Articole conf 2004

ASPECTE PRIVIND LOCUL SI ROLUL PRACTICII PEDAGOGICE IN ANSAMBLUL PREGATIRII STUDENTILOR PENTRU PREDAREA EDUCATIEI FIZICE SCOLARE

Conf. Dr. Constantin Pehoiu, Universitatea "Valahia" din Targoviste

Key words: pedagogical practice, competences, teacher, physical education.

Cuvinte-cheie: practica pedagogica, competente, profesor, educatie fizica.

Rezumat

Profesiunea didactica implica un ansamblu bogat si nuantat de competente din partea celor educati sa-l exercite. Competentele solicitate fac necesara o formare atat teoretica, menita sa asigure cunoasterea principalelor fenomene de educatie si intelegerea modurilor de abordare si rezolvare, cat si o formare practica vizand dezvoltarea capacitatii de a actiona, formarea abilitatilor pe care le implica acest tip de activitate. Valentele educatiei fizice scolare obligatorii si sportului optional depind in mod decisiv de aceste competente. Termenul de competenta evidentiaza faptul ca viitorii profesori pot sa dobandeasca sau sa-si dezvolte deprinderile si priceperile pedagogice, ceea ce nu are o semnificatie reala decat daca acestea se integreaza personalitatii lor. Competenta nu este o suma a notiunilor acumulate in domenii precum pedagogia, experienta practica, cunostintele stiintifice, politicile educationale, ci un rezultat al asimilarii si combinarii acestora astfel incat actiunea pedagogica sa se manifeste la cel mai inalt nivel.

Pregatirea teoretica a studentilor pentru predarea educatiei fizice scolare comporta, din punct de vedere al continutului ei, mai multe componente:

Ø pregatirea de cultura generala, academica, ce permite intelegerea marilor directii de dezvoltare a cunoasterii umane si a legaturilor complexe dintre domeniul specific si alte stiinte. In acest sens, profesiunea de educator este rezultatul acumularii unei culturi profesionale, a unei tehnici de lucru, al formarii unor calitati specifice pe care le cuprinde aceasta profesiune. Totodata, cultura profesorului este rezultatul educatiei si pregatirii sale, iar componentele acesteia sunt cultura generala, pregatirea de specialitate, cultura psihopedagogica.

Ø pregatirea de specialitate specifica viitorului profesor. Se refera la insusirea cunostintelor din domeniu, care urmeaza sa fie valorificata in actul pedagogic al predarii. De fapt, pregatirea de specialitate reprezinta suportul principal al autoritatii si prestigiului sau in fata elevilor.

Ø pregatirea psihologica, cu deosebire in problemele de psihologie si pedagogie scolara, menite sa-l ajute pe profesor in intelegerea aspectelor psihologice, fenomenelor educative si a modurilor de rezolvare a acestora. Aceasta se refera la acele cunostinte, tehnici de lucru si modalitati de actiune care faciliteaza in final comunicarea pedagogica. Cunostintele de cultura generala, coroborate cu cele de specialitate, constituie o conditie necesara in realizarea comunicarii pedagogice. Pregatirea psihopedagogica ii permite profesorului sa transforme informatiile cultural-stiintifice in mesaje educationale care isi vor pune amprenta asupra personalitatii umane in ansamblul sau.

Ø pregatirea metodica (didactica educatiei fizice) are rolul de a conduce la cunoasterea notelor specifice ale proceselor de instruire si educare pe care le comporta predarea acestora. Didactica moderna solicita profesorului un stil general deschis de predare-invatare care sa-l ajute pe elev sa-si dezvolte inteligenta, creativitatea si aptitudinile, sa-si formeze cultura generala si comportamentul social axat pe valori morale.

