DEPENDENTE SI INTERDEPENDENTE IN EDUCATIA PERMANENTA PENTRU MISCARE SI SPORT

Cercetator stiintific Florica Popa Institutul National de Cercetare pentru Sport

Key words: permanent education, movement, sport, health.

Cuvinte cheie: educatie permanenta, miscare, sport, sanatate.

Rezumat

Este stiut faptul ca omul prin natura sa este facut sa se miste, dar ceea ce nu este unanim cunoscut sau se ignora sa se ia in considerare este impactul pe care il poate avea miscarea si sportul asupra starii de bine, asupra sanatatii. Lucrarea isi propune, pe de o parte, sa evidentieze acele dimensiuni ale sferei educatiei care interactioneaza in perioada de formare-dezvoltare a personalitatii umane si sa prezinte aspecte legate de factorii determinanti in educatia permanenta pentru miscare si sport iar, pe de alta parte, va incerca sa raspunda la intrebari care se pun din ce in ce mai des, de tipul: "Constientizam beneficiile pentru sanatatea noastra practicand un sport sau o forma de miscare?", "Putem sa fim activi motric la orice varsta ?", "Putem sa ne imbunatatim calitatea vietii prin miscare ?"

Introducere

In urma cu mai mult de doua decenii, Alvin Toffler amintea ca Al treilea val va aduce "schimbari profunde", "evenimente presante", "realitati explozibile" care vor marca sfarsitul secolului XX si inceputul mileniului III . "Uneltele viitorului" si "revolutia informationala"/5/ a cuprins deja intreg mapamondul, fiind si la noi in plina ascensiune. Este adevarat ca noua mass media (internetul, calcultorul, televizorul) ne-a permis accesul la informatii de neimaginat in urma cu doua secole, dar tot atat de adevarat este si faptul ca ne "fura" tot mai mult din timpul liber, din posibilitatea de a ne misca in natura. Altfel spus, odata cu patrunderea noilor tehnologii informationale, a scazut aria de cuprindere si practicare independenta a exercitiului fizic si a sportului, cu efecte negative asupra dezvoltarii parametrilor morfofunctionali a tinerilor, inregistrandu-se in acelasi timp si o diminuare a potentialului biomotric al populatiei.

In vederea diminuarii efectelor negative de dezvoltare fizica armonioasa a tinerilor si pentru intarirea starii de sanatate a adultilor atat de la orase, cat si de la sate, experti ai domeniului au identificat ca necesitate atragerea populatiei de toate categoriile de varsta in activitati de practicare a sportului pentru sanatate si recreere, precum si mentinerea si valorificarea datinilor si traditiilor in domeniul sportului.

Dimensiuni ale educatiei: dependente si interdependente

De-a lungul evolutiei social-istorice, omenirea acumuleaza cunostinte teoretice (informatii) si practice (abilitati) pe care le transmite tinerelor generatii, prin educatie formandu-le personalitatea si profesionalitatea necesara desfasurarii de activitati utile in plan social.

Educatia este categoria cu cea mai mare sfera de generalitate, incluzand in ansamblul sau note esentiale, clasice dar si moderne ale procesului educational.

Se stie ca educatia formala se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, adica in institutii de invatamant de stat si particulare de toate gradele: scolare, postscolare, universitare si postuniversitare, in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate in timp si spatiu (planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de invatare) si are ponderea cea mai mare. Acest tip de educatie se realizeaza sub indrumarea cadrelor didactice de specialitate prin intermediul carora se asigura dirijarea constienta a raporturilor functional-structurale dintre "educator" si "educat", intr-un context metodologic de "predare-invatare-evaluare" si constituie un factor favorabil de reusita pedagogica.

