hemolitic
5) Radicalii liberi si peroxidarea membranei eritrocitelor.
Deficitul de fier
Deficitul de fier este una din cele mai frecvente cauze ale anemiei reale la sportivi.
Mai multe studii arata o prevalenta semnificativa a deficitului de fier cu si fara anemie la sportivii care practica sporturi de anduranta(4,5,24).
Chiar daca s-a constatat ca deficitul de fier nu produce o scadere a capaci-tatii de performanta atunci cand nu sunt semne de anemie, totusi ,scaderea depozitelor de fier, consecinta imediata a deficitului de fier, poate avea consecinte asupra sanatatii sportivilor. Astfel,deficitul de fier duce la tulburari gastro-intestinale , modificari ale pielii si mucoaselor si la scaderea imunitatii.
Cauzele posibile ale pierderii de fier sunt : hemoragii digestive, hemoglobin-uria, mioglobinuria, transpiratii intense.Acesti factori alaturi de necesitatea unui aport mai mare de fier reprezinta cauzele cele importante ale deficitului de fier si ale depletiei depozitelor de fier, intalnite la sportivi.
Antrenamentul si eritropoeza
Efortul fizic induce multe modificari in organism , care pot influenta direct sau indirect eritropoeza.
Unele studii (8) arata accelerarea eritropoezei, confirmata prin reticulocitoza (20-100%) dupa un efort intens ca si dupa o perioada lunga de antrenament.
Eritropoetina este hormonul care regleaza eritropoeza la nivelul maduvei hematogene.Efectul efortului asupra sintezei de eritropoetina este inca neclar.
Astfel, unele studii (19) arata ca hipoxia tranzitorie din timpul unui efort intens determina stimularea sintezei de eritropoetina.
Alte studii (2) nu constata o modificare semnificativa a nivelului eritropoetinei dupa un efort intens sau dupa o perioada de antrenament.
Mai mult, unele studii (19) sugereaza ca efortul fizic de mare intensitate poate chiar suprima sinteza de eritropoetina, datorita acidozei si hemoconcentratiei
Diagnosticul si tratamentul anemiei la sportivi
Anemia de dilutie este cea mai frecventa forma de anemie la sportivi. Totusi, ea nu este o anemie adevarata si de aceea nu necesita nici un tratament.
Criteriile hematologice ale anemiei de dilutie sunt : nivelul hemoglobinei de 13-14 g/dl la barbati si de 11-12 g/dl la femei si scaderea nivelului feritinei serice pana la 20 micrograme/l la barbati si pana la 12 micrograme/l la femei.
Criteriile de diagnostic al anemiei feriprive adevarate acceptate sunt: nivelul hemoglobinei sub 13 g/dl la barbati si sub 11g/dl la femei, iar nivelul feritinei serice sub cele mai sus mentionate.
In ceea ce priveste hemoliza indusa de efortul fizic, Eichner (12) stabileste aceasta triada de criterii:usoara macrocitoza,usoara reticulocitoza si scaderea concentratiei haptoglobinei.
Deficitul de fier poate fi prevenit recomandandu-se o dieta adecvata.In cazurile in care simpla dieta bogata in fier nu amelioreaza deficitul de fier sau cand apare o severa reducere a depozitelor de fier (nivelul feritinei serice scazand sub 12 micrograme/l) se recomanda tratamentul oral cu fier.Se poate administra sulfat de fier 325 mg de trei ori pe zi timp de 1-2 luni.
Concluzii
1.Anemia prin dilutie este cea mai frecventa forma a anemiei la sportivi.Ea nu este o anemie adevarata , dar este necesar sa se excluda alte cauze ale anemiei.
2.Trebuie evidentiat faptul ca la sportivi pot apare si forme de anemie adevarata.Cea mai frecventa cauza a anemiei adevarate la sportivi este deficitul de fier.
3.Deoarece nici efectul negativ al stadiului incipient al deficitului de fier nici efectul pozitiv al suplimentarii cu fier asupra capacitatii de performanta nu sunt inca bine documentate, nu se recomanda administrarea de fier ca tratament preventiv.
Abstract
In the last ten years , in the sports medicine literature many authors have reported anaemia occurring in top athletes .This type of anaemia has been called sports anaemia ,effort anaemia , runners' anaemia or swimmers' anaemia.
The most commonly cited causes leading to development of anaemia in athletes are: posttraining blood plasma expansion, exercise induced haemolysis and iron deficiency. Some authors mention also the disturbances in erytropoesis as an effect of intense training. Recent studies show however that sports anaemia does not exist as a specific clinical entity and the term of "sports anaemia" should be avoided.
This paper presents the main actual data concerning anaemia in athletes.
Bibliografie
Balaban E.P., Sports anaemia.Clinics in Sports Medicine. 1992;11
Clement D.B., Asmundson R.C. Nutritional intake and hematological parameteres in endurance runners. Physician Sports Med 1998;1
Clement D.B., Sawchuk L.L., Iron status and sports performance. Sports Med.1999;1
Davidson R.J.L., Robertson J.D., Haematological changes associated with with marathon running. Int. J. Sports Med.,2001;8
Eichner E.R., Sports anaemia, iron suplements and blood doping.Med.Sci. Sports Exerc, 1998;24.
Ernst E., Influence of regular physical activity on blood rheology. Europ Heart J. 2002;8
Fellman N., Hormonal and plasma volume alterations following endurance exercise .Sports medicine1992;13
Fogelholm M et al., Effects of iron supplementation in female athletes with low serum ferritin concentration. Int. J. Sports Med 2001;7
Green H.J.,Jones T., Training induced hypervolemia ;lack of an effect on oxygen utilization during exercise. Med Sci Sports Exerc 2002;19
Haymes E.M. et al. Iron loss in runners during exercise.Implications and recomandations. Sports Medicine, 1999;
Kreider J.,Drinkard B., Evidence of hemolysis , altered hormonal and vitamin status,fecal blood loss and anaemia in response to multistage ultraendurance cycling. Int.J Sports Med,2001;7