Formarea pedagogica practica consta in activitati aplicative, practice in scoala si in afara ei, cu deosebire la ciclurile de invatamant in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea viitorii absolventi. Desi nucleul practicii il constituie predarea continutului eduicatiei fizice, subliniem faptul ca activitatea de practica pedagogica are in vedere si cunoasterea principalelor aspecte ale vietii si activitatii scolare care reprezinta de fapt contextul imediat in care se vor derula activitatile intreprinse de viitorii profesori.

Scopurile practicii pedagogice. Obiectivele practicii pedagogice vizeaza formarea acelor competente pe care le solicita exercitarea functiei de profesor in sistemul nostru scolar. Prin urmare grila determinarii obiectivelor pregatirii practice are ca punct de plecare analiza "situatiei profesionale" (functia de identificare a solicitarilor de competenta care deriva din situatia profesionala, definirea competentelor si in final desfasurarea activitatilor care asigura formarea competentelor considerate).

Schema acestui demers este urmatoarea:

Competentele ce trebuie formate sunt numeroase si foarte variate. Printr-un demers de sistematizare a acestora in grupe (categorii corelate cu diverse aspecte ale activitatii scolare), pot fi mentionate:

a) Cunoasterea modului de organizare si conducere a activitatii scolare cu referire la: criterii de constituire a claselor de elevi; competenta cadrelor de specialitate; sistemul de conducere, functii (atributii ale acestora); elemente principale ale programului scolar; documente scolare utilizate de profesor: catalog, condica de prezenta, carnete ale elevilor, documente de planificare in cadrul comisiei metodice, a cercurilor sportive etc.

b) Cunoasterea sistemului de relatii si de conlucrare a scolii cu alte medii educationale (formatii ale institutiei extrascolare, alte institutii de cultura, unitati economice etc.).

c) Cunoasterea principalelor actiuni de practicare a activitatii scolare: planul managerial al scolii; planul de activitate al catedrei de educatie fizica; proiectarea anuala si semestriala in domeniu; regulamentul de ordine interioara al scolii; graficul desfasurarii actiunilor educative cu tenta cultural-sportiva si de cunoastere a habitatului uman: vizite, excursii, drumetii, tabere s.a.

d) Perceperea obligatiilor cu caracter permanent ale profesorului.

e) Realizarea procesului de predare in ceea ce priveste atat conceptele, limbajul, demersurile, caracteristicile etc. ale educatiei fizice, cat si modul de organizare a realizarii acesteia. Este vorba deci de a acorda intaietate in triunghiul didactic relatiei profesor-cunostinte, tinand cont in acelasi timp si de particularitatile cognitive ale elevilor (adica relatia elevi-cunostinte sau relatia invatare-motivatie) si de relatiile profesor-elevi (domeniu prin excelenta al pedagogiei).

conf2004_49_2

E. Elevi C. Cunostinte P. Profesor

f). Activitati in sprijinul elevilor cu dificultati in invatare si al elevilor cu aptitudini in domeniul educatiei fizice.

Privite sub aspectul tipurilor de continuturi pe care le comporta, competentele corespunzatoare profesiunii didactice pot fi ordonate astfel:

Competentele specialitatii - care au fost achizitionate pe baza obiectivelor generale si specifice ale domeniului educatiei fizice pentru care se specializeaza viitorul profesor;

Competente psihologice - dobandite in cadrul cursului de psihologie generala si sportiva, priveste, printre altele, anumite abilitati in identificarea particularitatilor de dezvoltare individuala si pe categorii de varsta, descifrarea unor coordonate psihologice ale unor tipuri de strategii educationale, identificarea unui tip temperamental, stabilirea unui profil caracterial etc.;

Competente pedagogice - achizitionate prin studierea disciplinelor pedagogice si in special a didacticii de specialitate privesc abilitatea de a realiza un proiect educational sau instructional, utilizarea unor strategii si tehnici didactice de predare si invatare dupa criterii de eficienta, afirmarea unei facilitati in conectarea obiectivelor cu continuturile scolare si cu modalitatile de evaluare etc.;

