 |
 |
 |
 |
UNELE CONSIDERATII PRIVIND CONTRIBUTIA SISTEMULUI NATIONAL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT LA SUSTINEREA ORDINEI PUBLICE, SECURITATII NATIONALE SI CAPACITATII DE APARARE A TARII
Arthur Hoffmann
Director general, Agentia Nationala pentru Sport
MOTTO: "[…..] esenta problemei nu mai este
in mod deosebit informatia secreta, ci informatia analizata,
coroborata, produsa si apta de valorificare."
Senatul Academiei Nationale de Informatii
Cuvinte cheie: sistem, functie publica, militar, socializare.
Introducere
In contextul dezvoltarii globale, ONU promoveaza dezvoltarea unui parteneriat cu lumea sportului, o lume a pacii care insoteste intr-o agenda de lucru a fiecarui guvern, domeniul politic, economic, stiintific, precum si cel religios si spiritual. Guvernele trebuie sa sustina investitiile in educatie fizica si sport intrucat reprezinta o buna scoala a vietii, promovand principii morale si asociative, promovand reguli. Mesajul vizeaza practic educatia, nu sportul.
|
Reflectarea in societate a sportului: de la campul de lupta, la lupta pe terenul de sport – sportiva [Adolf Ogi, 2003].
Sistemul national de educatie fizica si sport are o structura complexa:
a) subsistemul activitatilor;
b) subsistemul structurilor sportive;
c) subsistemul structurilor si organizatiilor;
d) subsistemul de sustinere si mentinere; subsistemul interactiunilor interne si externe, precum si finalitatea.
Subliniem, ca ipoteza, doua directii prin care finalitatea sistemului contribuie la ordinea publica, securitatea nationala si capacitatea de aparare a tarii. Prima se refera la efectele cumulate privind:
a) optimizarea potentialului bio-psihomatic al populatiei;
b) contributia la sustinerea calitativa a factorului demografic al societatii;
c) contributia la sustinerea factorului economic al societatii;
d) dezvoltarea capacitatii de practicare independenta a exercitiului fizic, de folosire utila a timpului liber intr-un mediu curat;
e) dezvoltarea calitatilor volitive, de autocontrol, morale si intelectuale ale cetatenilor;
f) contributia la efortul societatii de a lupta impotriva drogurilor si violentei;
g) cresterea contributiei la valorile culturale si de socializare a populatiei;
h) consolidarea sentimentului patriotic prin victoriile obtinute de sportivii romani si clasarea Romaniei intre primele natiuni ale lumii.
A doua se refera la modul in care valorile si competentele oferite de sistem contribuie la selectia si formarea continua a militarilor si functionarilor publici cu statut special.
Functionarii publici
Particularitatile muncii functionarilor publici - isi desfasoara activitatea in asa numita zona gri (nici altruist nici egoist exclusiv, sefi, prieteni, public); climat politic in schimbare, etica lor fiind situationala; habotnicia procedurala poate crea efecte nedrepte – impun un set de virtuti morale implicate in deciziile adoptate [Mihaela Miroiu, 2001, p.86]: optimismul, legat de insusi conceptul de bine public inteles ca scop al actelor acestei categorii de profesionosti; curajul - consta in capacitatea de a actiona drept, chiar daca presiunile politice si cererea de favoruri din partea partidelor, organizatiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiati sunt uneori coplesitoare; corectitudinea - este asociata cu datoria supunerii fata de lege; empatia – capacitatea de a te pune in situatia celor care depind de deciziile tale.
Cultivarea acestor virtuti, transformarea lor in comportamente profesionale sustin increderea in functionarii publici cu buna reputatie.
Militarii si functionarii publici cu statut special
Militarii si functionarii publici cu statut special sunt supusi pe de o parte normelor organizationale specifice domeniului militar (legi, regulamente, coduri deontologice), Statutului politistului (din 2002) si Codului etic al lucratorului din Ministerul de Interne ca functionari publici cu statut special, iar pe de alta parte, Legislatiei si Normelor organizationale specifice domeniului educatiei fizice si sportului. Acestia depun un juramant de credinta si sunt animati de devize comparabile cu cele olimpice.
