INFLUENTA ANTRENAMENTULUI AEROB ASUPRA FRECVENTEI RESPIRATORII DE REPAUS LA ATLETII FONDISTI

Carmina Liana MUSAT (TARABAS) Facultatea de Educatie Fizica si Sport Universitatea „Dunarea de Jos" Galati

Keywords: bradipnee, fondisti, hiptonie vagala.

Introducere

Frecventa respiratorie reprezinta numarul de respiratii pe minut sau numarul de cicluri respiratorii pe minut. Frecventa respiratorie de repaus se masoara in conditii bazale dimineata in clinostatism.

Antrenamentul aerob determina ameliorarea respiratiei in ansamblu (reglare optima si economie de energie). Ca un efect vizibil al economiei de energie indusa de antrenament este bradipneea, respectiv valorile scazute ale frecventei respiratorii in repaus, la subiectii antrenati fata de cei neantrenati.

Bradipneea sportivilor este posibila datorita dezvoltarii musculaturii respiratorii si a cresterii elasticitatii elementelor toracopulmonare, care permit mobilizarea unui volum de aer mai mare cu fiecare respiratie.

Avand in vedere faptul ca evolutia frecventei respiratorii de repaus este un indice functional utilizat in aprecierea lucrului aparatului respirator in repaus, am cercetat valorile frecventei respiratorii de repaus la atletii fondisti, timp de un an de zile, pentru a stabili cum evolueaza gradul de antrenament si forma sportiva in functie de intensitatea efortului din antrenament, de varsta si de vechimea in sport.

Subiectii

Pentru formarea esantioanelor necesare acestei cercetari am folosit metoda de desemnare aleatoare a subiectilor pe grupe, in interiorul esantionului.

S-au facut cercetari pe doua esantioane de sportivi, unul de 30 de sportivi pe care am notat-o cu GB(grupa de baieti) si unul de 30 de sportive pe care am notat-o cu GF (grupa de fete) selectionati din atleti si atlete cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani legitimati la Cluburile Sportive din Galati.

In interiorul esantioanelor am realizat desemnarea aleatoare obtinand cate doua grupe de cate 15 sportivi pe care le-am notat cu: GB50 = grupa de baieti antrenata a o intensitate a efortului din antrenament de 50% din VO₂max.; GB70 = grupa de baieti antrenata a o intensitate a efortului din antrenament de 70% din VO₂max.; GF50 = grupa de fete antrenata a o intensitate a efortului din antrenament de 50% din VO₂max.; GF70 = grupa de fete antrenata a o intensitate a efortului din antrenament de 70% din VO₂max.

Organizarea cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat pe o perioada de 2 ani din septembrie 2001 pana in septembrie 2003 la Centrul de Cercetare pentru Performanta Umana organizat de Facultatea de Educatie Fizica si Sport din Universitatea „Dunarea de Jos" din Galati.

In cadrul cercetarii am folosit: o variabila independenta (intensitatea antrenamentului) cu doua trepte, prima treapta la care intensitatea antrenamentului este de 50% din VO₂max. si a doua treapta la care intensitatea antrenamentului este de 70% din VO₂max.; o variabila categoriala (varsta) si variabila dependenta frecventa respiratorie de repaus.

Intensitatea efortului din antrenament obtinuta in functie de frecventa cardiaca am calculat-o pentru fiecare subiect in parte dupa metoda Karvonen, iar subiectul a putut sa-si controleze intensitatea efortului urmarind valoarea frecventei cardiace pe care o arata si o inregistreaza pe toata durata alergarii puls-tester-ul.

Metoda Karvonen (metoda rezervei functionale cardiace) permite calcularea frecventei cardiace de lucru la o intensitate dorita respectiv la un anumit procent din VO₂max. la care sportivul trebuie sa lucreze in antrenament. Sportivul citeste periodic frecventa cardiaca pe puls-tester, care trebuie sa indice valori foarte apropiate de pulsul calculat prin urmatoarea formula:

FCL = FCR + RFC x X/100

FCL = Frecventa cardiaca de lucru (conform intensitatii dorite)

FCR = Frecventa cardiaca de repaus

RFC = Rezerva functionala cardiaca = FCM – FCR

FCM = 220 – varsta la sportivi.

Supravegherea este exercitata prin reglarea ritmului, tempoului de lucru.

Desfasurarea cercetarii

Atat grupa de baieti (GB) cat si grupa de fete (GF) au avut acelasi program de pregatire si anume doua antrenamente pe zi de cate 2 ore (dimineata 10.00-12.00, dupa-amiaza 16.00-18.00), 6 zile pe saptamana, 10 luni si acelasi plan de antrenament, conform planului anual de pregatire al atletilor fondisti.

