ATENA 1896 - PRIMUL MARATON OLIMPIC

Conf. univ. dr. Celia GEVAT, Universitatea „Ovidius" Constanta

Alin LARION, Universitatea „Ovidius" Constanta

Prof. Gabriel ZAHARIA, Liceul cu Program Sportiv Constanta

Key words: gold medal, maraton, running

Cuvinte cheie: alergare, maraton, medalie de aur

Introducere

Maratonul, ca proba atletica de mare fond, a fost creat in amintirea legendarei alergari a soldatului grec, care a parcurs o distanta asemanatoare pentru a anunta victoria atenienilor asupra persilor.

Ca respect si apreciere a rezultatelor obtinute de echipa olimpica a Romaniei, participanta la cea de-a XXVIII-a editie a Jocurilor Olimpice, ne-am propus sa ne oprim asupra studierii problematicilor legate de o asemenea „sarbatoare", cu o ancorare de un eveniment petrecut cu atat de mult timp in urma, incercand sa intram in timpul si istoria celor petrecute atunci.

Cu toate ca originea jocurilor olimpice se pierde in ceata timpului, se stie ca primele intreceri atletice organizate, numite agones, au avut loc cu aproximativ 4 milenii i. Ch. la Atlis, unde se afla altarul zeitei Hera, in cinstea careia se desfasura sarbatoarea intrecerilor. Ele insa nu au avut continuitate, dupa aproximativ 15 secole fiind reluate, sub deviza „pace intre popoare". Iar ca semn de pretuire pentru antica Elada, unde au avut loc primele J.O., baronul Pierre de Coubertin a decis ca primele Jocuri moderne sa se dispute pe pamantul Greciei.

Ca o curiozitate, vom nota ca pista celebrului stadion, o minune arhitectonica, masoara exact lungimea unui „stadium", adica cei 192,27m. si unde, spre marea satisfactie a grecilor, primul „maraton" modern a fost castigat de conationalul lor, Spiridon Louis (Spiros), un cioban care isi pastea oile pe versantul muntelui Licavitos.

Primul Maraton Olimpic

In 490 i.Ch. armata persana a poposit pe campia Maraton, la aproximativ 40 de km. de Atena, cu intentia de a cuceri si supune capitala Eladei.

Atenienii erau pregatiti pentru o batalie care avea sa determine cursul istoriei pentru secole. O victorie a puternicului Imperiu Persan, ar fi putut distruge independenta oraselor-stat grecesti, si efectiv civilizatia si cultura greaca.

In timp ce numeroasa armata persana a debarcat, atenienii au trimis un mesager pe nume Philippides, pentru a cere ajutorul spartanilor in batalia ce se prefigura. El a parcurs in alergare o distanta de 40 km. in mai putin de doua zile, o realizare remarcabila indiferent de standarde.

La Maraton, totusi, se luase decizia de a nu mai astepta ajutorul spartanilor, armata ateniana era destul de pregatita pentru a se confrunta. Vechile scrieri de la fata locului, nu mentioneaza acest eveniment, insa scrieri mai noi, cu aproape 600 de ani, mentioneaza ca, un alergator a fost trimis catre Atena pentru a duce vestea maretei victorii. Potrivit legendei, el a ajuns in oras si nu a mai apucat decat sa spuna „Bucurati-va, am invins", dupa care s-a prabusit mort la pamant.

O data cu apropierea Jocurilor Olimpice, maratonul olimpic era asteptat cu tot mai mult interes, pana atunci s-au mai inregistrat recorduri la alergare insa nu in concursuri oficiale si nu pe aceasta distanta. Era primul maraton Olimpic Modern.

In anii dinaintea debutului Jocurilor Olimpice Moderne au mai fost temerari care au realizat alergari pe distante mari in curse individuale. Unul dintre acestia -Foster Powell- in 1700 la varsta de 60 de ani a acoperit in alergare o distanta de 402 mile de-a lungul Angliei. Intre 1870 si 1890 tot in Anglia dar si peste ocean in Statele Unite a devenit populara cursa de 6 zile, in care unii dintre alergatori acopereau distante de pana la 600 de mile.