Predominanta relatiilor formale interumane, datorate caracterului profund ierarhizat al institutiilor si organizatiilor, sunt necesare structurii in micro si macro grupuri, organizate in vederea indeplinirii obiectivelor de obtinere a victoriei in lupta armata si orice alta misiune.
Figura centrala in cadrul acestor resurse umane o reprezinta ofiterul, modelul ofiterului fiind reprezentativ pentru celelalte categorii de militari si functionari publici cu statut special.
Profesia de ofiter presupune roluri diferite, sustinute de functii specifice fiecarui rol:
a) functia de exprimare si integrare sociala- reprezinta sinteza rationalitatii, sociabilitatii, civismului, patriotismului si capacitatii de parteneriat;
b) functia de luptator- reprezinta perceptia ofiterului in actiunea de lupta, in contact nemijlocit cu inamicul si in conditiile utilizarii armamentului individual, chiar daca in conditiile razboiului modern situatiile de contact direct cu inamicul scad;
c) functia de specialist in arma- in relatie cu functia anterioara, inregistreaza o crestere in complexitate a tehnicii si accentuarea de divizare prin specializare a profesiei militare,
d) functia de educator- este esentiala in constituirea colectivitatilor militare potrivit normelor de eficienta si pentru formarea personalitatii tinerilor militari,
e) functia de conducator- in cadrul actiunilor militare si a colectivitatilor umane, se afla in stransa legatura cu celelalte functii si asociaza conducerea cu executia.
Setul functiilor, derivate din roluri, se exprima in competentele ofiterului care sunt interdependente: de ofiter–cetatean, de luptator, de specialist in arma, de educator, de conducator de oameni sau organizatii militare.
Exigentele devenirii si responsabilitatea sociala determina un traseu al formarii militarului, jandarmului si politistului, extrem de dificil in comparatie chiar cu cele ale unui sportiv de mare performanta.
O analiza psihopedagogica si psihosociologica comparata, scoate in evidenta urmatoarele aspecte caracteristice pregatirii militarului si functionarului public cu statut special:
a) atitudinea filosofica a factorilor de decizie: dura – la limita adaptarii, cu risc de accident sau moarte;
b) demersul in pregatire: maximizare – pe fond multilateral se asigura „specializare in specialitate";
c) obiectivul instructiv/educativ: performante maxime, fara abandon (renuntarea la lupta inseamnand infrangere, moarte);
d) atitudinea fata de om: vizeaza constientizarea omului, selectat biologic (apt), riguros selectat si/sau paranormal, ca instrument, mijloc;
e) managementul pedotehnic: pedagogie autoritara, orientare spre sarcini, nu adaptare la om;
f) adaptare la solicitari – limite diverse si de integrare sociala.
Militarii si functionarii publici cu statut special sunt supusi unor exigente profesionale diverse care isi gasesc suport nu numai in componenta fizica ci si in cea psihomorala si intelectuala a domeniului educatiei fizice si sportului: patriotismul, disciplina, respect fata de lege, ordine, regulamente; capacitatea de autocontrol, capacitatea de a actiona independent, capacitatea de a munci in conditii grele; demnitate; capacitatea de memorare, corelare; gandire logica; comportare exemplara in familie si in societate; atitudine corecta fata de pregatirea fizica; disponibilitate pentru voluntariat, pentru a oferi sprijin dezinteresat; atitudine corespunzatoare fata de sefi, superiori si subordonati; incredere in sine si curaj; rezistenta la stres; apreciere corecta a raportului aspiratie – posibilitati; asumarea responsabilitatii si a riscului; capacitatea de lucru in echipa si cooperare; intelegerea limitei de toleranta.
In diferitele ipostaze ale vietii, militarii trebuie sa fie constienti de responsabilitatea lor sociala, dar sa se manifeste „natural" pe timp de pace, in familie si in societate cit si in procesul de instructie si misiuni pe timp de lupta.
Militarii pot indeplini diferite roluri. Prin instructie si educatie ei stapanesc procese de comutare pe programe adaptate la conditii diferite. Caracteristica de personalitate este adaptarea la situatii diverse. In acest proces, domeniul educatiei fizice si sportului contribuie din plin.