Pentru realizarea cercetarii am propus, de comun acord cu antrenorul in toate perioadele de pregatire ale planului anual, la antrenamentul de dimineata, 30 de minute la sfarsitul antrenamentului, de 6 ori pe saptamana, sportivii celor doua grupe sa efectueze alergarea la frecventa cardiaca stabilita pentru fiecare sportiv prin formula propusa de Karvonen, intensitatea antrenamentului fiind controlata dupa cum urmeaza: GB50 = intensitatea antrenamentului este de 50% din VO₂max.; GB70 = intensitatea antrenamentului este de 70% din VO₂max.; GF50 = intensitatea antrenamentului este de 50% din VO₂max.; GF70 = intensitatea antrenamentului este de 70% din VO₂max.

Sportivilor supusi cercetarii, le-am fixat centura si ceasul Puls-testerului si in cele 30 de minute cat au alergat le-am explicat ca trebuie sa mentina constanta valoarea frecventei cardiace stabilite, prin reglarea ritmului, tempoului de lucru, urmarind cadranul ceasului Puls-testerului.

Puls-testerul inregistreaza si monitorizeaza valoarea frecventei cardiace pe toata durata alergarii astfel incat la sfarsitul alergarii am putut verifica daca sportivul supus cercetarii a respectat indicatiile.

Recoltarea datelor s-a realizat in perioada competitionala in luna august, atat la testarea initiala (TI) din 2002 cat si la testarea finala (TF) din 2003, dimineata inainte de antrenament. Pe baza datelor individuale ale frecventei respiratorii de repaus recoltate s-au calculat indicatorii statistici (media, deviatia standard, dispersia selectiei, eroarea standard, intervalul de incredere), s-au trasat graficele de variatie ale valorilor medii ale frecventei respiratorii de repaus, si s-a facut analiza dispersionala ANOVA simpla.

Fig.1. Efectul antrenamentului aerob dupa un an, intre testarea initiala (TI) din 2002 si testarea finala (TF) din 2003, asupra frecventei respiratorii de repaus, la grupa de baieti antrenata la o intensitate a efortului de 50% din VO₂max.(GB50), la grupa de baieti antrenata la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max. (GB70), la grupa de fete antrenata la o intensitate a efortului de 50% din VO₂max.(GF50) si la grupa de fete antrenata la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max. (GF70). Valorile reprezinta media ±ES (n=15) *p=0,0002 **p=0,00002 #p=0,0001 ##p=0,00001

Rezultatele obtinute au aratat ca dupa un an, frecventa respiratorie de repaus scade semnificativ statistic, datorita antrenamentului aerob atat la intensitatea efortului din antrenament de 50% din VO₂ max, cat si la intensitatea efortului din antrenament de 70% din VO₂ max, scaderea fiind mai mare la grupa antrenata la o intensitate mai mare a efortului (Fig.1.)

Fig.2. Efectul antrenamentului aerob asupra frecventei respiratorii de repaus, intre grupa de baieti antrenata la o intensitate a efortului de 50% din VO₂max.(GB50) si la grupa de baieti antrenata la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max. (GB70), la testarea initiala (TI) din 2002 si la testarea finala (TF) din 2003. Valorile reprezinta media ±ES (n=15) *p=0,03.

Rezultatele obtinute au aratat ca la testarea initiala (TI) din 2002 valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus nu difera semnificativ statistic (p=0,1), ceea ce este previzibil deoarece cele doua grupe (n = 15) au fost formate prin desemnare aleatoare din 30 de sportivi toti atleti de performanta. La testarea finala (TF)din 2003, valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus scad semnificativ statistic (p=0,03) la grupa de baieti in care intensitatea efortului din antrenament este de 70% din VO₂max. fata de grupa de baieti la care intensitatea efortului din antrenament este de 50% din VO₂max. (Fig.2.).

Fig.3. Efectul antrenamentului aerob asupra frecventei respiratorii de repaus, intre grupa de fete antrenata la o intensitate a efortului de 50% din VO₂max.(GF50) si la grupa de fete antrenata la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max. (GF70), la testarea initiala (TI) din 2002 si la testarea finala (TF) din 2003. Valorile reprezinta media ±ES (n=15) *p=0,005.

Rezultatele obtinute au aratat ca la testarea initiala (TI) din 2002 valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus nu difera semnificativ statistic (p=0,9), ceea ce este previzibil deoarece cele doua grupe (n = 15) au fost formate prin desemnare aleatoare din 30 de sportive toate atlete de performanta. La testarea finala (TF)din 2003, valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus scad semnificativ statistic (p=0,005) la grupa de fete in care intensitatea efortului din antrenament este de 70% din VO₂max. fata de grupa de fete la care intensitatea efortului din antrenament este de 50% din VO₂max. (Fig.3.).