Competente psiho-sociale - dobandite in cadrul cursului de sociologia educatiei si partial in cadrul cursului de psihologie scolara, care privesc in ansamblu abilitatile de organizare, dirijare, coordonare si control a unor fenomene de grup si de directionare a lor catre atingerea scopurilor specifice unui grup educational;

Competente in domeniul politicii sportive - ofera viitorului profesor puncte de vedere clare asupra importantei sociale a rolului pe care urmeaza sa-l joace imediat dupa terminarea studiilor;

Competente practice - pe baza acestora aspirantul la profesiunea didactica de specialitate face apel, in situatii de predare a continutului educatiei fizice, la propria experienta in materie. Trebuie specificat insa ca un bun sportiv nu este obligatoriu sa devina si un bun profesor, cum de altfel putem afirma ca nu preda cum trebuie decat cine are experienta practica a disciplinelor respective (uneori, fara a excela din punct de vedere al performantei sportive). Cu alte cuvinte, actiunea pedagogica trebuie sa se sprijine pe experienta traita.

Obiectivele practicii pedagogice in domeniul educatiei fizice

a) Obiectivele generale ale practicii pedagogice, intr-o maniera descriptiva, in momentul identificarii locului ei - ca perioada de preluare a unor responsabilitati - in ansamblul pregatirii tanarului profesor, privesc: familiarizarea studentilor cu folosirea unor documente scolare (plan de invatamant, programe si manuale scolare, planificare, catalog, proiect de lectie, caietul dirigintelui etc.) din perspectiva interventiei educative; observarea unor lectii si a altor activitati si evaluarea acestora in concordanta cu principiile pedagogice; asumarea unor responsabilitati privind exercitiul profesoral.

b) Obiectivele operationale, coroborate cu indicatorii comportamentali vizati (deveniti criterii ale evaluarii) dupa cum se arata in tabel.

Nota: Diminuarea punctajului maxim se va face in functie de masura in care, la nivelul fiecarui indicator, se constata indepartarea sa apropierea de exigenta maxima; poate opera si rotunjirea prin complementarizarea indicatorilor.

Nr. crt.

Obiectivul operational

Modalitatea de evaluare a comportamentului vizat

Punctaj maxim

1.

Studentii sa elaboreze proiecte de lectie si sa verifice valoarea si utilitatea lor in sustinerea unor lectii de proba

- sustinerea unei lectii de proba de calitate

2

- prezentarea proiectului ei

1

2.

Sa alcatuiasca teste de evaluare a componentelor capacitatii motrice, altele decat cele prevazute de Sistemul national scolar de evaluare in Educatie fizica si sport

- calitatea testului si modul de interpretare a rezultatelor

3

3.

Sa organizeze si sa conduca o activitate competitionala scolara

- sa intocmeasca programul de desfasurare a competitiei, documentele de evidenta a rezultatelor etc.

2

4.

Indicator altitudinal

- seriozitatea frecventarii activitatii de practica pedagogica, grad de implicare si activism in cadrul acestor activitati

2

TOTAL PUNCTAJ (nota)

10

Etapizarea procesului de formare pedagogica practica. Formarea viitorului profesor constituie un proces complicat care antreneaza o multime de factori si specialisti ale caror actiuni convergente vizeaza, ca finalitate majora, formarea profesionala pentru realizarea unei activitati eficace. In desfasurarea sa, procesul parcurge trei etape:

1. Perioada de sensibilizare (etapa I). Stringenta acestei perioade de formare a educatorului este data de necesitatea ca studentul sa nu traiasca numai cu amintirile lui scolare.

Contextele socio-educationale, opticile devenite mentalitati se schimba cateodata foarte rapid, cu atat mai mult cand ritmul schimbarilor in domeniul curricular este impus de dinamica unei societati aflate in plin proces de transformare.