Dar, cea mai indrazneata cursa de alergare de sosea (footrace) de dinainte de Jocurile Olimpice Moderne a fost realizata de un grup multinational de alergatori amatori care s-au intrecut pe drumurile prafuite si fierbinti ale Greciei pe o distanta de 25 mile, aceasta cursa fara precedent pana atunci, a determinat pe unii doctori in medicina ai vremii sa avertizeze ca o astfel de intrecere poate avea repercusiuni negative asupra sanatatii participantilor.

Cand Michel Bréal si Pierre de Coubertin au propus ideea organizarii unei curse de maraton in cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena, Comitetul Organizator a primit cu entuziasm aceasta propunere. Era o cursa desprinsa din istoria Greciei si care comemora pe toti alergatorii greci.

Georgious Averoff, un om de afaceri grec care a sustinut financiar Jocurile Olimpice de la Atena 1896 si refacerea Stadionului Panathenaic in care multe dintre probe au avut loc, a fost un suporter infocat al probei de maraton alaturi de Ionnis Lambros, un colectionar de antichitati grecesti. Mai mult, Lambros a oferit castigatorului cursei de maraton un vas antic, ca premiu. S-au organizat mai multe probe cu scopul selectiei celor care vor face parte din echipa olimpica a Greciei la maraton. Selectia olimpica a avut loc pe 10 martie 1896, fiind totodata si prima cursa de maraton organizata. Au luat startul 12 alergatori, toti membri ai cluburilor sportive grecesti, castigatorul fiind Charilaos Vasilakos, care a terminat cursa in 3 ore si 18 minute.

Cu cateva zile inaintea Jocurilor Olimpice a mai fost organizata o selectie in dorinta realizarii unei echipe a Greciei cat mai buna cu putinta. Aceasta cursa a fost castigata de Lavrentis, (numele mic nefiind inregistrat), cu timpul de 3 ore si 11 minute, mai bine cu aproape 7 minute decat castigatorul primei selectii.

In urma acestei curse a fost definitivata echipa participanta la maratonul olimpic, echipa din care facea parte si Spiridon Louis, care a terminat pe locul 5.

In dupa amiaza zilei de 10 aprilie 1896, 17 alergatori asteptau pe podul Maraton startul primului maraton olimpic. Printre participanti se numarau si australianul Edwin Flack, care deja castigase aurul la 800m. si 1500m., Arthur Blake din Statele Unite, medaliat cu argint in proba de 1500m, francezul Albin Lermusiaux medaliatul cu bronz la 1500m. si Gyula Kellner din Ungaria, restul participantilor fiind componenti ai echipei Greciei, care erau singurii cu experienta in urma selectiilor olimpice organizate in Grecia; singurul alergator care mai acoperise o distanta asemanator de mare a fost Kellner, el alergand aproape 40 de km.

Datorita regulamentului olimpic realizat de Coubertin, care se referea strict la neparticiparea atletilor profesionisti, unul dintre concurenti -Carlo Airoldi a fost descalificat la start, cu toate ca avea cea mai mare experienta in alergarea probelor lungi.

In probele atletice anterioare maratonului, au dominat in special americanii, grecii avand rezultate modeste, din aceasta cauza startul maratonului era asteptat cu nerabdare si vadit interes de catre sustinatorii sportului grec, care doreau cu orice pret aurul olimpic. Maratonul era considerat „bijuteria" Jocurilor si un esec al sportivilor greci ar fi insemnat o adanca dezamagire si resentimente. Chiar si strainii care se adunasera in numar de aproape 100.000 de-a lungul distantei de concurs sperau intr-o victorie greceasca. Startul a avut loc la ora 14, precedat de un discurs al primarului micutei asezari ce purta numele probei „Maraton", Papadimantopoulos, care a si dat startul in prima cursa a maratonului olimpic.

Alergatorii nu au fost insoti de motociclisti si reporteri ca in zilele noastre, ci de oficiali si doctori pe biciclete si trasuri trase de cai.

