INFLUENTA PENDULULUI ANTERIOR ASUPRA EFICIENTEI PASULUI ALERGATOR DE VITEZA

Lector univ. dr. Toma PETRESCU Maestru al sportului

Universitatea „Spiru Haret"FEFS Bucuresti

Key words: anterior pendulum influences, sprint step efficiency

Cuvinte cheie: influenta pendulului anterior, eficienta pasului alergator,

Ca fost alergator de viteza si inca detinator al unor recorduri nationale de 29 de ani, si ulterior antrenor in probe de viteza, am ajuns la concluzia ca, daca sprintul romanesc este ramas in urma, una din cauze este modul in care este inteleasa tehnica si biomecanica pasului alergator de viteza. Experienta personala acumulata, mi-a permis sa ajung la unele concluzii, considerate din pacate de majoritatea antrenorilor aspecte de detaliu nesemnificative, dar care in realitate sunt foarte importante in economia alergarilor de viteza.

Figura Nr. 1. Momentul finalizarii impulsiei

Faza pendulului anterior (Fig.1) - incepe din momentul in care C.G.G. si odata cu el genunchiul piciorului pendulant depaseste in plan anterior genunchiul piciorului de sprijin si se termina odata cu atingerea punctului maxim al avantarii genunchiului spre inainte.

Unghiul dintre coapsa si gamba incepe sa creasca, in timp ce coapsa se ridica energic spre inainte, acumuland o inertie care se adauga fortei de impulsie a piciorului de sprijin. Cu cat avantarea coapsei spre inainte este mai energica, cu atat aceasta va favoriza ducerea bazinului spre inainte, astfel incat CGG sa depaseasca spre inainte cat mai mult punctul in care piciorul de contact finalizeaza impulsia. Aici coapsa urca, cu atat mai sus cu cat viteza alergarii este mai mare.

De regula, la viteze mari, cand piciorul pendulant finalizeaza avantarea, si incepe faza de zbor, coapsa ajunge aproape de orizontala, astfel incat planul vertical al gleznei sa nu depaseasca spre inainte planul vertical al genunchiului (Fig. 1)

Un studiu interesant al acestei faze a fost facut de cercetatorii japonezi la CM de la Tokio, pe primii doi clasati la 100 m C. Lewis si L. Burrell, comparativ cu 70 de sprinteri de la universitatile japoneze cu performante cuprinse intre 11,50 sec si 10,60 sec. (Graficul 1.)

Graficul Nr.1. Reprezentarea grafica a vitezei unghiulare pentru articulatiile soldului, genunchiului si gleznei.

Se poate observa din graficele vitezelor unghiulare ale extensiilor celor trei articulatii ale piciorului de impulsie, faptul ca, la alergatorii americani soldul are viteza unghiulara mai mare decat genunchiul, iar genunchiul are o viteza unghiulara mai mare decat articulatia gleznei, sau altfel spus, extensiile celor trei articulatii se vor face in succesiunea sold – genunchi - glezna si nu invers. Daca americanii realizeaza acest lucru si in special C. Lewis, sprinterii japonezi se prezinta din acest punct de vedere exact invers. Se poate spune ca, modul in care este realizata tripla extensie a piciorului de impulsie, poate deveni un factor permisiv sau dimpotriva restrictiv pentru viteza de alergare. 

Vitezele realizate de Lewis ne indreptatesc sa credem ca modul in care acesta realizeaza tripla extensie a piciorului de impulsie este cel corect, si ca atare trebuie sa se acorde acestui lucru o atentie deosebita in antrenament.

Faza de zbor a pasului alergator de viteza incepe in momentul in care piciorul de impulsie paraseste solul. In aceasta faza, picioarele care au ca punct fix bazinul, actioneaza in directii opuse. Este un moment foarte important al alergarii, care cere o foarte buna coordonare a miscarilor bratelor si picioarelor.

Acum, piciorul care tocmai a terminat impulsia se deplaseaza spre inainte fata de bazin si ca urmare a accelerarii din finalul impulsiei, realizeaza tripla flexie, scurtand la maxim pendulul acestuia, pentru a putea fi dus foarte repede spre inainte, unde va trebui sa realizeze avantarea pentru pasul urmator.

Piciorul care a terminat avantarea se deplaseaza spre inapoi fata de bazin prin intinderea genunchiului intr-o miscare de "calcare agatata" din inainte spre inapoi foarte activa, spre urmatoarea faza de amortizare.