In afara formelor educative oficiale din unitatile de invatamant, se realizeaza un alt tip de educatie: educatia nonformala. Aceasta se desfasoara, direct sau indirect, in cadrul unor institutii si forme specifice de activitati prin intermediul mass media, teatrului, cinematografului, muzeelor, expozitiilor si prin anumite activitati cultural-artistice, stiintifice, sportive, economice etc., care isi indeplinesc obiectivele educationale. Dezvoltarea educatiei nonformale in conditiile societatii contemporane, angajeaza "noua mass media" /1/ care intervin din ce in ce mai mult in sprijinul educatiei - presa, radio-televiziunea, sistemele de retele video si de calculatoare – cu profil scolar, universitar etc. Aceste mijloace, perfectionate si moderne din punct de vedere tehnologic vizeaza nu numai "difuzarea" surselor educatiei ci, in primul rand, "determinarea unui tip superior de invatare"/1/ care completeaza educatia de tip formal.

Educatia informala include ansamblul influentelor pedagogice in mod spontan si continuu asupra personalitatii umane de la nivelul familiei, localitatii, cartierului, strazii, (micro)grupurilor sociale, mediului social – cultural – profesional – economic – religios, a mass media (presa scrisa, radio – televiziune etc.). Educatia informala este determinata de o serie de actiuni socio-umane care includ si efecte educationale spontane, involuntare, neasteptate ce influenteaza personalitatea tinerilor, dinamizandu-le viata si comportamentul, fara ca acestia sa constientizeze ca, deliberat, se ating si teluri de ordin educativ. Societatea moderna, contemporana, extinde aria de influente a "educatiei informale" sustinuta de o masa informationala enorma ca volum, dar eterogena, extrem de variata si inegala de la zi la zi si de la persoana la persoana.

 In toata perioada de formare-dezvoltare a personalitatii indivizilor, se creeaza legaturi de dependenta intre cele trei tipuri de educatii (formala, nonformala si informala), care vor interactiona cu educatia permanenta a indivizilor, pe tot parcursul vietii lor.

Educatia permanenta este un concept, sustinut de ideea ca viata totala este o scoala, un principiu, dar si o directie in evolutia sistemului de invatamant romanesc prevazut de Constitutie si de Legea invatamantului.

Educatia permanenta este un sistem educational deschis (compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale) care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a personalitatii umane (a capacitatilor si deprinderilor de autoeduactie, formarea de personalitati independente si creative) /2/.

Aparuta ca o noua viziune in domeniul educational, impusa sub presiunea schimbarilor sociale, paradigma educatiei permanente constituie una din achizitiile fundamentale ale ultimelor decenii. Conceptul are o pregnanta valoare euristica determinand reconsiderari si gandiri atat in sfera teoretica cat si in cea actionala (practica) a educatiei contemporane. El a permis o intelegere mai corecta a scopurilor si obiectivelor educatiei, reconsiderarea si organizarea pe alte baze ale continutului invatamantului, introducerea unor noi modalitati si forme de instruire si educare. Educatia permanenta nu este un nou tip de educatie, ci doar o diversificare a campului educational prin adaugarea, alaturi de cele traditionale (intelectuala, morala, estetica etc.), de noi componente: educatia pentru pace si cooperare internationala, educatia ecologica, educatia prin sport, educatia nutritionala, educatia pentru dezvoltare si participare etc. Ca educatie continua, educatia permanenta se realizeaza pe tot parcursul vietii individului, este principiul pe care se bazeaza organizarea globala a sistemului educational, principiu care inspira astazi majoritatea reformelor educative din lume.

Fig.1: Schema grafica a interdependentelor dintre dimensiunile educatiei formale, nonformale, informale si educatia permanenta

Adesea, se vorbeste de "educatia permanenta integrata" care vizeaza "integralitatea" persoanei umane, desemnand, pe o parte, integrarea formelor de educatie la diferite nivele (educatia prescolara, educatia scolara, educatia adultilor) si, pe de alta parte, integrarea intr-un sistem unitar a tuturor formelor de educatie (formala, nonformala, informala). Numai educatia permanenta asigura "armonizarea cat mai deplina a cerintelor fortei de munca ale societatii cu aptitudinile si dorintele oamenilor" /2/. Educatia permanenta mai inseamna si "educatia intregului popor" sau, altfel spus, "educatia pentru toti", punand in evidenta pe langa integralitate si alte caracteristici: totalitatea, flexibilitatea, democratizarea, motivatia, adica "o stare de spirit favorabila in masele largi populare" /4/.