Francezul Lermusiaux, a luat un start rapid, modern, parasind satul Pikermi, aflat aproape la jumatatea distantei, dupa 55 de minute. Era urmat de australianul Flack la aproape doua mile distanta si de americanul Blake si ungurul Kellner. Nici un sportiv grec nu se afla in plutonul fruntas.

Mai tarziu, cand Spiridon Louis a parasit Pikermi, a cerut un pahar de vin si a strigat apoi ca va castiga cursa. Iar ineditul acestui maraton modern, a fost ca Spiros alerga in traditionalul costum grecesc, cu „fustanela" si incaltat cu „taruhia" (opincute).

Dupa Pikermi, drumul incepea sa urce, iar liderul regreta abordarea rapida a cursei.

Blake a abandonat dupa numai o mila de la iesirea din sat, Kellner, a incetinit si a fost depasit de castigatorul primei selectii olimpice grecul Vsilakos, Lermusiaux dadea semne de oboseala, dar totusi a reusit sa treaca de satul Karavati, dupa care a fost depasit de Flack si in apropierea kilometrului 32 a abandonat cursa. Cu aproape 9 km inainte de sosire, Flack, liderul cursei, a trimis un biciclist sa anunte pe stadion iminenta lui victorie.

Aceasta veste a fost primita pe stadion intr-o tacere adanca.

In acest timp Spiridon Louis il depasea pe ungurul Kellner, la fel ca si alti alergatori greci. Astfel, Louis se afla pe locul doi, in spatele lui Flack. Flack era extenuat si cu mai putin de o mila de linia de sosire, Spiridon Louis l-a ajuns, cei doi au alergat umar la umar pentru circa 2 minute dupa care grecul a accelerat, Flack extenuat fiind incapabil a mai tine ritmul, a cedat.

In timpul luptei pentru medalia de aur dintre Louis si Flack, alergatorii greci au „urcat" pe locurile doi si trei. Inca o data un mesager a dus vestea pe stadion dar de data aceasta a fost primita cu aplauze si bucurie, starterul cursei ducand vestea pe stadion regelui. Intr-o clipa vestea s-a raspandit in tribunele stadionului, provocand o explozie de bucurie si admiratie – UN GREC CASTIGASE MARATONUL!

Louis alerga pe strazile Atenei acompaniat de uralele spectatorilor, la intrarea pe stadion fiind asteptat de Printul Nicholas si Printul George care au alergat cu el pana la linia de sosire, dupa care pe brate l-au dus pana la loja regala.

Louis devenise dintr-o data un erou national, a carui victorie a facut sa se uite resentimentele provocate de triumful anterior al americanilor. A terminat cursa in 2 ore 58 de minute si 50 de secunde, o remarcabila imbunatatire a timpului obtinut de castigatorul selectiei olimpice. Dupa 7 minute pe locul doi a venit Charilaos Vasilakos castigatorul primei selectii olimpice grecesti, urmat de grecul Spiridon Belokas si ungurul Kellner.

Multimea era in extaz, la vederea unui concetatean in primii trei sportivi, mai tarziu s-a dovedit ca Belokas a parcurs o mare parte a drumului intr-o caruta, el fiind descalificat, iar pe locul doi a trecut Kellner. Astfel a luat sfarsit prima cursa olimpica de maraton, un final in care un grec a reusit sa omagieze prin victoria sa toti eroii Olimpiei Antice si sa reinvie o istorie de mult apusa.

Abstract

Because this is the only way we should judge the present and predict the future, looking deeper into history, we can see further into the future.

Bibliografie selectiva

LOVETT, C., Olympic Marathon- a centennial history of the games most storried race. 2000

SOTER I., B, Atena – Atlanta 1896-1996 pe urmele medaliatilor nostri olimpici si mondiali. Bucuresti, Edit. Albatros, 1997

http://2-4.gr/olympic_games_photo_gallery/1896page1.htm

www.forthnet.gr/olympics/athens1896

www.marathonguide.com//history/

www.marathonguide.com//olympicgames/history/athens1896