PROPRIETATILE GRUPURILOR SPORTIVE

Asis. Univ. Aurora Dumitrescu, F.E.F.S. Craiova

Cuvinte cheie: grup sportiv, proprietati principale, proprietati secundare

I. Generalitati

Grupul este o pluritate dinamica de persoane intre care exista mai multe tipuri de relatii, cu influente multiple asupra membrilor sai. (K. Lewin). Notiunea de "grup" deriva din limba italiana (groppo sau gruppo) provenind din lumea artistilor plastici care intelegeau prin acesta mai multi indivizi pictati sau sculptati (grup statuar). In limba romana a avut corespondente cuvintele: ceata, echipa, trupa. Fiecare membru al grupului manifesta, fata de grup, trebuinte, dorinte si atitudini, ceea ce constituie expansiunea sociala. Fata de aceasta, membrii grupului au o anumita reactie denumita incluziune sociala. In cadrul grupului social, fiecare persoana are un anumit status, adica o anumita pozitie reala, de valorizare (status ridicat) sau de devalorizare (status scazut). Rolul este aspectul dinamic al status-ului (R. Linton). El reprezinta sistemul de asteptari ale membrilor grupului fata de liderul lor. Cadrul de referinta este alcatuit dintr-un sistem de obligatii si reguli de comportare specifice unui grup. Acesta poate respinge sau primi alti membrii, daca acestia accepta si respecta cadrul de referinta al grupului. Grupurile sunt formale si informale, mici (primare), mari, profesionale, sportive, de timp liber, etc.

Grupurile formale sunt organizate oficial, relatiile dintre membrii grupului fiind reglementate de anumite norme sau reguli. Clasa de elevi este un grup formal, cu un grad inalt de socializare, de instruire, dezvoltare si formare a personalitatii elevilor.

Grupurile informale sau microgrupurile ( de studii, de joaca, de prietenie ) sunt neinstitutionalizate si formate pe baza unor interese comune ( afective, culturale, biologice ). Acestea apar in cadrul grupurilor formale, intretinand relatii cu alte grupuri sau microgrupuri. Atat grupurile formale cat si cele informale sunt conduse de lideri, care in functie de stilul de conducere adoptat pot fi de diferite tipuri: lideri autoritari cu atitudine de comanda: dau ordine si cer sa fie executate, provocand tensiuni psiho-sociale; lideri de tip democrat, cooperanti, care consulta membrii grupului sau microgrupului in luarea deciziilor; lideri de tip laissez-faire, care lasa totala libertate membrilor grupului, produc anarhie.

Psihologia sociala studiaza cu prioritate grupurile mici, de dimensiuni reduse care au fost initial denumite grupuri primare. Acestea presupun asocierea intima a membrilor, cooperarea si interactiunea directa fata in fata.

In ultimele decenii s-a vorbit si s-a scris foarte mult despre grupul mic, in legatura cu faptul ca psihologia membrilor sai prezinta o serie de caracteristici pe care acestia nu le au in afara lui. Performantele de tot felul se realizeaza mai bine in conditiile in care el este structurat si organizat intr-un anumit fel. Au fost putine studii care s-au oprit asupra grupurilor din sport comparativ cu celelalte domenii.

Grupul mic reprezinta o suma de persoane, 2-3 pana la 25-30, aflate in interactiune reglementata de norme recunoscute individual, ce urmaresc realizarea unuia sau mai multor scopuri sau obiective comune si in care componentii se diferentiaza dupa roluri, functii sau sarcini. ( A. Dragnea). In cadrul grupului individul este un "atom social", cu caracter de subiect. In cele mai multe studii asupra grupului mic in sport s-a cercetat sistemul relatiilor preferentiale, dinamica lor, coeziunea in cadrul grupului, precum si procesele de conducere, tipologia liderilor. In cadrul grupurilor ar trebui sa se implementeze ideea ca practicarea sportului de performanta si nu numai, pe langa satisfactiile aparute in urma victoriilor, contribuie de fapt, la mentinerea unei stari optime de sanatate, acest lucru trebuind fi inteles de catre toti practicantii care sa actioneze si in acest sens. Rolul important ii revine antrenorului.

Echipa sau grupul mic constituie realitatea psihosociala de baza a activitatii sportive, de coeziunea si capacitatea ei depinzand atat performanta, cat si satisfactia sportivilor si suporterilor. Viata sportiva cunoaste frecvent situatiile caracteristice ale echipelor "sudate", "dezbinate", "dezorientate" sau in curs de a-si dobandi personalitatea. O echipa si un stil nu se poate forma decat cu mult efort si intr-un timp de 2-3 ani.