Finalitatea sistemului national de educatie fizica si sport
Finalitatea sistemului reprezinta scopul acestuia spre care converg toate eforturile si resursele fiecarui subsistem in parte, cat, si mai ales, a sistemului in ansamblu. Este de fapt confirmarea oportunitatii existentei sale si reprezinta examenul fata de societate, cu atat mai mult pentru sistemul national de educatie fizica si sport care contine valori si transmite influente pozitive fara alternativa in viata sociala. Finalitatea reflecta capacitatea sistemului de a indeplini obiectivele impuse, care au fost sintetizate in ipoteza lucrarii.
1. Dezvoltarea personalitatii
Personalitatea reprezinta suma factorilor ereditari, a factorilor de dezvoltare psihica si a factorilor sociali, reflectare a fiintei umane ca totalitati bio–psiho–sociale.
„Personalitatea umana reprezinta un sistem de trasaturi generale si relativ stabile, care definesc un individ facandu-l sa se deosebeasca de ceilalti" [Epuran, M., Holdevici, Irina, 1993, p.33].
Persoana reprezinta corespondentul in plan social al individului; individul normal biologic, integrat social.
Personalitatea reprezinta persoana, plus o nota de valoare data de organizarea specifica superioara si diferentiata a persoanei; in acceptiunea antropologica, personalitatea exista, se manifesta in si prin relationare; esenta personalitatii este relationarea, ea reprezentand un construct social in care relatia familiala este esentiala [Cracsner, C.E., 2001].
In perspectiva axiologica, personalitatea capata importanta sub aspectul valorii, in sensul ca are in vedere omul– valoare: intelectual, moral, social si este ridicata la rangul de valoare morala suprema (idem).
Viziunea sistemica asupra personalitatii evidentiaza un ansamblu de structuri care functioneaza sistemic; personalitatea devine un sistem complex (persoana, in complexitatea ei morfologica, anatomica, structurala), probabilist (nu tot ce realizeaza, ce produce, este cert, este exact), dinamic (in evolutie permanenta), deschis (persoana reactioneaza cu mediul si cu el insusi).
Complexitatea conceptului de personalitate si rolul acesteia in devenirea umana reclama o reactie pe masura a sistemului de educatie fizica si sport in misiunea sa educativ–formativa de sutinere a dezvoltarii personalitatii umane.
Dragnea A. si colaboratorii [2000, p.56] formuleaza definitia educatiei fizice ca o componenta a educatiei generale „exprimata printr-un tip de activitate motrica..... in vederea dezvoltarii armonioase a personalitatii si cresterii calitatii vietii....ansamblu de forme de organizare ce valorifica sistematic exercitiile fizice in scopul realizarii obiectivelor sale......sistem complex de instrumente care se exerita simultan asupra individului favorizand ameliorarea conditiei fizice, psihice, si integrarea social–culturala".
Definitia reflecta complexitatea domeniului ca sistem dar si ansamblul de valori pe care il promoveaza; complexitatea societatii in ansamblu, prin influentele transmise si insusite de fiecare individ, de fapt, dezvoltarea personalitatii umane.