In cadrul dimensiunilor educatiei, educatia fizica, ca activitate de formare-dezvoltare corporala a personalitatii umane, este proiectata si realizata prin valorificarea deplina a potentialului fiziologic si psihologic al organismului. In conditiile specifice societatii moderne, pentru asigurarea sanatatii omului al carui corp este supus solicitarilor fizice, intelectuale, tehnologice, estetice etc., este necesar a se echilibra starea de functionare a organismului sau. O valorificare deplina a insusirilor fizice, fiziologice si psihice ale indivizilor, in anumite conditii, poate evolua chiar in directia realizarii lor sportive, la nivel de varf sau de masa /3/.

Educatia si sportul au fost dintotdeauna foarte strans legate. Sportul si competitia au reprezentat intotdeauna o parte importanta a educatiei.

Scopul educatiei permanente pentru miscare este de "a promova si stimula practicarea exercitiilor fizice si sportului de catre toate categoriile de cetateni, fara nici o discriminare, in mod liber si voluntar, independent sau in cadrul unor structuri sportive, in scop de intretinere, profilactic sau terapeutic in vederea mentinerii sanatatii, a recreerii si socializarii cetatenilor" /6/.

Educatia permanenta pentru miscare, educatia fizica si sportul se inscriu in cadrul prioritatilor stabilite de factorii decidenti ai domeniului, in concordanta cu principiile promovate de Uniunea Europeana, intr-un context mai larg al procesului de aderare la aceasta structura.

Cand si cine trebuie sa inceapa educatia pentru miscare?

Orice parinte ar trebui sa-si puna aceasta intrebare, pentru ca odata pusa, intr-o prima faza, raspunsul poate veni de la sine.

Copilaria este varsta ideala pentru educatie si familia reprezinta factorul determinant in oricare din actiunile copilului, in prima sa etapa de viata. Primele exercitii de educatie fizica le fac parintii copiilor lor inca din primele luni de viata. Mai tarziu, tot parintii sunt aceia care trebuie sa initieze jocuri de miscare, sa stimuleze orice incercare a copiilor lor de a face zilnic exercitii fizice, gimnastica si, mai ales, sa le dezvolte placerea pentru educatia fizica pe care o vor face mai tarziu la gradinita, la scoala.

Copilaria si tineretea reprezinta perioada de maxima receptivitate sub raport educational.

Perioada scolara este considerata ca perioada principala de formare in viata oricarui individ si constituie astfel un cadru important de invatare. Cercetari in domeniu au demonstrat ca orice forma de exercitiu fizic joaca un rol crucial, ajutand sa stabileasca un cadru adecvat pentru invatatura, agreabil si lipsit de stres, care permite elevilor sa-si amelioreze performantele la invatatura.

Tot familia este cea care il poate ajuta sa indrageacsa sportul, il poate indemna sa faca alegerea potrivita pentru una sau mai multe forme de miscare, in functie de abilitatile si posibilitatile motrice ale copilului. Odata indrumat spre o institutie cu profil sportiv (scoala sportiva, club sportiv) copilul si tanarul de mai tarziu isi vor putea dezvolta performantele motrice si talentul, cu sansa de a reusi sa devina un nume de valoare in sportul de inalta performanta.

Cu totii ne dorim sa avem copii sanatosi si armonios dezvoltati si, mai ales, ne dorim sa existe un echilibru in activitatile lor zilnice. Educatia fizica si sportul ii organizeaza mai bine, ii socializeaza, le dezvolta inalte valori morale, ii face mai frumosi si mai sanatosi.