II. Proprietatile grupurilor sportive

Proprietatile grupului se deosebesc intre ele atat prin continutul reflectoriu cat si prin gradul de generalitati, motiv pentru care unii vorbesc de proprietati principale si secundare sau primare si derivate. (P. Golu 1974). In prima categorie sunt cuprinse : marimea grupului, distributia spatiala, conformitatea, consensul, capacitatea de autoogranizare, coeziune, eficienta. Particularizand la grupurile sportive M. Epuran (2001) evidentiaza: volumul, caracterul primar, nespontaneitatea, dinamica specifica, componenta eterogena, durata nelimitata, apartenenta membrilor si la alte grupuri. A. Dragnea 2004 in "Psihosociologia grupurilor sportive" (note de curs) prezinta o varianta adaptata a celor doi psihologi, varianta pe care o vom descrie si noi in continuare, ca si proprietati principale (primare).

1. Marimea grupului normal sau cuprinderea

Exista pareri diferite cu privire la numarul maxim de membrii in cadrul unui grup, unii vorbesc grupuri mici formate din 20-30 de membrii, altii de maximum 8-10 sau 40. Cu cat numarul membrilor este mai mare cu atat se diminueaza volumul si intensitatea comunicarii intre membrii si scade interactiunea perceptiva.

Grupurile sportive au volum determinat in general de regulamente care prevad un numar de titulari si de rezerve trecuti (si recunoscuti oficial) in foaia de concurs. La jocurile sportive: volei si baschet 15 componenti, fotbal si rugbi 18-25, tenis echipe 2-5, la sporturile individuale cu mai multe probe (atletism, patinaj, scrima) pana la 18-20. S-a considerat, in urma cercetarilor ca grupul care ofera cele mai mari satisfactii este format din 5-6 membrii. Pe masura ce creste cantitatea trebuintelor si pretentiilor initiale, ca urmare a cresterii numarului membrilor grupului, va creste si numarul indivizilor care au sansa de a avea insatisfactii, deoarece trebuintele si cerintele lor nu sunt rezolvate in mod egal.

2. Distributia si aranjamentul membrilor in grup. Spatiul sociometric.

Grupurile sportive (echipele) sunt distribuite spatial in functie de ceea ce se numeste "asezarea in teren", "pe posturi" sau "sistem de joc" ori formatii de lucru sincron (gimnastica, patinaj etc.).Indiferent de asezare, distributia sau aranjamentul in grup trebuie sa favorizeze comunicarea (verbala sau nonverbala) conditie care determina eficienta activitatii echipei. In functie de asezare se stabilesc si modalitati de aparare "om la om" sau "in zona" ori "combinat". Totusi realizarea obiectivului nu este conditionata numai de eficienta comunicarii ci si de nivelul de stapanire a deprinderilor motrice (tehnici) de catre fiecare component. Se considera ca marimea spatiului individual de evolutie influenteaza maiestria tehnica.

3. Consensul si conformitatea in cadrul grupurilor sportive.

Consensul presupune atitudini asemanatoare fata de aceleasi idei sau norme si este impartasit facand ca sportivii componenti ai grupului sa devina constienti de obiectivul ce-l au de realizat. Atunci cand un individ opteaza pentru un sport sau altul, accepta in mod automat prevederile regulamentare ce stau la baza practicarii acestuia, precum si regulile interne ale grupului, care sunt insusite si respectate. In momentul in care exista o asemanare perfecta intre membrii in ce priveste experienta, valoarea in raport cu obiectivele de performanta, se obtine consensul maxim. Atunci cand un individ sau o minoritate doreste sa-si exprime o idee noua, conflictul este inevitabil, si desi acesta este constient ca risca sanctiuni din partea grupului, reuseste insa sa atraga atentia asupra sa. In gruparile sportive conformitatea apare ca factor cu rezonante negative asupra performantelor, ea are ca alternativa dragostea de conformitate nascuta din preocuparea constanta de a placea coechipierilor, antrenorilor etc., sportivii imprumuta gesturile, cuvintele si modul de a se exprima al antrenorilor, al coechipierilor pe care-i agreeaza mai mult. Deviatiile neconformiste cu exceptia de participare in concurs, cu filosofia grupului pot conduce la insucces, daca nu sunt luate din timp masuri de prevenire. Aceasta nu inseamna ca formarea unor echipe omogene implica in primul rand supunere pana la obedienta si renuntare la opinii. Aceasta supunere trebuie insa realizata atunci cand este vorba de respectarea cu strictete a programului de antrenament.