Dezvoltarea personalitatii prin educatie fizica si sport se face pe traseul: optiune profesionala -relatia cu sine -leader (in colective mici), manager (colective mari, organizatii). Un bun management include un bun leadership si este profitabil sa se admita ca ele constituie doua etape succesive in pregatirea si exercitarea functiei de conducere; leadership-ul focalizeaza domeniul spre componenta umana in perspectiva solicitarilor primelor posturi de conducere a unor microgrupuri si microorganizatii; managementul se concentreaza spre conducerea organizatiilor mari si gestiunea strategica a tuturor resurselor organizatiei. „Nu se poate vorbi de un bun manager, fara ca acesta sa fie si un bun lider" [Romanoschi C., 2000, p.26]. Inseparabilitatea managementului de leadership este evidentiata in relatia eficacitate-eficienta. „Atingerea obiectivelor, eficacitatea, este privita de comandanti ca fiind elementul primordial in obtinerea victoriei. Managementul alatura eficacitatii si eficienta; altfel spus: cu ce pret exprimat in resurse consumate, se ating obiectivele. Este cu mult mai dificil sa gasesti solutii si eficace, dar si eficiente; sa raspunzi nu numai de atingerea obiectivelor, ci si de modalitatea prin care o faci" [Romanoschi C., Popescu I., 2000, p.27]. Aceste etape sunt marcate de patru niveluri caracterizate de patru principii [Covey, St., 2001, p.21]:
a) nivelul personal – relatia mea cu mine insumi – dobandirea calitatii de a fi demn de incredere;
b) nivelul interpersonal – relatia si interactiunea cu ceilalti – dobandirea increderii;
c) nivelul managerial (leadership, n.n.) – raspunderea de a duce un lucru la indeplinire impreuna cu altii – dobandirea imputernicirii;
d) nivelul organizatiei (management, n.n.) – nevoia de a-i organiza pe oameni: de a-i recruta, pregati, recompemsa, de a construi echipe, de a rezolva probleme si de a crea structuri, strategii si sisteme – alinierea.
Acest demers scoate in evidenta contributia educatiei fizice la indeplinirea menirii celorlalte laturi ale educatiei (intelectuala, morala, profesionala, estetica) si se regaseste institutional in toate formele educatiei, cu precadere in cea formala. Functiile educatiei fizice si sportului materializeaza efectele valorilor si competentelor in ansamblul societatii, intareste statutul si pozitia educatiei fizice si sportului ca factor important de socializare.
2. Valori ce decurg din indeplinirea obiectivelor educatiei fizice si sportului
Valorile educative si competentele decurg din indeplinirea obiectivelor generale si specifice subsistemelor (educatie fizica, educatie fizica militara, educatie fizica profesionala, activitati sportive), atingerea scopurilor si materializarea acestora in finalitati.
Taxonomia obiectivelor educatiei fizice si sportului ofera imaginea gradului de diversitate si amploare a valorilor promovate (dupa Dragnea, A., coordonator, p.62):
Obiectivele educatiei fizice
Dupa gradul de generalitate: a) generale [Epuran, M., Epuran, V., Firea, E., Sidescu, I., Dragnea, A., Mitra, Gh., Mogos, A., citati de Dragnea, A., coordonator, 2000, p.62]: mentinerea unei stari optime de sanatate; favorizarea dezvoltarii fizice armonioase; dezvoltarea capacitatii motrice generale; formarea capacitatii de practicare sistematica si independenta a exercitiilor fizice; dezvoltarea armonioasa a personalitatii; b) specifice subsistemelor educatiei fizice.
Dupa sfera de influenta si tipul de comportament vizat:
a) obiective de dezvoltare structural-functionala a organismului: armonia intre indicii somatici si functionali; armonia si proportionalitatea in interiorul fiecarei categorii de indici; mentinerea unui tonus muscular optim; formarea si mentinerea unei atitudini corporale corecte; prevenirea si corectarea deficientelor de postura si fizice; combaterea excesului ponderal si a obezitatii;
b) obiective in plan motric: dezvoltarea componentelor fitness-ului (rezistenta cardio-vasculara, rezistenta musculara, forta, mobilitate, suplete, compozitie corporala); dezvoltarea componentelor fitness-ului motor (echilibru, coordonare segmentara, agilitate, timp de reactie, viteza); formarea unui sistem de deprinderi si priceperi motrice de baza, utilitar- aplicative si specifice unor ramuri si probe sportive; capacitatii de efort, prin stimularea marilor functii;
c) obiective psihomotorii [dupa Valentina Horghidan, citata, idem, p.63]: dezvoltarea schemei corporale: ca reper in reglarea miscarilor; ca nucleu a imaginii de sine; dezvoltarea coordonarii senzomotorii normale; dezvoltarea echilibrului static si dinamic; realizarea unor reechilibrari in perioada pubertala; formarea coordonatelor de timp ale miscarii: ritm, tempou, durata, elemente ce confera eficienta miscarii; dezvoltarea lateralitatii si armoniei laterale; formarea reprezentarilor ideomotorii si a capacitatii de a opera cu ele; educarea capacitatii de relaxare generala si selectiva; dezvoltarea capacitatii de diferentiere kinestezica;
d) obiective cognitive - contributie directa la dezvoltarea laturii intelectuale a educatiei [Blam, Guilford, Gagne–Merill, Harrow, adaptare Dragnea, coordonator, 2000, p. 65]: dezvoltarea capacitatii de a cunoaste propria persoana, mediul ambiant, natural si social (percepere, descoperire, redescoperire, intelegerea informatiilor sub diverse forme); dezvoltarea calitatilor atentiei, memoriei, aspectelor intuitive ale gandirii, creativitatii (motrice).
