 |
 |
 |
 |
CONSTRUCTIA PERFORMANTEI SPORTIVE – SANATATE SAU RISC DE ACCIDENTE?
(ASPECTE PRIVIND INCIDENTA TRAUMATISMELOR LA FOTBALISTI DE DIVIZIA A)
Elena-Taina RINDERU, Ligia RUSU, Universitatea din Craiova FEFS
Maria-Denisa TALABAN ,INCS Bucuresti
Keywords: football, injury, etiological, prevention.
Cuvinte cheie : fotbal, trumatism, etiologie, profilaxie
Rezumat
Riscul accidentului este permanent prezent in activitatea sportiva de performanta fiind frecvent generat de diverse cauze, intre care metodica gresita a pregatirii, exagerarile in dozarea efortului, incalzire insuficienta, nerespectarea regulilor de joc etc. La fotbalisti de divizia A, intre anii 2001-2003, in cadrul lotului studiat s-au inregistrat 24 de traumatisme la un numar de 10 sportivi. Teoretic, trei sferturi din accidente au fost provocate de un factor etiologic clar, iar un sfert de alti factori. Totusi, accidentul este adesea rezultatul unei acumulari de variabile. Desi s-a incercat examinarea mai multor variabile, este posibil ca experienta, tehnica, stilul de joc sau personalitatea sa constituie, de asemenea, cauze care sa explice incidenta accidentarilor in fotbal.
Introducere
Obtinerea marilor performante necesita din partea sportivului eforturi fizice deosebite care pot duce la uzura organismului, cu deteriorarea ireversibila a starii de sanatate, mai ales atunci cand procesul de pregatire, in loc sa fie condus dupa principii stiintifice, este ghidat de empirism si improvizatie.
Riscul accidentului este permanent prezent in activitatea sportiva fiind frecvent generat de cauze cunoscute, intre care exagerarile in dozarea efortului, incalzire insuficienta, agresivitatea din terenul de joc etc. Depistarea si tratarea formelor preclinice, conduita terapeutica, recuperarea sportivului sunt doar cateva din directiile ce trebuiesc urmate in scopul gasirii de solutii viabile pentru asigurarea performantei.
Prevenirea accidentelor este posibila numai daca sunt cunoscute cauzele care le determina, acestea variind in functie de particularitatile disciplinei sportive, mediului, terenului de joc, aparatelor si instalatiilor, varstei, sexului, maiestriei pedagogice a profesorului, etc.
Scopul lucrarii prezente consta in depistarea si ierarhizarea cauzelor accidentelor din fotbal, cu mentionarea celor mai frecvent incriminate. In aceste conditii devine posibila profilaxia traumatismelor, care se poate realiza prin contracararea factorilor favorizanti externi (teren inadecvat, greseli in pregatire, etc.) sau interni (concentratie redusa a Ca +, Mg , circulatie deficitara, viroze, etc.).
Profilaxia poate include in egala masura programe de exercitii specifice introduse in programul de antrenament in scopul cresterii elasticitatii structurilor articulare si periarticulare, cresterea rezistentei tendoanelor si ligamentelor in paralel cu elasticitatea musculara, avand ca efect fortificarea din punct de vedere biomecanic a articulatiilor traversate, conferind stabilitate dar si utilizarea maximala a limitelor de miscare in articulatia respectiva. Pe langa aceste metode se mai pot utiliza masaj si automasaj in relatie cu efortul, perioada de antrenament si/sau conditii meteorologice speciale, protectia zonelor articulare expuse cel mai frecvent traumatismelor in relatie cu sportul prin tapping si straping (profilaxie primara) precum si prin tratarea si recuperarea corecta a traumatismelor (profilaxia secundara).
Materiale si metode
Subiectii utilizati in cadrul cercetarii prezente sunt reprezentati de 10 fotbalisti din divizia A, cu o vechime de minimum 10 ani in activitatea de performanta. Pentru acesti subiecti s-au inregistrat datele personale privind capacitatea de efort, starea de sanatate, rezultatele examenului dezvoltarii fizice, al examenului ortopedic, asa cum reies acestea din fisele de consultatii prezente la Policlinica pentru sportivi Craiova. Pe baza acestor informatii s-au alcatuit tabele sintetice si fise individualizate pentru fiecare sportiv si s-a urmarit incidenta traumatismelor pe o perioada de 2 ani (2001-2003).