4. Capacitatea de autoogranizare a grupului

Capacitatea de autoogranizare a grupului creste pe masura ce grupul actioneaza mai mult timp in aceeasi structura, cu conditia mentinerii sau dezvoltarii capacitatii de performanta si a celei de comunicare. Carl Rogers (1971) afirma ca noii componenti ai grupurilor trebuie sa-si schimbe atitudinile si comportamentele, sa invete sa se accepte cu ceilalti "cu vechime" in echipa, sa-si dezvaluie propria imagine in ochii coechipierilor. Grupul favorizeaza schimbarea personala. Pentru indeplinirea sarcinilor de catre grupul sportiv, esential este schimbul de informatii in limbaj nonverbal si verbal.

5. Coeziunea grupurilor sportive

Festinger defineste coeziunea ca "totalitatea campului de forte care au ca efect mentinerea impreuna a membrilor unui grup si rezistenta la fortele de dezintegrare". Competitia pentru statut (dorinta de a ocupa un loc privilegiat in conditiile in care individul nu are capacitatile necesare) egocentrismul si cautarea superioritatii personale, diminueaza coeziunea si prietenia in grup.

Performanta unui grup depinde de doi factori: coeziunea si acordul in privinta scopurilor, adeziunea.(J.C. Abric). In cazul in care adeziunea si coeziunea grupului sunt puternice, performanta va fi conform obiectivelor stabilite. Coeziunea grupului influenteaza imaginea despre acesta. Aceasta nu este intotdeauna apanajul echipelor cu inalt grad de omogenitate, deoarece franeaza performanta. Mihai Epuran in "Psihologia sportului de performanta" evidentiaza o serie de factori, pe care iI vom enumera doar, in continuare: numarul restrans al subiectilor, varsta, caracterul sportivilor, structura echipei din punct de vedere al ocupatiei extrasportiv e si motivatia.

6. Eficienta grupurilor sportive

Ratiunea de a fi a oricarui grup este de a actiona in vederea atingerii anumitor scopuri. Masura in care grupul sau echipa isi realizeaza scopurile si obiectivele reprezinta eficienta. ea poate fi exprimata n valoarea performantelor, locuri in clasamente, timpii realizati etc.

Un rol important in eficienta grupului sportiv il detine liderul, care in mod incontestabil este antrenorul si care se asociaza cu liderul sau liderii, din randul sportivilor. O buna cooperare cu acestia se repercuteaza favorabil asupra indeplinirii sarcinii. Pentru a creste eficienta grupului, antrenorul trebuie sa studieze conditiile de a favoriza intensificarea relatiilor interpersonale intre membrii grupului.

Proprietatile derivate (secundare) ale grupurilor sportive sunt:

1. Autonomia grupului sau echipei - functionarea independenta de alte grupuri in cadrul ambiantei sociale.

2. Controlul - grupul regleaza conduita membrilor sai.

3. Stratificarea - statutele si rolurile pe care sportivii le au in cadrul grupelor sau echipelor (capitan, coordonator, etc.).

4. Permeabilitatea - deschiderea grupului fata de admiterea unor noi membrii.

5. Flexibilitatea - libertatea in cadrul echipei sau grupului de a actiona in consens pentru realizarea obiectivelor. Stimularea initiativelor si creativitatii.

III. Concluzii

1. Coeziunea este o caracteristica de sinteza a vietii de grup in care fuzioneaza o serie de factori obiectivi si subiectivi ce duc la unitatea si solidaritatea membrilor grupului.

2. Grupurile sportive de inalt nivel au obiectiv principal performanta ale carei note de valoare o fac dorita de numerosi factori colaterali nu numai de catre sportivi si antrenori.

3. Alt obiectiv principal a devenit si acela de a practica sportul de performanta (precum si sportul pentru toti) deoarece contribuie la obtinerea si mentinerea unei stari bune de sanatate.

 4. Autoreglarea grupurilor sportive impune indeplinirea functiilor de catre fiecare component si constituirea atitudinii grupului ca rezultanta a cooperarii.

5. Eficienta echipelor sportive depinde cum pot fi armonizate cele doua cerinte functionale: activitatea de atingere a obiectivelor si mentinerea coeziunii.

Abstract

The properties differ by reflector contents and by groups of generalities, reason for which some speak of principal properties and secondary properties or primary and derivate.

Bibliografie

Dragnea, A., Psihosociologia grupurilor sportive (note de curs). Universitatea din Pitesti, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, 2003

Epuran, M. - Psihologia educatiei fizice, Editura Sport - Turism, 1976, Bucuresti.

Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F., - Psihologia sportului de performanta - Teorie si Practica, Editura FEST, Bucuresti 2001.

Stoica, M.- Psihopedagogie personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 1996.