Pe de alta parte, experienta scolara a studentului poate sa fie buna sau rea incat ea nu poate garanta calitatea exercitiului didactic al viitorului profesor. De aceea, o formare pedagogica trebuie sa inceapa prin a pune tanarul student in fata problemelor cu care se va confrunta in realitatea scolara ca viitor specialist intr-un domeniu al predarii si ca educator.

In acest scop, el trebuie sa cunoasca, in linii mari, modalitatile de disciplinare a particularitatilor dezvoltarii copilului, sa stapaneasca elementele de baza ale psihologiei invatarii pentru a putea proiecta procesele dezvoltarii viitoare a acestuia, sa fie capabil sa se angajeze in procesul construirii sistemului cognitiv al elevului si al formarii personalitatii lui, sa conduca si sa dirijeze procese de grup in raport cu obiective dezirabile din punct de vedere social.

In cadrul practicii pedagogice, perioada de sensibilizare este etapa de familiarizare cu cadrul in care se desfasoara activitatea scolara: clasele de elevi, programul scolar, organizarea catedrei/colectivului de educatie fizica, sistemul de conducere in scoala, regulamentul scolar, indatoriri ale cadrelor didactice etc.

2. Perioada de invatare (ucenicie) a tehnicilor si metodelor pedagogice de specialitate (etapa a II-a). In aceasta perioada studentii se familiarizeaza cu latura practica a domeniului. El urmeaza sa-si completeze sub aspectul aplicativ pregatirea teoretica psiho-pedagogica si de specialitate. Astfel spus, acum el invata sa devina profesor de educatie fizica.

conf2004_49_3

Didactica speciala le descopera si aprofundeaza studentilor modalitatile de abordare a disciplinei de specialitate din perspectiva rolului pe care ei urmeaza sa si-l asume - de intermediari a raportului elevului cu un domeniu al cunoasterii:

Este perioada de invatare a modurilor de lucru cu clasa de elevi, a tehnicilor si metodelor de predare, prin asistenta la lectiile-model sustinute de profesorii din scolile de practica.

Aceasta sarcina nu e deloc usoara. Ea il obliga pe viitorul profesionist sa exerseze pe de o parte ipostaza tratarii materiei de predat pentru a o adecva posibilitatilor de receptie exrem de diversificate ale elevilor, iar pe de alta parte ipostaza empatica, de transpunere imaginativa in particularitatile de dezvoltare si manifestare a elevului de diferite varste. Pentru facilitarea acestor procese, in aceasta a doua etapa de pregatire se recurge la un antrenament pasiv care favorizeaza transpozitia didactica prin alternarea cursului de metodica cu asistarea la sustinerea unor lectii. Stabilirea acestor contacte in direct cu scoala mai urmareste printre altele: o prima radiografiere a realitatii scolare din aceasta noua perspectiva pentru student: de a urma sa ocupe locul in fata colectivului de elevi; sa-i permita studentului sa observe modul in care se distribuie rolurile intr-un colectiv didactic; sa evidentieze atributiile generale ale cadrelor didactice; sa permita analiza functiilor diferitelor servicii prestate in scoala: biblioteca, serviciul social si psihologic (daca exista), medical etc.; sa favorizeze studentilor asistenta la consilii profesorale si la sedinte cu parintii pentru a vedea modul in care se abordeaza si se solutioneaza principalele probleme ale scolii.

3. Perioada de preluare a responsabilitatii (etapa a III-a). In aceasta perioada studentii urmeaza sa exercite si sa exerseze printr-un antrenament sistematic, in mod direct, anumite comportamente pedagogice prin asumarea unor sarcini concrete. Intre acestea, cea mai complexa este aceea de a sustine lectii de proba, prilej cu care studentii pot desprinde elementele comune activitatii pedagogice a tuturor educatorilor indiferent de disciplina pe care o predau: sa proiecteze o activitate de predare-invatare; sa organizeze in mod concret o activitate de predare-invatare; sa transmita un mesaj pedagogic.