Studii clinice moderne au demonstrat ca o dezvoltare motrica cat mai completa la copiii de varste cat mai mici faciliteaza o dezvoltare psihica rapida, favorizand inteligenta si progrese de ordin intelectual. Se stie ca miscarea este cea care sta la baza formarii intelectului si a relatiilor intre indivizi, care, introdusa intr-un proces de instruire-educatie, se transforma intr-un limbaj verbal, oral sau scris constituind in acelasi timp baza definirii fiintei umane.

Copilul isi formeaza primele notiuni de timp si spatiu, descopera proprietatile obiectelor, prinde "curaj" si dorinta de a fi cel mai bun prin participarea la jocurile de miscare. Daca pentru copii de 2-4 ani accentul se pune pe dezvoltarea motrica, globala si psihomotrica, calirea organismului si intarirea starii generale de sanatate, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 5-6 ani este indicat inceperea initierii in practicarea unor sporturi ca: inotul, tenisul, schiul si patinajul. Acest model educational ar trebui abordat in cadrul fiecarei institutii educationale, incepand cu cele prescolare sustinute si completate de familie. Activitatile fizice zilnice in salile de sport si in aer liber nu trebuie intrerupte intrucat acestea reprezinta baza dezvoltarii fizice generale si optimizarea starii de sanatate. Asemenea programe educationale sunt incluse in programa MEC si se afla deja in faza de implementare a diferitelor institutii de educatie (pre)scolare private, care isi imbunatatesc continuu activitatea de instruire cu elemente moderne de educatie, potrivit standardelor europene.

Un exemplu in acest sens este Centrul educational "Mens sana in corpore sano" si cel al gradinitei si scolii "Medsana". In cadrul acestor prestigioase institutii educationale, exista exemple de copii cu varste cuprinse intre 5-7 ani, care, pe baza talentului descoperit si cultivat la timp, au reusit performante artistice, sportive deosebite, imbunatatind astfel aspectele de imagine, dar si cele financiare ale familiei din care fac parte.

Institutiile de educatie si invatamant general si de profil ale mileniului 3 trebuie sa promoveze si sa contribuie la dezvoltarea tinerilor valorosi, fiind sprijiniti si modelati de cadre didactice specializate, beneficiind de o infrastructura specifica moderna, de proiecte si programe specifice domeniului, care sa le permita mobilitatea necesara desavarsirii lor profesionale.

Este de la sine inteles ca un regim de viata 75% in aer liber pe terenurile si in salile de sport conduc spre o dezvoltare fizica armonioasa, calirea organismului si cresterea rezistentei la boli, daca este sustinut cu alimentatie bogata in vitamine si completat de o odihna reconfortanta. Trebuie avut in vedere si nevoia de recreere si joaca "libera" a copilului, invatarea mersului pe bicicleta, jocul cu mingea, dansul modern, baletul, artele martiale etc.

Pentru a proiecta si aplica corect un program educational trebuie mai intai sa ne cunoastem copilul. De aceea, parintii, educatorii, profesorii, mediul trebuie sa conlucreze in a depista si, ulterior, a cunoaste in cele mai mici detalii particularitatile de dezvoltare motrica si intelectuala ale copiilor, pentru a stabili cu exactitate nivelul de dezvoltare fizica si intelectuala a viitorului elev, orientandu-l spre o grupa in care copii au un nivel de inteligenta asemanator.

Mandria oricarui parinte este un copil supradotat. Nu toti copiii nostri sunt supertalente. Cel mai mare castig al unui parinte este sa cunoasca cu precizie talentele copilului sau pentru a stabili cat mai devreme (programul) "meseria" pe care o va avea in viitor. Prin reforma sistemului de invatamant si noile programe educative, in prezent aflate in derulare in unele dintre institutiile de educatie si in speranta ca si alte unitati similare le vor adopta cat mai curand, exista premiza ca pentru fiecare copil in parte sa poata fi stabilit cat mai exact, impreuna cu familia, "talentul", pentru ca acesta sa poata fi dezvoltat, modelat si exploatat la maximum.