De asemenea, s-au luat in consideratie factorii extrinseci ce pot interveni in producerea traumatismelor, notandu-se in cadrul accidentelor studiate urmatoarele: starea terenului, luminozitate, temperatura, acolo unde acestea au jucat un rol important
Datele obtinute au fost comparate cu datele existente in literatura de specialitate atat pentru fotbal cat si pentru alte sporturi, incercandu-se astfel evidentierea amprentei caracteristice fotbalului de performanta.
Rezultate si discutii
Intre anii 2001-2003, in cadrul lotului studiat s-au inregistrat 24 de traumatisme la un numar de 10 sportivi. Trebuie mentionat insa faptul ca accidentarile usoare, neavand nevoie de masuri medicale speciale raman, de regula, neinregistrate si, de aceea, nu sunt incluse in statisticile privind frecventa traumatismelor. Pentru perioada studiata in cadrul Policlinicii Sportive din Craiova, la cabinetul de ortopedie s-au inregistrat 1961 de cazuri, repartizate conform Tabelului nr.
Tabel 1. Incidenta traumatismelor in cadrul Policlinicii pentru sportivi din Craiova
|
Din totalul traumatismelor studiate ponderea afectiunilor traumatice a fost urmatoarea:
- Afectiuni macrotraumatice (AM): 66.6%;
- Afectiuni cronice post-traumatice (ACP): 14.2%;
- Afectiuni hiperfunctionale (AH): 19.2%.
Comparativ, am studiat situatia disciplinele sportive cu cele mai numeroase traumatisme sportive inregistrate la Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti, pentru perioada 1981-1992. Pe categorii de traumatisme, situatia se prezinta astfel:
- Afectiuni macrotraumatice (AM): 45.2%;
- Afectiuni microtraumatice (Am): 5.8%;
- Afectiuni cronice post-traumatice (ACP): 11.3%;
- Afectiuni hiperfunctionale (AH): 26.9%;
- Alte afectiuni ortopedico-chirurgicale (AA): 10.8%.
Dupa cum se poate observa, in cadrul studiului efectuat exista o incidenta sporita a macrotraumatismelor in detrimentul microtrau-matismelor, posibil si datorita deficientei tehnicilor de detectie necesitand aparatura si analize mai complexe in cazul celor din urma. Pentru afectiunile hiperfunctionale si cronice post-traumatice cifrele nu prezinta diferente sensibile, notand totusi o usoara predominanta a afectiunilor cronice post-traumatice, fenomen pe care il interpretam ca fiind urmarea deficientelor in realizarea tratamentului tardiv, cu rol important in prevenirea cronicizarilor. Aceste deficiente se datoreaza in principal atitudinii gresite a sportivului care isi trateaza sindromul dureros si intrerupe tratamentul odata cu disparitia sindromului algic.
Informatiile detaliate privind traumatismele, clasificarea lor dupa gradul de gravitate a facut posibila studierea consecintelor accidentelor. Fiecare al treilea traumatism major sau moderat a fost precedat de un traumatism minor. Un traumatism minor precedand unul major cu aceeasi localizare, reflecta recuperarea necorespunzatoare si tendinta de a forta revenirea la joc prea devreme. Sugeram ideea ca o mai atenta ingrijire a accidentarilor usoare si recuperarea lor controlata medical, ar putea preveni recidiva.
Unele traumatisme minore au fost diferite ca tip si localizare de traumatismele majore care au urmat. Acest fapt sugereaza ideea ca un traumatism minor insuficient recuperat influenteaza nefavorabil coordonarea jucatorului, facandu-l mai vulnerabil la recidive.
Traumatismele genunchiului au avut loc mai ales in timpul contactului cu adversarul, iar cele survenite in afara contactului cu adversarul au fost semnalate mai ales la jucatori cu accidente anterioare de genunchi urmate de instabilitate (laxitate articulara) persistenta.
Din cele descrise se poate concluziona ca un jucator cu o stabilitate corespunzatoare a genunchiului nu va suferi, de regula, entorse majore la acest nivel, cu exceptia cazurilor de contacte deosebit de dure cu adversarul. Accidentele genunchiului facute in afara contactului cu adversarul, deseori reflecta o recuperare necorespunzatoare. La membrul inferior accidentat, .acest grup de jucatori a suferit si o reducere a fortei musculare,
Una din cele mai raspandite axiome in sport este aceea dupa care sportivii "puternici" sufera mai putine accidente. Din studiul realizat nu reiese ca forta musculara in sine (sau lipsa ei) poate fi legata de accidentari, ci mai degraba diferentele de forta intre segmentele simetrice ale corpului se asociaza cu traumatismele.