In acest scop, studentii trebuie sa stie ca, pe langa transmiterea unui continut conceptul ei trebuie sa invete sa imbine mesajele verbale cu cele non-verbale: gestul, intonatia vocii, limbajul figurativ etc. pentru a facilita procesul receptarii de catre elevi a unor semnificatii complexe. Se recomanda de asemenea ca inca din primele faze ale exercitiului profesoral practicantii: sa studieze participarea intregului corp la procesul comunicarii interpersonale (prin mimica si expresivitate corporala); sa programeze realizarea unui progres in invatare si dezvoltare; sa foloseasca contextul si sa stapaneasca pe cat posibil factorii care pot modifica proiectul (ca model anticipat al lectiei), astfel incat atingerea scopurilor sa nu fie impiedicata; sa integreze in procesele de predare-invatare mijloacele de invatamant, in mod special, tehnicile audio-vizuale.

Desprinderea semnificatiilor si functiilor acestor activitati il va ajuta pe student sa-si asume responsabilitatea preluarii lor pentru a sustine el insusi o lectie pe care sa o poata controla sub cat mai multe din aspectele desfasurarii ei. Desigur, tinerii studenti vor fi plasati in clase supravegheate unde vor gasi ajutor imediat atunci cand se vor afla in dificultate.

Premisa de la care pornim este aceea ca studentul trebuie sa se pregateasca pentru a-si asuma responsabilitatea totala a educatorului. El va lua in acest fel cunostinta de un principiu deontologic de mare importanta: "Nu avem dreptul - sub pretextul formarii unui educator - de a folosi scolile de aplicatie in moduri care sa traumatizeze elevii. Copiii nu sunt cobai si nu putem sacrifica pregatirea lor scolara pentru a favoriza pregatirea profesionala a viitoarelor cadre didactice". Sustinerea lectiilor de proba trebuie sa se realizeze in conditii maxime de succes atat pentru studenti, cat si pentru elevi.

Punctul de vedere popularizat la un moment dat in conformitate cu care tanarul student ar trebui lasat singur intr-o clasa pentru a dobandi experienta si pentru ca astfel sa descopere "pedagogia sa", a fost complet abandonat tocmai pentru ca s-au semnalat efectele ireversibile ale unor greseli ce nu mai pot fi controlate si corectate.

In incheierea expunerii noastre privind formarea practica a viitorilor profesori de educatie fizica, consideram ca numarul de ore alocate practicii pedagogice - 4/saptamana, semestrele VI-VII - nu sunt suficiente, impunandu-se cresterea numarului lor.

Abstract

The profession of teacher involves a rich and nuanced ensemble of competences from those who are educated to perform it. The competences that are needed make it obligatory to have both a theoretical formation, meant to ensure the understanding of the main phenomena in education and of the ways of approaching and solving the problems, as well as a practical formation, aiming at the development of the capacity to act and at the formation of the abilities that this type of activity involves.

The educative value of the compulsory classes of physical education in schools and of the optional classes of sports is determined by these competences. The term competence underlines the fact that all future teachers can achieve or develop their pedagogical abilities and competences, this fact having a real significance only if these are integrated into their personality. The competence is not a sum of the notions accumulated in domains like pedagogy, practical experience, scientific knowledge, educational policies, but a result of their assimilation and combination, in such a way as to follow the pedagogical action to manifest itself at the highest level.

Bibliografie selectiva

Carstea Gh., Programarea si planificarea in educatia fizica si sportiva scolara. Bucuresti, Editura Univers, 1993.

Jinga I., Istrate I., Manual de pedagogi., Bucuresti, Editura All, 1998

Neacsu I., Instruire si invatare. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1999

Pehoiu C., Continuitatea continutului si obiectivelor educatiei fizice in invatamantul prescolar, primar si gimnazial. Bucuresti, 2004

Radu I.T., Procesul didactic. Sistem si functionalitate. in "Revista de pedagogie", nr. 1, 1991