Numai in acest mod se pot elimina problemele de incertitudine si se pot identifica abilitatile, aptitudinile fizice si psihice ale copiilor, care pot fi optimizate, oferind familiei un copil cu o autonomie personala-sociala si societatii un viitor tanar performant.

Copiii sunt viitorul nostru; o stim cu totii. Cu ei trebuie sa incepem educatia pentru ca acest viitor sa devina "un prezent", in care sa se poata exprima deplin.

Constientizam beneficiile pentru sanatatea noastra, practicand un sport sau o forma de miscare?

Sportul din zilele noastre a fost cladit pe fundamentul intelepciunii stramosilor nostri: mens sana in corpore sano, de la Jocurile Olimpice din antichitate la competitiile devenite, astazi, traditionale.

Cei care recurg la diferite forme de miscare spera ca prin modalitatea aleasa sa-si realizeze scopul propus. Fie ca doresc sa-si mentina forma fizica sau sa-si recupereze somnul pierdut, fie ca isi propun sa piarda in greutate sau sa-si refaca conditia fizica, sa anuleze handicapurile dobandite ori sa le amelioreze pe cele innascute, sportul sau orice forma de exercitiu fizic contribuie la recastigarea demnitatii, a chefului de viata printr-o integrare mai buna in societate sau, altfel spus, ne face sa ne simtim mai bine.

 Pentru a atinge acest deziderat, important este sa se constientizeze faptul ca educatia pentru miscare si sport inseamna, in primul rand, educatie pentru sanatate. Aceasta deschide drumul spre o noua calitate a vietii si a starii individuale cu impact asupra performantelor fizice si intelectuale.

Putem sa fim activi motric la orice varsta?

Aceasta este una din intrebarile care preocupa pe aceia care nu practica nici o forma de miscare, dar care s-au gandit ca ar putea incerca. Cercetarile actuale de psihologie genetica si a invatarii, de psihopedagogie a adultilor dovedesc cu certitudine ca la varsta adulta capacitatea de invatare nu dispare. O serie de aspecte ale invatarii se realizeaza mai bine la varsta adulta. Desigur, capacitatea de invatare nu se manifesta la acelasi nivel de performanta pe toata durata vietii, ea reducandu-se progresiv. Dar este cert ca adultul are suficiente disponibilitati pentru invatare. Se poate spune, deci, ca oricine doreste poate invata sa faca miscare. 

Raspunsul a fost enuntat si de specialistii in domeniu, de fiecare data cand acest subiect a fost abordat si dezbatut pe canalele mass-media. In functie de particularitatile starii de sanatate, oricine si la orice varsta poate incepe practicarea unor exercitii fizice. Oricat de ocupati am fi, trebuie doar sa ne impunem un mic efort de vointa pentru a acorda putina atentie si sanatatii noastre, intrucat antrenamentul fizic are un rol activ in prevenirea imbolnavirii si tratamentul afectiunilor, protejand si intarind sanatatea, opunandu-se imbatranirii premature si prelungind viata. Exista multe exemple in acest sens si fara a exagera, se poate afirma ca exercitiul fizic zilnic poate conduce, in fapt, la o sanatate excelenta dar secretul in aceasta practica este perseverenta! Aceasta face parte din arta de a fi si a ne mentine sanatosi, fiind o adevarata arta de cultivare a vietii.