Fig. 4. Efectul antrenamentului aerob dupa un an, asupra frecventei respiratorii de repaus intre testarea initiala (TI) din 2002 si testarea finala (TF) din 2003, la grupa de baieti de 18 ani (GB18), la grupa de baieti de 28 de ani (GB28), la grupa de fete de 18 ani (GF18) si la grupa de fete de 28 de ani (GF28). Valorile reprezinta media ±ES (n=15)  *p=0,008  **p=0,009  #p=0,001 ##p=0,002

Rezultatele obtinute au aratat ca dupa un an de antrenament aerob, frecventa respiratorie de repaus scade semnificativ statistic atat la 18 ani cat si la 28 de ani, iar scaderea este mai mare la grupa cu mai multi ani de antrenament aerob (Fig.4).

Discutii

Pentru a studia influenta antrenamentului aerob asupra frecventei respiratorii, am intreprins cercetari ce au vizat variatia frecventei respiratorii de repaus.

Antrenamentul aerob a determinat modificarea frecventei respiratorii de repaus, ceea ce demonstreaza importanta sa in aprecierea gradului de antrenament si a formei sportive.

Modificarile valorilor frecventei respiratorii de repaus s-au inregistrat, atat datorita diferentelor de intensitate ale efortului din antrenamentul aerob, cat si datorita varstei si vechimii in sport.

Datele existente in literatura de specialitate sustin ca valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus de 8-10 respiratii pe minut la sportivii de mare performanta si de 11-13 respiratii pe minut la sportivii de nivel mediu iar la nesportivi valorile sunt de 14-16 respiratii pe minut (Bota C. 2002, Haulica I. 1998, Guyton A., Hall J. 1996, Dutu St, 1997).

In urma cercetarilor efectuate se observa ca la testarea initiala valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus s-au incadrat in valorile medii normale ale frecventei respiratorii de repaus, ca la atletii fondisti. La testarea finala valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus au scazut semnificativ statistic, atat la cei antrenati la o intensitate a efortului din antrenament din 50% din VO₂max, cat si la cei antrenati la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max. Chiar daca au scazut, valorile medii la cei antrenati la 50% din VO₂max. sunt de 11 resp/min, incadrandu-se in valorile normale ale frecventei respiratorii de repaus ca ale sportivilor, iar la cei antrenati la 70% din VO₂max. valorile medii sunt bradipneice de 8 resp/min. Bradipneea s-a accentuat dupa un an de antrenament la sportivii antrenati la o intensitate a efortului de 70% din VO₂max, ceea ce demonstreaza ca, cu cat efortul aerob are o intensitate mai mare cu atat scade frecventa respiratorie de repaus, insa aceasta intensitate nu trebuie sa depaseasca limita aerobiozei (pragul lactic).

Valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus recoltate la testarea finala sunt in concordanta cu valorile medii ale atletilor fondisti mentionate in literatura de specialitate. Valorile individuale cele mai mici ale frecventei respiratorii de repaus recoltate la testarea finala au fost de 7-8 resp/min.

La testarea initiala valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus atat la 18 ani cat si la 28 de ani s-au incadrat in valorile medii normale fiind egale cu cele gasite la atleti. Valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus recoltate la testarea finala sunt bradipneice atat la grupele de 28 de ani cit si la grupele de 18 ani, insa bradipneea se accentueaza odata cu cresterea numarului de ani in atletismul de performanta atat la fete cat si la baieti.

Valorile medii ale frecventei respiratorii de repaus recoltate la testarea finala atat la grupele de seniori si senioare cat si la grupele de juniori si junioare sunt in concordanta cu valorile medii ale atletilor fondisti mentionate in literatura de specialitate cu o vechime in atletism de 5 ani si de 10 ani.

Bradipneea se explica prin instalarea hipertoniei vagale (cresterea dominantei parasimpatice si scaderea celei simpatice) la sportivii cu un grad mai bun de antrenament, semnificand cresterea economiei functionale in repaus. Putem spune ca bradipneea este o modificare adaptativa datorata antrenamentului aerob ce se instaleaza la atletii care practica probe de fond si mare fond, care in starea de forma sportiva prezinta in repaus cea mai mare economie functionala a aparatului respirator.

Concluzii

Abstract

The repose respiratory frequency of athletes specialized in long distance race and marathon race is bradypneique and is caused by the vagal hypertonus which is settling owing to the aerobian training, meaning a repose functional breathing economy.

Bibliografie

Bota C., Fiziologie generala, aplicatii la efortul fizic. Editura medicala, Bucuresti, 2002;

Bowers R., Fox E., The physiological basis of physical education and athetics. Saunder College Publishing , U.S.A., 1998;

Dutu St., Explorarea functionala pulmonara. Editura Medicala, Bucuresti, 1997;

Taylor A.E., Clinical Respiratory Physiology. W.B.Saunders Co., Philadephia, 1999

Tesch P., Muscle fatigue in man with special reference to lactate acumulation during short term intense exercise. Acta Physiol. Scand., 1986, 480: 120-131;

Viru A., Anumite aspecte ale teoriei antrenamentului. Scuolla dello Sport, Roma, 1992.