Obiectivele realizate prin mijloace strict specifice educatiei fizice [Dragnea, A., coordonator, 2000, p.65]: la nivelul cunoasterii senzoriale: constientizarea si dezvoltarea sensibilitatii proprioceptive; la nivelul atentiei: dezvoltarea calitatilor atentiei (concentrare, volum, distributie); la nivelul cunoasterii logice [dupa Horghidan,Valentina, idem]: dezvoltarea memoriei miscarilor si a memoriei topografice; dezvoltarea inteligentei motrice (practice); dezvoltarea unor aspecte ale gandirii (capacitate de anticipare, rapiditate, intuitivo-operativitate); dezvoltarea creativitatii motrice;
e) obiective, in plan motivational si efectiv - volitiv: (modelarea intereselor, atitudinilor si valorilor, in veferea cresterii capacitatii de adaptare): formarea unor convingeri referitoare la rolul exercitiilor fizice in cresterea calitatii vietii; echilibrarea si reglarea emotionala (descarcarea agresivitatii); educarea atitudinilor, convingerilor, sentimentelor morale (fair–play, respect, colaborare, intr-ajutorare, prietenie); educarea emotiilor estetice date de aprecierea frumusetii miscarilor si a esteticii corporale; cdezvoltarea capacitatii de autoreglare la nivelul comportamentului global (disciplina, spirit de organizare, curaj, perseverenta, darzenie, etc);
Obiectivele sportului formulate de Dragnea, A. si Mate-Teodorescu Silvia [2002, p.41] sunt specifice:
a) sportului de performanta, care are ca finalitate performanta, dezvoltarea personalitatii in ansamblul;
b) sportului in timpul liber (pentru toti), care are ca scop final imbunatatirea calitatii vietii prin: dobandirea unui mod sanatos de viata, dezvoltarea fizica, integrare sociala, recreere;
c) sportului adaptat, care urmareste dezvoltarea sentimentului de plenitudine si imbunatatirea imaginii de sine si reducerea handicapului social.
Olimpismul
Olimpismul si principiile sale se adreseaza tuturor cetatenilor, nu numai grupului sportivilor de inalta performanta (elita) care reprezinta fiecare natiune la Jocurile Olimpice.
In conceptia lui Coubertain, Olimpismul modern constituie elementul „care tinde sa intruneasca intr-un manunchi luminos toate principiile care contribuie la perfectionarea omului".
Olimpismul nu este nici religie, nici ideologie, nici doctrina politica, nici sistem socio - economic.
Olimpismul este o stare de spirit, o viziune incarcata de valoare, o scoala a moralei si caracterului. Olimpismul reprezinta cultul idealului dezinteresat, efortul de o inalta conceptie despre onoare si demnitate la inaltimea elanului fizic, afirmarea continua a omului.
Conceptul de sportivitate (fair – play)
Atributul „sportivitate" reprezinta o atitudine etica ce caracterizeaza deja, prin consens, viata si activitatea oamenilor de pretutindeni, intr-un context social ce excede arenei sportive.
Sportivitatea presupune o atitudine demna in infrangere si lupta de ostentatie in victorie, respect fata de sine in aprecierea corecta a propriei valori, respectul fata de reguli, arbitri si partenerii de intrecere.