Majoritatea traumatismelor gleznei au presupus entorse anterioare. Un tratament mai activ al traumatismelor acute, ca si alte masuri precum bandajarea profilactica a gleznelor, gimnastica articulatiei gleznei, masajul stretching-ul, tapingul si strapping-ul ar putea reduce frecventa recidivelor.
Leziunile muculo-tendinoase au aparut mai ales in timpul incalzirii sau la inceputul jocului sau antrenamentului, incalzirea si exercitiile de flexibilitate anume pentru acesti muschi putand impiedica producerea unor astfel de accidentari.
De asemenea, am constatat o legatura directa intre frecventa si natura accidentelor pe de o parte si metodele de antrenament pe de alta parte. Acest fapt a dus la concluzia ca aparitia unei serii de modificari in aceste metode de antrenament, respectiv adaugarea in cadrul procesului de antrenament a metodelor de gimnastica articulara, masaj, stretching, exercitii pentru cresterea fortei musculare, ar reduce substantial cazurile de accidentari prin suprasolicitare.
Determinarea cauzelor accidentarilor s-a realizat prin cumularea informatiilor de la examenul si testele precompetitionale precum si din examinarea si interogarea jucatorilor accidentati.
Au fost descoperiti urmatorii factori etiologici:
1.Factori individuali incluzand instabilitatea articulara preexistenta, tonus muscular in repaus crescut, incalzire insuficieta sau incorecta sau recuperare neadecvata si incompleta dupa o accidentare anterioara.
2.Echipament incluzand nebandajarea gleznelor la sportivii cu laxitate ligamentara.
3.Teren de joc incluzand abateri de la norme cu privire la calitatea suprafetei de joc.
4. Reguli de joc referitoare la modul de apreciere de catre arbitru a jocului periculos, precum si atitudinea jucatorului fata de adversar.
5. Alti factori (reprezentati de accidentarile ce nu pot fi explicate prin nici unul din factorii mentionati, acestea considerandu-se a fi cauzate de situatii intamplatoare, conjuncturale).
Concluzii
Teoretic, trei sferturi din accidente au fost provocate de un factor etiologic clar, iar un sfert de alti factori. Totusi, accidentul este adesea rezultatul unei acumulari de variabile. Desi s-a incercat examinarea mai multor variabile, este posibil ca experienta, tehnica, stilul de joc sau personalitatea sa constituie, de asemenea, cauze care sa explice incidenta accidentarilor in fotbal.
Urmare a acestui studiu prospectiv, conditionat de o interpretare atenta a datelor inregistrate si de examinarea fiecarui caz in parte, se recomanda urmatoarele masuri preventive:
1. Ingrijirea atenta si intensiva a traumatismelor minore, recuperarea supravegheata medical pentru a fi completa, precum si reguli specifice, stricte pentru fixarea momentului revenirii la joc dupa aceste accidentari.
2. Ingrijirea activa a entorselor acute de glezna si genunchi pentru a preveni o indisponibilitate prelungita sau instalarea unei laxitati articulare cronice.
3. Bandajarea profilactica a gleznelor si genunchiului, mai ales la jucatorii cu entorsa in antecedente.
4. Introducerea in procesul de antrenament a exercitiilor de gimnastica articulara, masaj, stretching si gimnastica pentru cresterea fortei musculare,
5. O disciplina sportiva cat mai buna.
Abstract
The injury risk is always present in elite sport activity being often generate by different causes, for example, the wrong teaching method, overloaded of effort dosage, poor warm-up, breaking the rules of the game. In football players from A Division, during the 2001 – 2003, inside the studied group were recorded 24 injuries for a number of 10 athletes. Theoretically, three quarters of injuries were provoked by a clear etiological factor and a quarter by other factors. Still, the injury is often the result of an accumulation of variables. Although it has been tried to analyze of many variables, it is possible that the experience, the technique, the type of game or the personality to be also the causes which explain the incidence of injuries in football.
Bibliografie selectiva
Lillegard W.A., Rucker K.S., Handbook of Sports Medecine, Andover Medical Publishers, 1993
Mechelen W. van, Evert A.L.M., Verhagen M, Wieke de Vente M., The effect of preventive Measures on the incidence of ankle sprains. Proc. The 17-th International Jerusalem Symposium on sports medecine, 2001
Mariani P.P., Camillieri G., Maresca G., Adriani E., Margheritini F., New perspectives in sports traumatology. Proc 4-th An. Cong. Europ. College Sport Sc, Roma, 1999
Rinderu ET, Ilinca I, Rusu L, Kesse AM, The role of physical conditioning for prevention of sports injuries in a volleyball team. The 13-th Balkan Congress in Sport Medicine, Drama, 2004.
