"PREOTUL" JOCURILOR OLIMPICE – PIERRE DE COUBERTIN

Lector Univ. Drd. Elena LUPU

Lector Univ. Marin FINICHIU 

Universitatea "Petrol-Gaze" din Ploiesti

Key words: olympic games, olympic, humanism

Cuvinte cheie : jocurile olimpice, olimpism, umanism

Acum cand OLIMPIADA – 2004, bate "in usa, din negura timpului se ridica un chip – este parintele Jocurilor Olimpice, este PIERRE DE COUBERTIN. Batrana Grecie este iar martora lucrurilor perfecte, aduse din timp, trecute de bariera legendelor, conturate de versurile marelui poet antic PINDAR ,, precum apa este cea mai buna dintre elemente, precum soarele straluceste printre astri si aurul printre comori, tot asa straluceste Olimpia in intreaga Elada, dainuind in lumea moderna", purificata de ,,focul viu" – FLACARA OLIMPICA.

Toate acestea sunt datorate unui singur om – BARONUL PIERRE DE COUBERTIN.

A doua jumatate a secolului XIX este marcata de miscari sportive, ce vor da startul „relatiilor sportive internationale", prin aceste relatii se reinvie vechea conceptie a Olimpismului Modern (neoolimpismul), parintele acestei idei indraznete fiind baronul francez Pierre de Coubertin (1863 – 1937). Au existat preocupari pentru reinvierea olimpismului antic si inaintea lui Coubertin, ele concretizandu-se in asa numitele ,,Jocuri preolimpice", retinem doua; una apartine unui grec ce s-a stabilit in Romania – Evanghelie Zappa, iar alta unui englez William Penny Brooks.

Evanghelie Zappa – in testamentul sau lasa sume mari de bani pentru Jocurile preolimpice, editiile s-au desfasurat la Atena incepand cu anul 1859, dar nu a fost respectata perioada de 4 ani, avand loc in anii 1870, 1875 si 1889. Om cult, interesat indeaproape de sociologie, filozof si pedagog, preocupat de problemele educatiei, se va dedica acestui tel, deoarece tot ce era legat de om pentru Coubertin era important si valoros. Corpul, sufletul, sensibilitatea, judecata, atitudinile, visurile indeamna fara incetare la dezvoltarea fiintei umane, spre virtute, dand armonie, pace corpului si sufletului uman ,,aceasta euritmie greaca redescoperita duce la respectarea civilizatiilor si intrepatrunderea culturilor".

Nascut rebel, lovit de soarta, dedicat umanitatii, aflat mereu in lupta, singur, sfasiat de neintelegerile cu mama si sotia sa, daramat de bolile psihice ale copiilor sai, toate vor duce la solitudini, pret al eclectismului si apar tendintele de casta. Asa poate se explica, atitudinea lui Coubertin fata de femei si sportul feminin si neacceptarea lor la olimpiade sau in viata sociala. Complet ca personalitate ,,revendica un umanism integral", dedicat tuturor care raspund ,,umanismului".

Pierre de Coubertin este ,,ultimul mare preot al ultimei mari slujbe religioase a omenirii – Jocurile Olimpice", ce au loc la 4 ani si pe care el le dedica ,, primaverii umane", considerand ca cel mai bun mijloc de a da sportului o inalta valoare umana este inlaturarea barierelor ce despart popoarele prin organizarea de competitii internationale. Motivul acestei prime actiuni, din partea lui Coubertin, a fost dezgroparea intre anii 1875 – 1881 a ruinelor vechii OLIMPII de catre germanul ERNST CURTICS, dupa 15 secole de somn sub pamant si ridicarea la lumina a celei mai stralucite civilizatii elene, in care desavarsirea corporala era o conditie a perfectiunii fiintei omenesti.