Responsabilitatea individuala in aplicarea principiilor fair-play-ului trebuie insotita de responsabilitatea organizatiilor sportive care trebuie sa asigure cadrul adecvat privind atractivitatea, sansele egale, conditiile de sanatate si securitate, conditiile de antrenament, masurile educative adaptate varstei precum si controlul unor interese politice manifestate de un grup privilegiat.
Formele majore de incalcare a fair-play-ului sunt dopajul si violenta.
3. Valorile educatiei fizice si sportului si sanatatea
Finalitatile proprii sistemului, unele exclusive, se adreseaza diferentiat, tuturor categoriilor de cetateni, asigurand o crestere si dezvoltare armonioasa, insusirea deprinderilor igienice, dezvoltarea calitatilor motrice, influentarea favorabila a sistemului cardio-respirator si, nu in ultimul rand, combaterea efectelor sedentarismului. Valorile educatiei fizice si sportului: cunostinte, deprinderi si obisnuinte, stimuleaza miscarea intr-un mediu curat pe fondul unei stari de spirit pozitive; asigura un potential biopsihomotric ridicat al populatiei, o capacitate de munca si refacere corespunzatoare in diferite sectoare ale vietii economice si sociale; contribuie la sustinerea capacitatii de aparare si a securitatii nationale.
4. Valorile educatiei fizice si sportului si socializarea
Sportul, ca fenomen social, are o retea bine structurata in societatea civila europeana, cele peste 600000 de cluburi sportive si faptul ca un cetatean european din trei practica regulat o activitate motrica confirma importanta sociala a sportului. Dezvoltarea inseamna numar de practicanti, interesul cetatenilor, sustinerea publica si impactul economic.
Instrument al demersului educativ contine valori esentiale ale vietii in colectivitate, favorizind integrarea in grup prin asimilarea acestor valori de catre cetateni: respectul fata de ceilalti, fata de lege (reguli, regulamente), disciplina (autodisciplina).
Necesitatea de a dobandi si pastra aceste valori este incontestabila.
Munca in echipa, capacitatea de cooperare si orientarea spre calitate trebuie sa caracterizeze acumularile privind competentele; acestea se definesc si prin aptitudinile care le permit sa lucreze si sa traiasca in colectivitate.
Caracteristicile sportului ca factor de socializare [Dragnea, A. si colaboratorii, 2000, p.20] sunt: „activitatea se desfasoara in grup; ofera posibilitatea tuturor tipurilor de interactiune umana; ofera posibilitatea evaluarii si autoevaluarii propriei prestatii (in plan motric, intelectual, comportamental); promoveaza modele sociale, biologice, morale, artistice; favorizeaza fenomenele de facilitare sociala, comunicare, cooperare".
Directiile socializarii prin sport (idem, p.21) sunt:
a) educarea unor trasaturi morale;
b) stabilitatea emotionala;
c) stabilirea si perfectionarea relatiilor interpersonale;
d) autorealizarea si autoimplinirea".
Educatia fizica si sportul ofera cadrul pentru manifestarea diferitelor tipuri de comunicare. Limbajul corporal este „o forma de comunicare (nonverbala, n.n) a unei informatii codificate si transmise printr-o diversitate de semne (modalitati) legate de postura, gesturile, mimica si infatisarea subiectului" [Dragnea, A., Bota, A., 1999, citati, Dragnea, A., coordonator, 2000, p.153].
Folosirea limbajului corpului ca forma specifica de comunicare nonverbala poate fi voluntara sau reflexa.
Comunicarea nonverbala prin intermediul corpului sau a segmentelor acestuia poate reprezenta:
a) in mediul sportiv: relatia sportiv – sportiv in sportul de joc (distante, pozitii, codul unei combinatii), relatia sportiv – antrenor in sportul de joc, relatia acestora cu participantii: familie, suporteri, mass-media, stakeholderi etc., relatia manager - manager, relatia manager sportiv - alt partener etc;
b) in alte medii sociale: relatia intre militari in instructie si lupta (cadrul unui comportament standard, regulamentar sau conventional), relatia intre indivizi in orice alt mediu profesional sau social.