Pentru ca alergarea de viteza sa fie eficienta, inaltimea zborului dintre doua contacte succesive, trebuie sa fie atat de mare, cat sa evite oscilatiile verticale prea mari si sa permita "forfecarea" rapida a picioarelor astfel incat, in momentul verticalei genunchiul piciorului pendulant sa depaseasca genunchiul piciorului de sprijin destul de mult. Numai asa in faza urmatoare avantarea genunchiului spre inainte, poate ajunge in punctul maxim in acelasi timp cu finalizarea impulsiei executata de piciorul de sprijin.

Este un detaliu tehnic foarte important caruia multi antrenori ori nu-i acorda atentie, (ori nu-l vad) si care nu a fost scos in evidenta suficient, acest aspect tehnic fiind lasat doar pe seama talentului alergatorului, fara a-i cere in mod expres acest lucru.

In fig.3 se poate observa lipsa de sincronizare dintre vectorii care actioneaza asupra gleznei (A) si a genunchiului (B). Mult mai eficienta este miscarea daca flexia coapsei pe bazin este mai rapida decat cea a gambei pe coapsa, ajungandu-se astfel in momentul verticalei din (Fig. Nr.2), unde se poate observa ca directiile de actionare al vectorilor ce actioneaza asupra gambei (A) si a genunchiului (B), actioneaza pe aceiasi directie spre inainte sustinandu-se reciproc.

Figura Nr. 2 (corect) Figura Nr. 3 (gresit)

Pozitia piciorului pendulant in momentul verticalei

Pentru a realiza miscarea de mai sus, trebuie ca "forfecarea" picioarelor in zbor sa fie cat mai eficienta. Acestea trebuie sa actioneze simultan, folosind la maximum principiul miscarilor compensatorii ale segmentelor unui corp aflat in zbor (cand unul urca altul coboara, cand unul este dus inainte altul merge compensator inapoi). Daca la aceasta se adauga si miscarea voluntara si selectiva a segmentelor atunci eficienta este maxima.

Membrul inferior care se pregateste sa ia contactul cu solul, este aproape intins din articulatia genunchiului, cu piciorul (laba piciorului) in flexie dorsala, iar trunchiul este avantat spre inainte pentru ca in momentul contactului cu solul, sa actioneze compensator si eficient cu bazinul (Fig. 4).

Figura Nr.4. Directiile de actionare ale segmentelor corpului inaintea contactului cu solul.

Abstract

The anterior pendulum phase (Picture 1) began from the moment C.G.C together with the pendulum's foot knee get beyond in an anterior plan the supporting foot knee position, and ends with the achievement in maximal point of knee elevation towards.

The angle between the thigh and shank began to increase, while the thigh dynamically elevates forwards, accumulating an inertia that adds to the inrush force of the supporting leg. As the elevation impulse of the thigh towards is increasing, the going of pelvis forwards will be increased; so that the CGC get far beyond the point in which the contact foot accomplishes the impulsion. Then the faster the speed of the running is, the higher the thigh arises.

The flying phase of sprint step began in the moment in which the impulsion foot leaves the ground. In this phase, the legs which have the pelvis as fixed point, operates in opposite directions. This is a very important moment of the running, which requests an excellent movement coordination of arms and legs.

The foot which ends the elevation moves backwards from the pelvis by the knee extension in a gesture of a "clench clamp" from forwards to backwards in a very active way, towards the next amortization phase. For the efficiency of the sprint, the height of flying between two consecutive contacts must be so ample as to avoid higher vertical swings, and to allow the rapid "shearing" of the legs. Accordingly, in the moment of the vertical phase the pendulum foot knee must get far beyond the supporting leg knee. This is a very important technical detail to whom most of the coaches do not pay attention (or do not observe it), and which was not properly relieved, this technical detail was abandoned oneself to the athlete's skills, without any specific request about it. The foot which prepares to make contact with the ground is nearly extended from the knee articulation, the forefoot is in dorsal flexion, and the torso is elevated forwards, in order to react compensatory and efficiently with the pelvis in the moment of contact ground.

Bibliografie

Michiyoshi Ae; Akira Ito; Misao Suzuki, The men's 100 metres. (The Scientific Reserch Project at the III World Championships in Athletics Preliminary reports), by IAAF, 1992

Hayes, B., Program de imbunatatire a vitezei sportivilor. SDP 410-412, CCPS, Bucuresti, 1999

Dyson, G., H., Mecanica alergarii.In: Atletism ieri, azi, maine,vol. II, Editat CCPS, Bucuresti, 1995

Donskoi, D., D., Probleme de biomecanica a Exercitiilor fizic. Unele probleme privind biomecanica biochimia si psihologia sportului. Bucuresti, 1966

Boseo, C.; Vittori, C.; Matteucci, E., Consideratii privind variatiile dinamice ale unor parametrii biomecanici in cadrul alergari. In: Sportul de performanta, nr. 249, Bucuresti, 1986