In cadrul unei conferinte sustinute de Coubertin la 25 noiembrie 1892 la Sorbona, a fost relansata ideea reinvierii Jocurilor Olimpice, Format prin intermediul textelor antice grecesti si latine, in timpul studiilor sale umaniste, cercetand de-a lungul intregii vieti opera lui Seneca si miturile Greciei antice, cu constiinta usoara si spiritul liber, Coubertin va urmari toata viata cruciada sa neclintita fara a fi ademenit de ambitie si renume. Accepta cu entuziasm, pentru miscarea olimpica, deviza parintelui DIDON ,, CITIUS, ALTIUS , FORTIUS ".

Coubertin atribuie olimpismului modern sarcina de a arata drumul spre fericire prin dispret fata de evenimentele viitoare, de aceea este logic sa cautam filozofia olimpismului modern in trasaturile stoicismului antic; aceasta fiind o filozofie globala si nu doar o practica morala, reprezentand un loc de ,,antrenament" al intelepciunii. Are un rol important in programul de reformare a invatamantului secundar, aici apare grija sa materiala pentru domeniile obiective ale cunoasterii: astronomie, biologie, geologie, dreptului, istoriei si lingvisticii avand scop acordarea ajutorului sau tinerilor care urmeaza a-si forma si crea viziuni asupra universului.

Exista o tensiune constanta in opera si viata sa, dar va ramane vertical ,,vibrand slab sau puternic, oferind dupa exemplul stramosilor sai cruciati, un act de bravura, un inalt grad de perfectiune". Maestrul este indrumatorul preocupat de destinele discipolilor, care trebuie sa invete regulile retoricii care defineste scopul si mijloacele, stabilind sarcinile, si se revolta impotriva ,,maimutarelilor", reflectand adanc asupra oamenilor si civilizatiei. Pierre de Coubertin ramane prins in Grecia elenistica, impietrit in timp, prezentata celor fideli spre a fi admirata, venerata, ca o icoana sacra, exemplu de atasament neconditionat la aceasta lume antica.

Panteismul grec antic alcatuieste corpusul religios al olimpismului modern, la asta trebuie sa ne gandim atunci cand incercam sa intelegem climatul intelectual si emotional care l-a inconjurat pe Coubertin, veriga finala a evolutiei omului occidental, el este cel fara care miscarea olimpica si olimpismul modern nu ar fi existat. Creator puternic, om de cultura, angajat in luptele secolului, ,,iluminat in premonitiile sale, curajos pana la sacrificiu, dar puternic jenat de ideile primite si de imaginarul fantasmelor, persoana de importanta istorica, santinela fragila contradictorie in zona de separare a civilizatiilor care incearca sa clarifice marsul ,,zgaltait" al umanitatii, ramane o paradigma pentru mileniul trei".

Abstract

The modern olimpism found a new revival of the old conception of the ancient Olimpism in the international sportive meetings. The creator of the bold ideas was the French baron, Pierre de Coubertin ( 1863 – 1937 ), the Olimpic Games ,,Priest". 

Bibliografie

BANCIULESCU, V., Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor. Bucuresti, Editura U.C.F.S., 1964

BIBIRI, I.,CUTCUTACHE, D., Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor si diferitelor decisiuni si dispositiuni generale ale acestui departament(Ministerul Instructiunii Publice si Cultelor) de la 1904 – 1906 ,vol. III. Bucuresti, Imprimeria Statului, 1906

Femeia si sportul. Olimpismul. In: Buletin informativ nr. 549 – 550, iunie- iulie, Centrul de Cercetare Pentru Probleme de Sport, Bucuresti, 2001

KIRITESCU, C., Istoria educatiei fizice – plan analitic al cursului de predat la I.S.E.F. , Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1939

KIRITESCU, C., Palestrica – o istorie universala a culturii fizice. Bucuresti , Editura U.C.F.S., 1964

TODAN, I., IANCU, H., Istoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura Printech, 2000.

VASILESCU, L., ROIBU, T., 50 de ani de activitate la I.C.F. Bucuresti, Editura Stiintifica, 1963