Cromatica are un rol important in domeniul educatiei fizice si sportului. Valorii simbolice atribuite fiecarui club, materializate in echipament, i se asociaza componenta estetica a echipamentului, materialelor, aparaturii si ambiantei spatiilor sportive. Cromatica are un rol important in comunicarea nonverbala. Folosirea culorilor genereaza atat efecte fiziologice (fiind vizate aproape toate functiile), cat si psihice si conditioneaza vizibilitatea determinata de sensibilitatea de contrast. Starea de agitatie poate fi declansata prin folosirea a peste 5 contraste de culori [Maria Moldovan-Scholz, 2000, p.167].
Contextul legal- regulamentar caracterizat de disciplina, dar si de toleranta, asimilarea valorilor si competentelor sociale presupuse de educatia fizica si sport, asigura fiecarui cetatean exemple comportamentale, atitudini si obisnuinte care determina integrarea sociala.
Concluzii
1. In sinteza, elementele de transfer a valorilor educatiei fizice si sportului in instructia si educatia militara sunt:
2. Reflectarea acestor particularitati si obiective in educatia militara contribuie la:
a) dezvoltarea (intarirea) respectului fata de disciplina militara si autodisciplina;
b) intelegerea importantei efortului fizic si psihic in instruire;
c) respectul fata de simbolurile nationale: juramant, imn, drapel;
d) preluarea unor metode si mijloace de instruire;
e) respectul fata de uniforma militara;
f) respectul fata de camarazii cu grad diferit de instruire si fata de civilii neinstruiti, manifestat prin evitarea aplicarii procedeelor si folosirii mijloacelor de lupta speciala in afara cadrului ordonat.
3. Finalitatile subsistemelor sistemului national de educatie fizica si sport sustin selectia, formarea continua si integrarea sociala a militarilor si functionarilor publici cu statut special.
4. Finalitatile sistemului national de educatie fizica si sport contribuie la sustinere ordinei publice, securitatii nationale si capacitatii de aparare a tarii.
5. Efectele sociale complexe ale domeniului educatiei fizice si sportului justifica investitiile de orice natura pe care guvernul le realizeaza in domeniul educatiei fizice si sportului. Institutiile de invatamant, cu precadere cele militare, trebuie sa acorde o atentie corespunzatoare planurilor si programelor de invatamant, privind educatia fizica si sportul.
Abstract
Evolutia spectaculoasa pe plan international a determinat forurile internationale guvernamentale si nonguvernamentale sa caute noi solutii pentru o sustinere superioara a ordinii publice, a securitatii nationale si a capacitatii de aparare a pacii. Este un mesaj care vizeaza educaþia si mai putin sportul sau chiar deloc. Elementele de transfer a valorilor educatiei fizice si sportului in viata militara sunt educatia sportiva, reeducarea motrica, respectarea regulilor si a deciziei, capacitatea de control, spiritul de echipa, dorinta de autodepasire, corespondenta unor simboluri olimpice cu cele militare, semnificatia pacii olimpice. Implicatiile sociale ale educatiei fizice si sportului justifica orice investitie.
Bibliografie selectiva
1. COVEY, Stephen, R., Etica liderului eficient sau conducerea bazata pe principii. Bucuresti,Ed. ALLFA, 2001
2. CRACSNER, Constantin, Edmond, Psihologia educatiei fizice a militarilor. Academia de Inalte Studii Militare, Note de curs, 2001.
3. DRAGNEA, Adrian, (coordonator) Teoria educatiei fizice si sportului. Editura Cartea Scolii, 2000
4. DRAGNEA, Adrian, MATE-TEODORESCU, Silvia, Teoria sportului. Bucuresti, Ed. FEFS, 2002
5. EPURAN, Mihai, HOLDEVICI, Irina; TONITA, Florentina, Psihologia sportului de performanta. Bucuresti, Ed. FEST, 2001
6. MOLDOVAN - SCHOLZ, Maria, Managementul resurselor umane. , Bucuresti, Ed. Economica, 2000
7. MIROIU, Mihaela; BLEBEA-NICOLAE, Gabriela, Introducere in etica profesionala. Ed. Trei, 2001
8. ROMANOSCHI, Constantin; POPESCU, Ion, Management. Bucuresti, Ed. I.N.I., 2000.