Un lucru esential este faptul ca nu doar mintea trebuie folosita. Se stie ca, daca neuronii nu sunt intrebuintati, mintea devine lenesa, intra intr-o stare de amortire si individul nu va mai avea o activitate mentala constanta sau nu se va mai putea lucra la capacitate maxima. Corpul functioneaza la fel ca si mintea. Corpul si mintea se afla in stransa legatura, in mod firesc functioneaza la fel. Cand corpul nu mai este antrenat, el nu mai poate fi folosit la fel ca inainte. Este necesar ca mintea si corpul sa fie antrenate impreuna, potrivit dictonului "mens sana in corpore sano". Pentru o stare de sanatate optima, corpul trebuie pus in miscare. Miscarea fizica zilnica face parte din arta mentinerii si intaririi sanatatii, este o metoda de "conservare" a vietii, de intarire a corpului fizic si de dezvoltare armonioasa.

Imbunatatirea calitatii vietii populatiei este principalul beneficiu din multiplele pe care le poate aduce practicarea uneia sau mai multor forme de miscare. La baza acestui deziderat se afla ideea de perceptie a starii de sanatate de catre fiecare individ in parte. Este primul pas in vederea identificarii unor consecinte ale nepracticarii miscarii fizice, care pot afecta calitatea vietii, pe anumite paliere: abilitate fizica, existenta durerii, calitatea somnului, gradul de integrare sociala, capacitatea energetica pentru rezolvarea activitatilor zilnice etc.

Daca ne referim la lipsa sau afectarea abilitatii fizice, aceasta  poate fi evaluata prin nenumarate aspecte: scaderea capacitatii de deplasare a persoanelor (imposibilitatea deplasarii sau limitarea deplasarii numai in interiorul locuintei), deplasarea persoanelor pe drumurile publice numai cu ajutor, dificultati la urcatul si coboratul scarilor ca si tulburari de mobilitate la nivelul coloanei vertebrale. Fara a lua in calcul si alte neajunsuri cauzate de lipsa de miscare si de exercitiu fizic, se poate trage concluzia ca arta intaririi sanatatii, ca metoda de "conservare" a vietii, de intarire a corpului fizic si de mentinere a unei minti sanatoase, este cea a unui antrenament fizic zilnic, cu rol activ in prevenirea imbolnavirii si deseori in tratamentul afectiunilor, protejand si intarind sanatatea, opunandu-se imbatranirii premature si prelungind viata.

Educatia permanenta pentru miscare inseamna, de fapt, educatie pentru sanatate. Putem sa o facem, mai intai, in joaca cu cei mici pentru a le dezvolta placerea pentru exercitiu fizic, putem sa-i stimulam si sa-i convingem pe adolescenti ca pot avea un corp frumos, putem sa-i sprijinim in a face miscare, in scop terapeutic, pe cei cu deficiente, dar, indeosebi, putem sa ne autoeducam demonstrand ca avem vointa, ca putem face miscare zilnic, in scop de intretinere, profilactic, determinandu-i si pe cei din jurul nostru prin propriul exemplu.

Abstract

It is known the fact that – through his nature – man is made to move, but what is not well known or is ignored to be taken into account is the impact of movement and sport over a good condition, over health.

The paper deals with emphasizing those dimensions of the education sphere which interacts in the period of formation-development and to present the aspect linked with the determinant factors in the permanent education for movement and sport on the one hand, and on the other hand will try to respond at questions raised more and more often like: "Are we a ware of the benefits for our health by practicing a sport or a form of movement?", "Can we be metrically active at any age?", "Can we improve our life quality by movement?"

Bibliografie:

Antonescu, L., Fundamentele culturale ale educatiei. Iasi, Edit. Polirom, 1996

Dimitriu, E., Educatia permanenta – educatia intregului popor. Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1994

Epuran, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale, Bucuresti, Edit. ANEFS, 1992

Jinga, I., Educatia permanenta, Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1979

Toffler, A., Al treilea val. Bucuresti, Edit. Politica, 1983,

Ministerul Tineretului si Sportului, Documentul de politica, strategie si performanta pentru anul 2003 si perspectiva 2004-2006, Anexa nr.3/30